 05/02/2012 11:08 |
 |
Marturii la 65 de ani de la incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial19/08/2010 Comuna Buciumi, loc binecuvantat de Dumnezeu cu parauri limpezi, culmi de padure si intinse livezi, are si oameni deosebiti, care, cu faptele lor au participat la scrierea istoriei. Gheorghe Axinte, in varsta de 91 de ani este un veteran de razboi ce a luptat atat pe frontul de est cat si pe frontul de vest iar retrairea momentelor glorioase din luptele purtate este aceea care il inflacareaza si ii tine mereu vie constiinta. Incorporat la Dvizia 1 fortificatii, din Oradea Mare, a ajuns la escadronul Maicanesti - Braila, in dispozitivul de lupta din Galati. Gheorghe Axinte retraieste “povestea razboiului’ cu mult patos, el declarandu-ne: “la 22 iunie am trecut cu bacul de la Galati la Reni - Izmail si prin Basarabeasca am ajuns la Nistru, la Tighina. Mergand spre Tiraspol, m-am intalnit cu consateanul din Buciumi, Ghita Rosu Bazarca. La Dalic, in apropiere de Odessa, am intrat pe pozitia de lupta si am inlocuit Regimentul 1 Artilerie. Generalul Potopeanu a sarutat tunurile si la aparitia unui nor de avioane, ne-am bagat la adaposturi, ce avea doua randuri de busteni. «Capul la pamant si norocul la Dumnezeu» erau vorbele ce si le rostea fiecare soldat. In dispozitivul de pe Malul Marii Negre la Odessa am fost comandant de piesa de tun si am tras de se decalibrase tunurile. La Svolen am fost decorat si am pierdut doi camarazi in acele lupte din apropierea Odessei. Viata unui tun era de 20.000 de proiectile, «gurile de foc» fiind concentrate la un obiectiv. Am scapat din incercuirea de la Cotul Donului, ce a fost pe o raza de 100 de km iar timp de 18 zile ne-am aflat cu tunurile pe pozitie in fata Pascanilor. Eram la 3-4 km de prima linie a frontului. La Portesti, in jud. Roman rusii au adunat toate armele romanilor si cei care nu si-au pastrat armamentul au fost luati prizonieri. Regimentul 16 Artilerie Bacau a fost contopit cu Regimentul 20 Artilerie Focsani (Putna). De la Pascani, unde trecusem sub protectia rusilor, ne-am indreptat spre raul Tazlau, la Lucacesti, Moinesti iar pe firul de apa al Sulitei, am trecut deasupra muntilor la Frumoasa. Am avut pierderi la Oarba de Mures, unde au pierit 11.000 de ostasi romani iar luptele au tinut o saptamana. In drumul spre Turda - Campia Turzii, generalul Balaban a fost omorat in coloana cu care ne deplasam. Am luptat la Carei, pentru «ultima brazda a pamantului romanesc» iar in Ungaria am fost bombardati in coloana. Tot in Ungaria am luptat pe Valea Hernadului iar apoi am ajuns la Banska Bistrika. Am trecut muntii Tatra, la nord de Brno, aproape de granita cu Austria cand am primit vestea ca s-a incheiat razboiul, la 9 mai 1945”.Dincolo de transee Cu precizia dureroasa a detaliilor, Gheorghe Axinte isi aminteste numeroase lucruri si despre retragerea armatei romane, marturisind: “Romania a avut 20 de divizii pe frontul de apus. In retragere, noi, la 23 august 1945, am atins granita de la Episcopia Bihorului. Pe o distanta de 15 km se mergea o zi - doua pentru retragere. Atunci s-a defilat pentru prima data la 23 august, in Cluj, iar noi ne-am retras in garnizoana la Miercurea Ciuc”. Gheorghe Axinte ne-a spus si alte lucruri cutremuratoare din razboi si din perioada ce a urmat acestuia: “la Odessa, am putut vedea mormantul invatatorului Gheorghe Hilohi din satul meu, Buciumi, cazut in lupta. Pe ideea ca «trebuie sa dam exemplu», in timpul razboiului Curtea Martiala ii condamna pe cei care furau, rusii impuscandu-i pe loc. Fara a beneficia de clementa unii soldati condamnati astfel, printre gloantele ce suierau, spuneau «sa castigati razboiul cand vom invia noi». Despre comunisti nu imi vine sa spun cum s-au purtat cu noi, cei care am luptat in razboi, iar ca sa vorbesc de maresalul Antonescu eu sunt prea mic si neinsemnat. Si Napoleon Bonaparte a dus multe razboaie, au murit multi oameni si a fost exilat”. Pasionat de marii scriitori romani Un fapt demn de mentionat este ca Nicolae Axinte, din anul 1933, a inceput ca sa citeasca marile opere literare si ascultandu-l te poti convinge ca este o adevarata enciclopedie, care te farmeca prin frumusetea gandurilor ce le rosteste. Daca din viata de razboi isi aminteste seria tunului cu care a luptat (4550) si faptul ca luptele se dadeau cu tunuri franceze si germane (“Krup”) precum si cu obuziere “Skoda”, din vasta sa cultura generala remarca faptul ca “Alexandru Macedon a invatat pe «Odiseea si Iliada» scrisa de Homer” iar despre Mihai Eminescu afirma ca “nu ai cum sa spui altfel decat cel mai mare poet national” (Gheorghe Axinte stiind pe de rost capodopera eminesciana “Luceafarul”). Ion Moraru
|
 
     |
|
|