Imprumuturi. Ce facem cu ele?

Cu un an inainte de locale, sefimea din primariile judetului pare confiscata de o singura idee: cea a imprumutului in banca. Sefimea din primarii gandeste putin si fix. Ca orice gandire care tine si sfarseste, indisolubil, sub auspiciile campaniei si sloganurilor electorale.
Dupa modelul instituit de municipalitatea bacauana, care in 8 ani a reusit performanta rara de a inzeci datoriile catre banci ale municipiului, un numar de alte primarii urbane din judet vor face imprumut la banca. Onestiul, dar si Moinestiul, celelalte doua municipii ale judetului, vor contracta credite la initiativa primarilor. A te imprumuta in banca nu e o rusine. E drept, nu e nicio placere. Insa, din postura de autoritate publica locala, a face credit cu un an inainte de alegerile locale seamana cu o incercare disimulata de cumparare de voturi. La Onesti, imprumutul – cifrat la aproape 4 milioane de euro – va fi folosit pentru reabilitarea unui drum; la Moinesti, cu imprumutul de 3 milioane de euro urmeaza a fi amenajata, intre altele, o casa de cultura prin reconversia fostului cinematograf Lira.
Sumele imprumutate nu sunt foarte mari, dimensiunea lor vadind tocmai mobilul ascuns enuntat anterior. Cu primari care nu s-au remarcat prin cine stie ce realizari in ultimii 4 ani, ba – la Onesti – in ultimii 20 de ani, atat Moinestiul, cat si municipiul de pe Trotus trebuie sa suporte o ultima zvacnire de orgoliu din partea unor edili care – e tot mai evident – au confundat institutiei primariei cu propria ograda, cu propria afacere in definitiv. Asfaltul pe care Lemnaru se pregateste sa-l intinda pe strazile Onestiului e, de fapt, praf aruncat in ochii votantilor onesteni. Pe acelasi tipar, convertirea fostului cinema muncitoresc Lira in casa de cultura se vrea a fi o alta realizare moinesteana marca „Viorel Ilie”. Din nefericire, cei doi edili au fost martorii decaderii oraselor pe care le pastoresc. Ba, unul dintre ei – Emil Lemnaru – poate fi socotit un fel de bunicut al urbei. Ca orice bunicut, Lemnaru asteapta azi, probabil cu nedisimulata emotie, iesirea la pensie.
Lucian Bogdanel