Reactiile publice ale lui Valerian Vreme nu-mi mai trezesc nici macar dezamagire, ma umplu direct de lehamite si scarba. Daca pe la inceputuri aveam de doi lei speranta cu privire la faptul ca Vreme e „altfel”, m-am convins ca e „fix ca restul”, chiar mai rau decat atat. Macar altii nu mimeaza.
Onestiul exporta in economie sute de absolventi de studii superioare anual, probabil, dar pana acum doar despre baiatul domnului Vreme, Catalin, avem date ca ar fi reusit sa se angajeze la stat, si nu oriunde, ci la Transelectrica, in acelasi an in care a terminat facultatea. Compania de stat care e a noastra, a tuturor, refuza sa comunice cum l-a angajat fix pe fiul lui Vreme, actualul deputat fiind pe atunci ministru. Acum vreo doi – trei ani, faceau senzatie dezvaluirile cu privire la modul in care Corina Berca, sotia fostului ministru Gabriel Berca, acum coleg cu Vreme in PMP, se angaja tot la Transelectrica, fara concurs. Balbaindu-se, directorul societatii, care fusese sunat pentru un punct de vedere, spunea ca d-na Berca si-a trimis CV-ul si asa a fost contactata. Impresionant, nu? Inainte fusese pe la CET Bacau, nu va imaginati ca venea din GDF Suez sau cine stie ce multinationala.
Asa-i ca nu va imaginati, ca roman / onestean obisnuit, in postura de a va trimite CV-ul la Transelectrica (post de executie, nu conteaza ce anume), de unde sa va sune cineva si sa va spuna direct ca ati fost selectat(a)? Nici noi. Asa s-a intamplat cu doamna Berca, sotie de ministru. Vaccinati deja cu modul in care intelege Transelectrica sa faca angajarile, am intrebat cum s-a procedat in cazul lui Catalin Vreme, proaspat absolvent si fiu de ministru la data angajarii. Pe romaneste, am fost trimisi la plimbare.
Si nu asta e problema. Bocancul in gura din partea statului, atunci cand trebuie sa spuna despre modul in care face recrutarile, nu e ceva neobisnuit. Problema e reactia domnului Vreme, mai precis acel „atentie!”, pe care-l spune reporterului Onesti Expres. „Nu e persoana publica, atentie!”, ne-a transmis Vreme. Da` Mircea Basescu e persoana publica, domnu` Vreme, sau si acolo era pe baza de „atentie!”? O fi amenintare? O fi intimidare? „Atentie!”, ca daca nu, ce…? Lectii nu primim, multumim, decat de la cititorii simpli, nu de la fosti ministri. Vi-l imaginati pe Traian Basescu, in mijlocul scandalului, spunandu-le ziaristilor care-l intreaba despre fratele Mircea: „atentie, nu e persoana publica!”? Nici noi.
Problema nu este Catalin, fiul lui Valerian Vreme. Pe romaneste, ni se rupe de el, probabil si lui de noi, ceea ce e foarte corect. Interesul public e altul: modul in care fiul unui ministru se angajeaza imediat dupa absolvire la o companie de stat. Daca intrebarea era adresata in Anglia, imaginati-va decenta cu care institutiile de stat si cei in cauza ar fi lamurit misterul. Credeti ca vreun ministru britanic ar fi avut … (completati dumneavoastra) sa-i spuna unui jurnalist „atentie!”?
Ce asteptari sa avem, insa, de la un personaj despre care presa a scris ca, pe vremea cand a fost ministru, cabinetul lui era cuibusorul beizadelelor colegilor de partid? Scarba, cum ziceam la inceput.
