 05/02/2012 10:07 |
 |
Nepieritoare marturii despre Stefan cel Mare22/07/2010 In luna iulie, figura luminoasa a domnitorului Stefan cel Mare si Sfant revine in actualitate, in acest an implinindu-se 506 ani de la moartea sa. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit “Athleta Christi” (“Atlet al lui Hristos”) iar poporul l-a cantat in balade “Stefan Voda, domn cel mare, seaman pe lume nu are, decat numai mandrul soare”. Mihail Kogalniceanu a scris urmatoarele cuvinte despre Stefan cel Mare: “pentru moldoveni, acest domn rezuma toate ispravile si institutiile facute in cinci veacuri”.Emil Ganea, un onestean pasionat de istoria epocii lui Stefan cel Mare, a aprofundat cu mult patos “marturiile” de la inscaunarea acestui domnitor al Moldovei. Sustinand in cuvinte simple ca o frantura a unei lectii de traire a marii sale pasiuni pentru istorie, el a marturisit: “Din traditia orala si negura realitatii istorice sunt insemnari despre venirea la domnia Moldovei a lui Stefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, nepotul lui Alexandru cel Bun. In ziua de 15 octombrie 1451, in timp ce Bogdan al II-lea se afla la o nunta la tara, in localitatea Reuseni, Petru Aron impreuna cu o suta de ostasi a inselat vigilenta strajilor lui Bogdan al II-lea si prinzandu-l i-a taiat capul. La doua zile de la acest eveniment, la 17 octombrie 1451, Petru Aron se instaleaza in cetatea de scaun de la Suceava ca domn al Moldovei. Dupa aceasta crima, Stefan pleaca in exil la Iancu de Hunedoara, in Transilvania, unde ramane timp de aproape sase ani. La plecarea in pribegie era un copil trecut de 12 ani iar in timpul petrecut la curtea domneasca a protectorului lui, Stefan a invatat mestesugul armelor, tactica de lupta si felul in care se duce o batalie. Visa mereu la intoarcerea in Moldova natala, pentru a razbuna moartea tatalui sau si sa preia tronul Moldovei. In toamna anului 1456 se zvonise in Moldova ca Stefan, «vlastar de os domnesc», va veni cu oaste pentru a-si revendica mostenirea parinteasca la tronul tarii. Voievodul Petru Aron a fost surprins de iuteala cu care Stefan cel Mare a inaintat spre Moldova si nu a putut opune rezistenta. Oastea stransa in graba si neorganizata nu s-a putut compara cu oastea tanarului pretendent la tron, care numara pana la 600 de ostasi. La 12 aprilie 1457, langa satul Dolhesti, la sud-est de Suceava, aproape de varsarea Somuzului mocirlos in Siret, Petru Aron este invins si fuge spre Camenita, un oras al Pocutiei unde avea asigurat refugiul pentru el si boierii insotitori. Cronica de curte a biruitorului consemneaza ridicarea la domnie a lui Stefan cel Mare, lucru intalnit si in letopisetele vremii. Indiferent de modul in care s-au petrecut evenimentele de inscaunare pe tronul Moldovei, Stefan cel Mare a fost voievodul cu cea mai mare durata de domnie, de 47 ani, 2 luni si trei saptamani, timp in care Moldova a prosperat”. Ctitoria stefaniana Amintirea marelui voievod Stefan cel Mare este vie la locul nasterii sale, la Borzesti, unde acest domnitor a ctitorit impreuna cu fiul sau Alexandru o frumoasa biserica in anul 1493. Acest lacas are fatadele decorate cu ceramica smaltuita si caramida cu insertii de piatra fasonata iar scoaterea la lumina, pentru prima data in 1869 de catre scriitorul Nicu Gane a legendei “Stejarul din Borzesti”, a facut ca biserica sa fie din ce in ce mai cunoscuta. Despre ea se spune ca este prima biserica ridicata de Stefan cel Mare nu pentru a comemora vreo victorie ci in amintirea prietenului sau din copilarie, Mitrut, omorat de tatari in acest loc. In anii grei ai detentiei comuniste, cand in larga lunca a Trotusului de la Borzesti se inaltau “gigantii” platformei petrochimice, biserica lui Stefan cel Mare a fost un simbol pentru detinutii politici care au lucrat la construirea noii zone industriale. Preotul Gheorghe Dragulin a notat: “Detinutii isi desfatau privirea cu silueta bisericii lui Stefan cel Mare. Sfantul lacas se pitula in marginea acestei depresiuni si parca se rusina de omul robit si schingiuit catre sfarsitul mileniului al II-lea”. Aflata in circuitul periplului ecumenic al Moldovei, biserica de la Borzesti este cea care a inflacarat gandurile a multi turisti care au vizitat-o. Ieseanul Florentin Adrian Maftei a marturisit despre aceasta ctitorie stefaniana: “din sosea si pana la poalele bisericii (asezata dupa cum spune si legenda pe un damb, cu altarul «crescut» parca din radacina stejarului (intre ale carui ramuri a fost ucis Mitrut si unde mai tarziu a fost pedepsit si hanul tatar), este o cale in linie dreapta, taman cat pentru o aruncare de sageata, potrivit de mestesugit slobozita de un arcas. De aceea, de pe ridicatura de unde se afla biserica, domina vizual si emotional privitorul, care se indreapta «sageata» dinspre drum catre implinirea visului si visarilor sale”. Un edificiu splendid Ion Moraru
|
 
     |
|
|