Iarna, cu imaculata priveliste alba, cu frigul ce ne cuprinde si sufletul, arunca spre noi o privire ca sa vedem altfel viata, tot ceea ce se refera la om. Uitând de politica si de angajamentele “sterile” ale politicienilor, de greutatile de fiecare zi, cu plata facturilor (când deseori nu le poti achita neavând cu ce), cu grijile ce ne coplesesc, privim in tacere in suflet. Cuvintele Ignei Botnaru, o fiinta plina de sensibilitate ce isi duce traiul pe meleagurile basarabene, sunt cât de poate de evidente pentru fiecare clipa din aceasta mare trecere pamânteana. Ea a insemnat: “Viata e daruita de Dumnezeu cu dragoste pentru a fi traita din plin, fara necazuri si fara tristete, nedreptati, dureri, ura, tradare… Dar totusi in viata fiecarui om toate astea exista si in cele din urma sunt traite aproximativ in fiecare zi. Deoarece ceea ce avem nu ni se pare indeajuns pentru a putea fi fericiti, cautam mai mult si mai mult, din ce in ce mai mult… Pentru ca asta este omul, traieste toata viata si agoniseste, pentru a fi bogat, a avea lux si a cunoaste ce-i aia putere, insa fiecare uita de un lucru: ca viata trece agale pe lânga noi, rapindu-ne zile, nopti, fericirea, dragostea si tot ceea ce e frumos… O inima…Un suflet…O durere…Si cât poate sa suporte un om? De unde atâta putere? Cum sa te ridici când ai cazut? Cum sa mergi mai departe când iti pune piedici si te loveste acolo unde te doare cel mai tare? Cum sa te agati macar de un fir când esti tânar, dar viata iti joaca din nou o festa si te indruma sa mai treci o data prin ce ai trecut? Cum sa treci peste toate astea? De unde sa gasesti atâta putere, când noi suntem niste fiinte atât de mici in fata imenselor probleme? Da, se stie ca Dumnezeu a dat omului exact atât cât poate el sa duca si ca daca esti lovit nu e din cauza ca ti-a facut-o cineva sau ca este o intâmplare, dar ca asa ti-a fost scris, asta e destinul si ca tu esti indeajuns de puternic ca sa treci peste toate acestea, esti in stare si trebuie sa poti. Trebuie, trebuie, mereu trebuie. Si de ce nu ar fi ca: «asa vrem noi»? Sa facem ceea ce ne dorim pentru ca asa simtim si nu ca din nou trebuie. Când ar fi sa traiesti viata dupa propriile reguli, da, poate ca ar fi un dezastru pentru multi, dar pentru unii ar fi ceva unic si placut. De ce sa nu te duci acolo unde vrei si sa faci ceea ce iti place, decât sa mergi intr-un loc unde simti ca nu e pentru tine si faci asta ca trebuie pentru a nu fi dezamagit de tine insuti. De ce mergi pe strada si te uiti ca ala din dreapta ta e mai imbracat ca tine, si te intrebi: de ce el da si eu nu? De ce sunt oameni care isi permit totul si sunt oameni care mor de foame pe o banca, cersind mila celor ce trec prin fata? Revenim din nou la viata. Da, e complicat sa traiesti, dar daca am privi latura cealalta, ne-am da seama ca viata si-o face insusi omul si faptul ca cerseste si nu are nimic e rezultatul faptelor sale. Da, sunt oameni loviti de soarta, care nu vad nimic deosebit in viata si zi de zi se roaga la Cel de Sus pentru a-i lua viata. Dar daca totusi el traieste, rezulta ca trebuie sa mearga inainte oricât de greu ar fi, e norocos ca traieste, se misca si gaseste un colt de pâine pentru a se hrani. Abea in ultima clipa omul pretuieste viata si spune: «nu vreau sa plec!» Sunt multi oameni care cer macar inca o zi, câteva minute sau atât cât dureaza pentru a vedea o persoana… Nimeni nu pretuieste viata decât un om pe masa de operatie, un copil care are nevoie de o inima, un batrân care simte ca se duce… Nimeni nu e vinovat pentru soarta pe care o avem, totusi credem ca viata e nedreapta cu unele persoane, mai ales când e vorba de cele pe care le iubim cel mai mult. Dar asta e, nu poti sa schimbi nimic, asta ti-a fost scris. Trebuie sa ai incredere si sa speri, pentru ca speranta moare ultima… Suferinta te face mai puternic si iti da putere sa lupti, sperând ca dupa asta viata va fi mai usoara si timpul va fi insorit… Viata… Inima… Suflet… Sunt câteva frânturi de cuvinte ce vin din fiinta noastra si sunt legate intre ele. Pot sa afirm ca sunt unul si acelasi, dar totodata sunt atât de diferite. In final viata e ceea ce nu poti sa cumperi sau sa vinzi. Viata e un dar pe care il primesti doar o data, ar fi o minune sa ti se daruiasca a doua oara…”
