Onesti expres | „Ghiozdanul de vise” de la Scoala "George Calinescu"

„Ghiozdanul de vise” de la Scoala "George Calinescu"24/11/2011

“Bucurie dar si tandra povara ducem cu noi toata viata, imaginea drumului catre scoala; pe umerii copilului ce ramanem pentru totdeauna, inmuguresc perpetuu urmele unui ghiozdan…” Ce cuvinte mai frumoase ca acestea (semnate de prof. Luminita Lazarina Lospa, redactor sef) pot sa deschida paginile unei noi publicatii - “Ghiozdanul de vise”, revista a Scolii cu clasele I-VIII “George Calinescu” din Onesti? Directorul acestei scoli, prof. Maria Zaharia, odata cu mentionarea unui imbold catre elevi, inscris la loc de cinste in scoala (“Noi te calauzim spre reusita si implinire caci tu ne reprezinti”), a notat in paginile revistei: “Dupa mai mult de patru decenii de traditie culturala calinesciana, in cadrul careia si-au format orizontul spiritual generatii intregi de onesteni, acordarea numelui «George Calinescu» celei mai mari scoli din Onesti este un fapt pe deplin justificat”. In art. “Povestea unui inceput” (in care este evocata trecerea rapida a 30 de ani de la infiintarea Scolii “George Calinescu”), prof. Lacramioara Balan mentioneaza: “Scoala a crescut an de an, treizeci de promotii au zburat spre inaltimea idealurilor visate, unii deja implinindu-le, altii cladindu-le viguros treapta cu treapta. Acum, elevi de alta data isi aduc copiii sa invete la scoala la care ei insisi au invatat”. Dintre marturiile “colegilor… peste timp”, evidentiem cuvintele Laurei Ruxandu, sef de promotie in 2007, in prezent studenta la Oxford: “Iubesc scoala aceasta pentru oamenii pe care mi i-a daruit, pentru dascalii care m-au invatat carte, pentru emotiile pe care le-am trait aici. Iubesc scoala aceasta pentru ca aici am invatat sa am incredere in mine, aici am inteles ca in viata toate visele se pot implini daca speri, crezi si lupti!” Cu emotia trairii profunde de a fi azi profesor acolo unde a deslusit si tainele alfabetului, prof. inv. primar Nadia Tufa a insemnat: “Elevul de atunci, care eram si voi ramane, stia ca poate mai mult, vrea sa stie mai mult si asteapta sa-i fie valorificate fortele. Profesorul de atunci stia ca valorificarea putea insemna o secventa minora a unei lectii, precum citirea unei compuneri, in care dragostea si recunostinta fata de mama se impleteau firesc cu respectul pentru invatatoare”… Popularizarea aspectelor legate de activitatea didactica ofera prilejul prof. Valentina Ivan sa remarce: “Daca esti dascal, mai intai trebuie sa iubesti copiii, pentru ca ascultandu-i devii mai bun si mai intelept iar daruind, ii inveti si pe altii sa daruiasca”. In aceeasi lumina a respectului pentru profesia de la catedra inv. Viorica Toma a notat: “Fiecare dintre noi pastram vie in suflet imaginea dascalului adevarat, acela care reuseste in orice imprejurare sa fie convingator, adresandu-se deopotriva inteligentei si sensibilitatii, memoriei si imaginatiei, stiind sa formeze, sa stimuleze si sa puna in valoare spiritul creator, sa educe gustul, sa creeze capacitatea de selectie absolut necesara omului contemporan”. Articolul “Poezia unei vieti”, scris de prof. Monalisa Hahuie, este dedicat omului de cultura onestean Constantin Th. Ciobanu - “un poet demn de interes, enigmatic, «singur si piezis» in peisajul poeziei romane contemporane” (dupa opinia criticului literar Alex. Stefanescu). Un crampei de impresii adunate sub titlul “Elev la «Calinescu»” prefateaza mai multe pagini de creatie literara (cu versuri si proza), a elevilor si profesorilor acestei scoli (inedit fiind faptul ca sunt si creatii in limba franceza). Noutatile de la Cabinetul de asistenta psihopedagogica, consemnate de prof. psiholog Angela Curcuta, cateva insemnari din “cartea de onoare” a scolii si prezentarea unor curiozitati si jocuri completeaza acest prim numar al revistei “Ghiozdanul cu vise” (32 de pagini in conditii grafice deosebite). Revista cuprinde si Imnul Scolii “George Calinescu”, in care se rasfrang in ritmul unei melodii suave versurile: “Fiecare poarta-n suflet chipul / Pictat pe-o lacrima de zeu / Invatatoarea daruind lumina / Abecedarului din curcubeu”. Demn de remarcat este faptul ca pe coperta acestei reviste este prezenta eleva Miruna Oprea, sefa a promotiei 2010 a Scolii “G. Calinescu”, un exemplu de invatatura dar si a talentului artistic, ea cucerind numeroase premii la concursurile muzicale nationale si internationale.
Lansarea revistei “Ghiozdanul de vise” a avut loc in cadrul unei fructuoase intalniri a Consiliului Elevilor de la Scoala “George Calinescu”, activitatea fiind coordonata de catre prof. Cornelia Danila. Directorul acestei scoli a vorbit reprezentantilor elevilor si invitatilor prezenti despre importanta aparitiei noii publicatii, ce este realizata cu ajutorul elevilor si cadrelor didactice. Prof. Cornelia Danila a subliniat faptul ca “editarea acestei reviste este oglinda frumoasei varste a anilor de scoala” iar prof. Luminita Lazarina Lospa a remarcat ca “noua publicatie este un dar de suflet ce ni-l facem unii altora si la care contribuim cu totii. Suntem legati de aceasta institutie si sa transmitem ca o «stafeta prin timp» ca fostii elevi poarta raspunderea cu care intra in scoala in calitate de profesori”. Alexandra Matei, presedinta Consiliului Elevilor de la Scoala “G. Calinescu”, a mentionat ca “prin aceasta revista traim placerea de a citi articole captivante si de a (re)descoperi literatura”.

