Premierul n-a trecut primul examen

Dupa demisia lui Emil Boc din functia de prim ministru, vorbeam in redactie ca mi-as fi dorit un premier scolit la universitati inalte, economist de profesie, cu experienta in politica si administratie, sa fie curat si in relatii bune cu DNA si ANI. Mai spuneam colegilor ca n-ar strica sa aiba prestanta si sa nu fie nevoit sa se ridice pe calcâie pentru a fi la inaltimea colegilor din tarile membre ale UE. Se pare ca presedintele nu si-a dorit o asemenea persoana in aceasta functie, pentru a nu fi pus in situatia lui Ceausescu in raport cu ministrul Corneliu Manescu, inalt, prezentabil, bun politician, cu ceva carte, insa a avut nenorocul sa fie mai inalt ca fostul secretar general. De aceea l-a si schimbat, dupa o reuniune a CAER. De obicei, presa avea un “consemn”, ii acorda unui presedinte, unui premier sau unui primar cel putin trei luni pentru a se aseza pe treaba. Razvan Ungureanu nu se bucura de acest tratament, el a fost luat la bani marunti inca inainte de a depune juramântul, nu a beneficiat de prezumtia de inteligenta si buna credinta. Nici colegii lui din guvern nu au fost tratati mai bine de presa, CV-urile lor fiind facute praf (ceea ce in câteva cazuri chiar era… cazul). Ungureanu nici nu mai are timp de acomodare, vin alegerile, tara este sub nameti, mosteneste un buget, o situatie economica precara, o populatie nemultumita si o Opozitie extrem de dura. Nu-i plâng de mila, ma ingrijoreaza doar ca nu pare a fi omul potrivit pentru Palatul Victoria in aceste vremuri. Prima lui iesire in public nu a impresionat pe nimeni, ba din contra, s-a creat impresia unui om caruia diplomatie in raport cu cetatenii este sub cotele unui premier. Poate ca a avut dreptate atunci când a spus ca vrâncenii si buzoienii sunt lenesi (are modele in comportamentul presedintelui dar si al fostului ministru Elena Udrea), insa pe om, la necaz, nu-l mustri, nu-l bestelesti, chiar daca nu-l poti ajuta, o vorba buna face mai mult decât un buldozer la poarta si 10 jandarmi pe casa. Nu-i totuna sa fii cocos la Londra sau Paris cu a fi premierul tuturor românilor, fie ei lenesi sau extrem de harnici. Este de urmarit urmatorul pas al lui Razvan Ungureanu, urmatoarea miscare in plan economic, social sau politic. Tineretea este un dat, nu este o virtute, ea, fara masura, fara inteligenta, fara diplomatie si fara multa carte nu are darul de a scoate populatia din strada, nu poate, singura, sa aduca crestere economica, dar mai ales sa catalizeze oamenii spre o gândire pozitiva, atitudine care poate veni doar din reusite si nu din esecuri. Daca tot si-a luat o asemenea raspundere, profitabil ar fi sa guverneze cu ideile si capul lui, sa-si struneasca ministrii pentru a-i scoate de sub influenta fostilor ministri, ai caror subordonati au fost. Mi-e teama sa sper, insa ii acord totusi trei luni de gratie.