Frumusetea cuvantului

Citeam recent un aforism care m-a pus in incurcatura: pilonii conditiei umane sunt tehnica, cultura si credinta. Nu incerc o decriptare si nici un expozeu doct. Ma intriga ordinea. Poate nu m-ar intriga, daca as sti unde sa-l plasez, in ce era, mileniu, secol sau an. Conditia umana nu-i chiar o joaca si nici nu ma dau in vant dupa aforisme, dar, chiar daca pare o banalitate, constructia nu pare a fi scrisa pe un servetel la o crasma. De ce autorul nu a pus cultura inaintea tehnicii si apoi credinta. Spun cultura, in care adun toate elementele ei, plecand de la comunicare, ca forma primara a culturii. Dar si credinta face parte din reprezentarile culturale. Tehnica o atasam la urma. Si spunem: pilonii conditiei umane sunt cultura, credinta si tehnica. Nu-i bine nici in aceasta ordine. Stramosul nostru a fost un “tehnicist”: a spart semintele cu piatra, dupa ce a scuturat zdravan copacul. Reluam ordinea din aforismul original. Primul pilon a fost tehnica…, insa nu sunt de acord ca pe locul doi ar fi cultura. Eu cred ca tehnica a fost urmata de credinta si dupa aceea de cultura. Ploua, ninge, fulgera, trazneste, tot ceea ce il inconjoara pe om (iar intreb in ce mileniu ne aflam) devin fenomene inexplicabile, tabu-uri: se intampla, cred ca este bine sau nu este bine. Si atunci: pilonii conditiei umane sunt tehnica, credinta si cultura. Mai dau o pagina din istoria speciei umane. Reluam aforismul: tehnica, cultura, credinta. Acum lucrurile par si mai simple, a fost tehnica, a fost cultura, a fost credinta si apoi tehnica, dupa care a urmat cultura, tehnica si credinta. Si, totusi, dupa reprezentarile descoperite, dupa tot ce am mai gasit prin „arhive”, s-ar putea ca autorul aforismului sa se insele. Ordinea fireasca, normala, ar fi: pilonii conditiei umane sunt credinta, tehnica si cultura sau poate credinta, cultura si tehnica. Astazi (nu stiu de unde i-a venit autorului aforismului ideea), toata lumea este de acord cu o alta ordine, daca tot ne aflam pe acest teritoriu. Comunicarea, ca parte a culturii, este dumnezeul progresului. O sa ziceti ca am trecut de la „conditia umana” la „progres”, care ar fi altceva, daca respectam logica aforismului. Conditia umana inseamna viata, viata inseamna progres. Pe logica ultima, comunicarea este pilonul principal al conditiei umane. Am folosit aceste silogisme (cer iertare lui Vasile Ghica, cel caruia i se atribuie aforismul) pentru a ajunge la problema capitala din „ultimii” ani: cultura. De dragul frumusetii constructiei, care imi ofera o alta perspectiva (iar apelam la concepte culturale), autorul a simplificat conditia umana printr-o ierarhizare tautologica: tehnica, cultura, credinta, cand, de fapt, toate sunt inglobate in conceptul de cultura. Fara cultura, in acceptia moderna, individul nu exista. Fara comunicare nu putem vorbi de cultura, de credinta, de tehnica. Umanitatea s-a umanizat dupa ce Turnul Babel a fost daramat; indrazneala era prea mare, iar “stricarea” limbilor este, cu siguranta, mult mai atractiva decat globalizarea, care, presupun, nu inseamna uniformizare, pentru ca, nu-i asa, diversitatea da culoare existentei, conditiei umane. Comunicam in toate limbile, in toate dialectele, idiomurile, comunicam prin scriere, sunete, prin imagini, prin semne, daca este nevoie. Comunicam prin telepatie, prin vise, comunicam cu alte galaxii, cu locuitori ai altor planete. Dar cea mai mare descoperire a omului a ramas alfabetul, scrierea, adaugirea logica a literelor, silaba, propozitia, fraza, constructii lexicale care au definit si definesc conditia umana. Omului nu i-a fost aproape adancul, ci mai degraba zborul, visul, cuvantul.