Inedit a fost faptul ca odata cu lansarea acestei reviste, adevarata “monografie de suflet” a Scolii “G. Calinescu”, si-au facut simtita prezenta si dj-ii postului de radio “Micul Reporter”, care incanta recreatiile elevilor scolii. Prin aceasta statie de radio Scoala “George Calinescu” este unica in peisajul scolilor cu clasele V-VIII din Onesti, fapt ce aduce ca un imbold o speranta a prof. Ioana Rusu, ea mentionand: “A comunica este o activitate primordiala a acestor zile. Schimband idei si informatii, invatam impreuna unii de la altii si trebuie ca toate lucrurile sa le facem atractive si bune”. Cu prilejul lansarii revistei “Ghiozdanul de vise”, la Clubul Elevilor a avut loc si prezentarea unei videoproiectii pe tema “Mai puternici, fara violenta”.
Ion Moraru

Scrie un comentariu
Campurile obligatorii sunt marcate cu *.

Tufa Nadia

#3 : 21/03/2012, 21:23

Impletirea respectului fata de mama cu cel fata de invatatoare insemna ca respectul le era atribuit in egala masura, in mod firesc. Nu stiu ce ati inteles dv., dar si acum e firesc sa respecti pe cei care isi dedica timp, suflet, sentimente pentru copiii dv., pentru niste copii care la inceput sunt speriati de ceea ce nu cunosc, pe care ii primesti cu bratele deschise, neconditionat. Inv. Tufa Nadia

#2 : 29/11/2011, 14:49

“Elevul de atunci, care eram si voi ramane, stia ca poate mai mult, vrea sa stie mai mult si asteapta sa-i fie valorificate fortele. Profesorul de atunci stia ca valorificarea putea insemna o secventa minora a unei lectii, precum citirea unei compuneri, in care dragostea si recunostinta fata de mama se impleteau firesc cu respectul pentru invatatoare”… prea putin apilcate de profesorii care preiau copii dupa ce pleaca de la invatator.Azi , constat cu durere in suflet , ca profesorii nu sunt pregatiti sa predea la clasele gimnaziale ,se vede clar ca ei predau ca si cum in banci ar fi studenti si nu niste copii care au nevoie de explicatii mai detaliate ,care au nevioie sa se lucreze cu ei si nu cu unul sau doi ,care au nevoie sa participe la diverse activitati , care au nevoie sa fie bagati in seama pur si simplu ,sa li se dea aripi ......
Dar ,privind in urma ,vezi ca defapt s-a schimbat un singur lucru care mai era bun si anume calitatea dascalului.Ea s-a pierdut pe undeva in timp.Un dascal adevarat este atunci cand reusesti sa faci dintr-un copil slab unul mai bun ,cand reusesti prin forta ta sa-i schimbi un pic drumul ,bineinteles spre bine.De ce ne amintim doar de acest fel de dascali,iar cei care nu fac nimic raman in uitare.

#1 : 28/11/2011, 13:22

"Elevul de atunci, care eram si voi ramane, stia ca poate mai mult, vrea sa stie mai mult si asteapta sa-i fie valorificate fortele. Profesorul de atunci stia ca valorificarea putea insemna o secventa minora a unei lectii, precum citirea unei compuneri, in care dragostea si recunostinta fata de mama se impleteau firesc cu respectul pentru invatatoare”… cu aceste cuvinte ati spus tot ce trebuia ... oare de ce nu se schimba nimic .... oare de ce nu sunt ascultati si incurajati toti copiii...vezi doamna Zaharia