Prof. Maria Gradinaru, directorul Scolii Nr. 7 Onesti: „Pentru mine scoala este o a doua familie"09/07/2009
 Reporter: Ca si dascal sunteti o figura cunoscuta in invatamantul onestean, tinand cont de rezultatele deosebite pe care le-au obtinut de-a lungul anilor elevii dumneavoastra. Si, totusi, sa precizam pentru cei care va cunosc mai putin, de cat timp va desfasurati activitatea ca profesor?
Maria Gradinaru: Nici nu mai tin minte. Trebuie sa calculez. In 1976, dupa ce am absolvit facultatea si am primit repartitie guvernamentala care ma trimitea la Scoala Generala Nr. 2 din Slobozia. Am ramas in cadrul acestei institutii de invatamant pana in 1985 cand m-am mutat la Scoala Nr. 7. Am nu mai putin de 29 de ani vechime in invatamantul onestean. Trebuie sa precizez ca sunt onesteanca get-beget. Am urmat cursurile Liceului Nr. 1, pentru cei care nu stiu asa se numea actualul Colegiu National "Grigore Moisil", sectia real, si am terminat Facultatea de Matematica si Fizica din cadrul Invatamantului Pedagogic din Bacau.
Rep.: Cine v-a insuflat dragostea pentru profesia de dascal?
M.G.: Mai bine sa precizam cine mi-a transmis dragostea pentru matematica si abia apoi pentru profesia de dascal, una dintre cele mai dificile meserii din toate, dar plina de satisfactii in primul rand sufletesti. Am sa va fac o marturisire: pasiunea pentru acest obiect mi-a fost transmisa de catre profesoara de matematica pe care am avut-o in cadrul Scolii Generale din comuna Gura Vaii. Este vorba de profesoara Fona Miosca, o grecoaica de origine care facuse din matematica o adevarata pasiune. Mai apoi, datorita mediei mari pe care am avut-o la admitere la liceu am fost selectata sa fac parte din clasa de real a unui liceu de mare prestigiu. Pe vremea aceea o aveam ca dascal pe reputata profesoara Eugenia Metoni, supranumita astazi drept un adevarat formator de constiinte, care a pus bazele orientarii matematice a elevilor sai. Culmea, imi era si diriginta. Ca o simpla curiozitate sau coincidenta, spuneti-i cum vreti, toti colegii mei de clasa, elevii clasei a XII-a A, promotia 1973, au urmat cursurile unor facultati. A fost un profesor de exceptie. Eu avand drept profesori astfel de dascali era de la sine inteles ca-mi doream sa fiu ca ei atunci cand voi fi mare. Si astfel am urmat cursurile Facultatii de Matematica - Fizica din Bacau. Am absolvit cu media 9,25. Si acum, dupa atatia ani de catedra, raman la ideea ca una din cele mai dificile profesii este cea de dascal. Dar mai adaug ca este si cea mai frumoasa si nu ma vad facand altceva. A lucra cu omul este foarte greu, insa iti trebuie o rabdare fantastica cu cei mici. Mai ales cu elevii claselor a cincea. In primul rand, un profesor trebuie sa-i formeze pe copii nu doar pentru performantele scolare, ci pentru viata. Sa nu uitam ca cei care vin la Scoala Nr. 7 din Onesti fac parte dintr-o categorie sociala aparte. Multi din ei intampina dificultati financiare, iar la noi copiii sunt crescuti de profesori, care le devin si mama, si tata.
buy Connie and Carla
Rep.: Pentru ca ati amintit de scoala, de cand ocupati functia de director al Scolii Nr. 7 din Onesti?
M.G.: Oh. De o viata. In 1990 am fost numita in functia de director adjunct, pe care am ocupat-o pana in 2003, cand am fost numita director plin. Si de atunci ma descurc singura, fara sa am director adjunct. Acum sunt un soi de moasa comunala. Adica fac de toate: asigur materialele necesare pentru curatenie, pentru igienizarea curenta, ma ocup de aprovizionarea cu materiale, cu dotarea unitatii, la care adaugam sarcinile de care trebuie sa se achite un director.
Rep.: Si atunci mai gasiti timp si pentru viata de familie?
M.G.: Nu. Din fericire pentru mine, cei doi copii ai mei sunt mari, realizati, la casele lor. Iar sotul meu este un om extrem de intelegator care stie ca daca nu sunt acasa sunt la scoala. Pai la scoala stau de la sapte dimineata pana la sapte seara. Practic, pentru mine scoala este o a doua familie.
Rep.: Nu simtiti uneori ca va este greu?
M.G.: Ba da. Simt cateodata ca nu mai pot. Daca maine as putea sa ma pensionez as face-o cu draga inima. Norocul meu este ca am un colectiv de profesori cu totul deosebit care ma sustin de fiecare data. E si normal, ne cunoastem de ani de zile. Lucram ca o echipa. As putea spune ca sunt profesori sufletisti, saritori, oameni cu adevarat si care cred ca la scoala suntem cu totii o familie: dascali, elevi si parintii copiilor.
Rep.: Pentru ca ati adus vorba de elevi, vreau sa va intreb daca elevii Scolii Nr. 7 au reusit sa obtina performante deosebite?
Steppin: The Movie divx
[ad#stire] M.G.: De-a lungul anilor rezultatele obtinute de elevii scolii la examenele de capacitate, la testele nationale, la tezele unice au fost foarte bune. Vrem, nu vrem, atunci cand am dat statisticile ne-am comparat cu rezultatele obtinute de elevii unor scoli de prestigiu. Am vazut ca facem fata cu brio solicitarilor invatamantului onestean. Pentru ca trebuie sa recunoastem invatamantul onestean este renumit in tot judetul Bacau. De exemplu, elevii profesorului Virgil Sorgot de aproape zece ani au adus premii si mentiuni la olimpiadele nationale de geografie. Mai desfasuram o serie de activitati in parteneriat cu Scut Verde, dar si cu cei de la Milton Cross din Marea Britanie, colaboram cu institutiile de invatamant prescolar din municipiu, cu Onestin, dar si cu cei de la Centrul Rezidential "Alexandra", din Onesti. Vreau sa va spun ca suntem singura scoala din municipiul de pe Trotus si din imprejurimi care scolarizam tineri si adulti in cadrul Programul "A doua sansa". Este vorba de 100 de persoane, adulti, care doresc sa-si finalizeze studiile. Pe langa asta avem integrati in cadrul scolii copii cu deficiente mintale din Onesti. Si asta o facem de peste patru ani de zile. Nu mai putin de 20 de astfel de copii au reusit sa faca opt clase datorita cadrelor didactice de la Scoala Nr. 7. Dar asta nu inseamna ca nu avem si copii scolarizati in programul de zi. Avem aproape 250 de elevi.
A consemnat Dana Lungu
Scrie un comentariu
Campurile obligatorii sunt marcate cu *.
|
|
