Framântari cotidiene: Gânduri de mai

Sfântul Francisc de Assisi marturisea: “Doamne, transforma-ma intr-un instrument al pacii tale. Acolo unde exista ura, lasa-ma sa seman dragoste. Acolo unde exista durere, lasa-ma sa ofer iertare. Acolo unde exista dubiu, lasa-ma sa pun credinta. Acolo unde exista disperare, lasa-ma sa vin cu speranta. Acolo unde exista intuneric, lasa-ma sa fac lumina. Si acolo unde exista tristete, lasa-ma sa aduc bucurie”. Când te simti umilit, marginalizat, indepartat, uitat, exista mai presus de orice, iubirea lui Dumnezeu pentru tine, pe care la rându-ti trebuie sa o reversi, sa o impartasesti celor de lânga tine, semenilor tai, pe care i-ai ignorat poate prea mult in ultima vreme. Poate ca nu gândurile negre sau negativismul din noi constituie agravanta majora a vietii noastre, ci mai degraba, faptul ca nu deslusim dragostea din noi, dar nici cea care ne inconjoara; ca nu realizam ceea ce inseamna sa ne trezim in fiecare zi cu soarele deasupra noastra, cu zâmbetul si binecuvântarea lui Dumnezeu. Din pacate, multi dintre noi ajungem la spusele si invataturile Lui, doar atunci când suntem constrânsi de o viata prea cruda, când cei apropiati noua strabat perioade grele sau se sting din viata, când cei de lânga noi pe care ii credeam prieteni ne abandoneaza, atunci când nu mai avem puterea de a lupta, de a ne indrepta, de a ne pune in slujba celor apropiati, credintei si iubirii pe care ni le-a daruit Dumnezeu. Unde sunt cei care ii dorim alaturi de noi in momentele grele? Ce am facut noi la rândul nostru de a-i ferici pe altii, de a-i intelege, de a-i ajuta sa se indrepte spre a nu orbi cautându-si disperati pasii in viata?
Dupa suparare si ura, sentimente predominante ce bântuie sufletul uman, mai cu seama in zilele noastre, trebuie sa inveti a ierta, trebuie sa incerci a te departaja de marele rau lumesc, sa incerci chiar a te ierta in primul rând pe tine, cu ajutorul bunului Dumnezeu, pentru toate rautatile, invidia si ura indreptate impotriva cuiva, de multe ori chiar impotriva celor mai apropiate fiinte noua, familiile noastre. Cea mai buna forma de comunicare, ramâne cea pe care o putem aborda prin intermediul sentimentelor, pentru ca, ele sunt, asa cum spunea cineva, “limbajul sufletului”. Eu nu iau ca reper ceea ce ne arata si ne invata cartile si filmele noi sau falsii prooroci de astazi, ci doar cele infatisate spre luare aminte si invatare cu mintea si cu sufletul, in cartea fundamentala a lumii, Biblia, de momentele in care ma simt in comuniune cu puterea divina, caci vindecându-ti inima vei fi cu adevarat liber… Poate prea multa cautare si prea putina regasire de sine… Iubirea este raspunsul: iubirea este tot ceea ce conteaza in afara tuturor regulilor si principiilor ce ne guverneaza viata, reguli si norme pe care insasi noi le cream, probabil dintr-o nesfârsita teama de a ne marturisi dragostea… Dumnezeu nu ne condamna, Dumnezeu doar ne indruma, Dumnezeu ne da suprema libertate…