O poveste cât o viata!

Moartea regizorului Sergiu Nicolaescu si toata tevatura legata de incinerarea sa au starnit si in Onesti foarte multe comentarii si opinii din cele mai diverse. Situatiile contradictorii asupra acestei probleme au fost analizate in amanunt de prof. Nelu Masala, care a notat: “Un barbat inteligent si al naibii de aratos, a iubit candva o femeie, o femeie proaspat… casatorita! Pentru el era una din multele ocazii / aventuri ale vietii… o intâmplare pur si simplu! Pentru ea se pare ca era o intamplare …prevazuta, ea dorind un copil cu un barbat deosebit (daca tot nu putea avea cu sotul ei!) Si l-a ales pe Sergiu Nicolaescu, viitorul mare regizor, scenarist si actor! Intre timp doamna (moderna inca din vremurile acelea!) a > si se pare ca si cu un … copil! Maestrul i-a cautat dar acestia au fost de negasit! Pentru un barbat trecut de prima tinerete si cu o mostenire deja perceptibila, aceasta disparitie in neant al posibilului sau mostenitor si al mamei acestuia … a fost teribil de dureroasa! Ca orice barbat indurerat, inveninat si mandru si-a impus sa rupa orice legatura cu aceste 2 (posibil!) persoane! Le-a sters din memoria sa! Astfel s-a recasatorit si a trait aproape 16 ani cu actuala ..sotie! E clar nicio pustoaica de 18 ani, de pe Pamant nu poate iubi un … tip (din respect pentru artist nu spun altfel!) de 62-63 de ani! Dar l-a indragit si si-a oferit tineretea in palmele artistului! E clara motivatia, dar aceasta femeie a fost alaturi de el 16 ani, cei mai importanti ani ai vietii sale! Putea sa plece dupa 3-4 ani, dar l-a respectat si a stat cu el (sigur au fost si momente mai grele ale cuplului, dar asa e in viata!) De aceea Maestrul a hotarat ca aceasta femeie merita mai mult decat orice alta femeie a vietii sale! (orice barbat normal ar gandi la fel!) Si pentru a fi sigur ca nu vor mai aparea > si profitoare a hotarat sa fie… incinerat, crezând ca astfel singura femeie care i-a fost alaturi si la greu merita tot cei al lui! Normal, nu!? Doar ca… desi a fost titanul cinematografiei romanesti nu stia 2 lucruri: ca ADN-ul se poate stabili si altfel si ca ca cei incinerati nu au parte de niciun fel de slujba religioasa! Nu stim chiar tot, omul a fost genial in film, nu in scoala vietii, dovada ca nu are copii legitimi! Unicul titan al filmului românesc ramâne …Sergiu Nicolaescu! Asa cum gimnaste foarte bune am avut in Lavinia Milosevici, Daniela Silivas, Emilia Eberle, Simona Amânar etc., insa geniul / titanul gimnasticii feminine (si nu numai!) românesti ramâne …Nadia! Asa cum fotbalisti mari de tot au fost si Balaci, Dobrin, Marcel Raducanu, Iordanescu, Lucescu, Dumitru, Dinu, Gica Popescu, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, etc., titanul ramane doar …Hagi! Asa si Sergiu Nicolaescu este unicul titan al filmului romanesc! Nu trebuie sa invatam istoria dupa filmele sale, dar transmiterea mesajului este inconfundabila! Revenind la faptul ca daca se doreste incinerarea nu va exista nicio slujba religioasa, sotia regizorului Sergiu Nicolaescu si-a dus misiunea pana la capat(inclusiv imbracarea la inmormantare in hainea aceea mare si alba a Maestrului !) Stiu ca faima acestui om merita o inmormantare triumfala, grandioasa ! Dar asta a fost dorinta Maestrului, e hotararea lui si natiunea trebuie s-o accepte! Acest om nu este un Becali, Zavoranca etc., oameni care sunt ahtiati dupa aparitii la TV, aparitii una mai penibila decat alta ! Acest om a aparut la TV cu rezultatul muncii sale, acest genial a muncit fara pauza! Acest artist facea un film in 20-30 de zile, nu avea nevoie de > fara numar pentru o scena, simtul sau deosebit ii permitea sa reuseasca din prima multe dintre scenetele sale ! Simtea scena ca nimeni altul; de aceea e unic ! Sergiu Nicolaescu si-a sacrificat viata de familie pentru cariera ! A iubit filmul mai mult decat orice pe lumea asta ! Singura sa satisfactie si-a gasit-o in munca ! De fapt cred ca munca a fost unica sa religie… O fi fost prieten artistul cu Ion Gh. Maurer (cel care era interfata artistului cu Ceausescu!), dar totusi trebuie sa ai un curaj nebun sa regizezi intr-un film ca > o slujba bisericeasca de circa 10 minute! Aici il condamn pe Patriarhul Daniel si subalternii sai, trebuiau sa arbitreze acest conflict de moment si de dogme / mentalitati nu in litera ci in spiritul ortodoxismului ! Trebuiau ca sa ii inapoieze artistului si regizorului Sergiu Nicolaescu macar acele 10 minute de slujba din filmul >! Nu cred ca exista ceva care sa interzica o slujba mica inaintea zilei cu incinerarea!? Dar s-a vrut un exemplu cu un nume mare ! Nu ati castigat nimic cu asta, ba cred ca ati pierdut niste enoriasi ortodocsi… Cred eu ca ciuruit din aceasta lupta absurda nu a fost Sergiu Nicolaescu ! Pacat si jenant in acelasi timp ! Oare nu cumva am devenit meschini si chiar … pagani(unii dintre noi)? S-a vazut asta si in ziua incinerarii, cat ne indobitoceste TV-ul ! Sa huidui la moartea unui om, pe un membru al familiei, pentru o hotarare a familiei!!! Revenind la Maestru… s-a dus si trebuie sa-l lasam sa se odihneasca in pace, sa acceptam ca omul si-a regizat pana si finalul fara sa intrebe pe nimeni pe lumea asta (nici macar Biserica!) Acesta este un exemplu de cultura, genialitate si munca si iar munca, ce trebuie dat tinerilor de astazi! Nu Becali, Borcea, Sanziana, Pamela de Romania, Andreea Tonciu, Poponet, Bianca Dragusanu si altii care nu au nicio tangenta cu munca si cultura! Stiu ca ne place sa ne distrugem idolii si geniile, asta doar din invidie, dar e momentul sa ne oprim aici! Stiu ca multi sunt excitati atunci cand ajung la ieftina concluzie ca Nicolaescu, Hagi, Nadia, Piersic, Coposu, Bratianu etc. sunt simpli oameni ca si ei! Au fost si unii sunt inca tot oameni dar nu ca ei, nu ca mine ci au avut ceva ce noi (unii dintre noi!) nu putem avea niciodata! Mancam , bem, iubim toti ca Hagi, ca Nicolaescu, ca Nadia dar nu am fost niciunul de genialitatea lor; poate daca ne nastem a doua oara! Eu unul nu cred ca e posibil! Asa ca e momentul sa-i respectam pe toti genialii pentru ceea ce ne-au lasat noua natiei române, sa-i iubim, sa-i idolatrizam (nu dincolo de infinit!) si sa nu ne mai bagam cu bocancii (si plini de noroi!) in viata nimanui, nici macar a vecinilor sau fratilor nostri!”