Crampeie din lumea reală

• Fostul premier al anului 2008 va fi chemat în instanţă, fiind acuzat de prăbuşirea financiară a economiei naţionale. Procurorii care au anchetat colapsul au găsit şi alţi şapte vinovaţi, dar se pare că doar fostul premier va fi ţapul ispăşitor. Rezultatele unui recent sondaj de opinie aplaudă demersul Justiţiei şi sugerează ca legislaţia să fie şi mai aspră cu politicienii, care trebuie să plătească nu doar prin demisie/demitere, ci şi prin lungă cugetare la mititica, dacă faptele o impun. Vantul acesta democratic bate acum în Islanda. Oricum, îmi place la ce v-aţi gandit…
• Amicul meu, grav bolnav, a fost spitalizat, operat, externat, redat sută la sută vieţii active. Omul jură că n-a dat un sfanţ portarului, femeilor care gestionează plosca, asistentelor, brancardierilor, doctorilor etc. Mai mult, spune că tot personalul din spital s-a comportat în aşa fel, încat la un moment dat el a crezut că-l confundă cu nu ştiu ce star al politicii, baschetului, fotbalului sau… Întors acasă, a înaintat în scris administraţiei spitalului o cerere prin care solicita să sponsorizeze instituţia cu o sumă modestă. A obţinut după mai mult timp acordul, pentru suma respectivă primind chitanţă şi o scrisoare de mulţumire emoţionantă. Ei, acum nu-mi place cum gandiţi… Povestea asta nu e un accident… romanesc. Ea a fost consemnată într-un spital israelian şi este trăită aidoma de orice pacient care este asigurat la Casa (lor) de Sănătate…
• E mintos şi performant. Studiază Medicina. Ca orice învăţăcel european cu scarţ ştie că are nevoie de competenţe, dar şi de diplomă. Profesorii lui se gandesc numai la ultima variantă, deşi studentul va plimba candva bisturiul prin unii dintre noi. Pe scurt, unii profesori au pus tarif în euro şi dolari pentru examene. Stau studenţii – care ştiu şi care nu ştiu carte – la coadă pe holurile cabinetelor lor, precum bolnavii, şi dau obolul, cu o zi înainte de examen sau chiar în ziua judecăţii. La unul dintre profesori, aşteptarea este ceva mai lungă, pentru că, precaut, acesta are un scaner care verifică dacă nu cumva pe parai scrie mită. Există şi un pic de discriminare: studenţii străini trebuie să cotizeze mai mult. Ar fi culmea să-mi cereţi a vă spune şi despre ce ţară e vorba, dragii mei cotizanţi, părinţi sau rude de cotizanţi…
• „Domnule Infractor, subsemnatul (….), ziarist la cotidianul Q, vă rog să aveţi bunăvoinţa de a citi acest proiect de articol pe care intenţionez să-l transmit iubitului meu redactor şef, spre publicare. În urma investigaţiilor mele jurnalistice rezultă că Dumneavoastră aţi fi aplicat 21 de lovituri de cuţit victimei. În situaţia în care numărătoarea nu a fost corectă, pentru a evita orice eroare, vă rog să faceţi îndreptările democratice şi aritmetice necesare. Aşteptăm şi aprobarea Dumneavoastră, pentru eventuala publicare a articolului, dacă nu cumva veţi considera că acesta reprezintă un atentat la adresa naturelului deosebit de simţitor pe care-l aveţi în dotare.” Vreau să spun cu asta că proiectul de lege zămislit de mintea fierbinte a deputatului Ioan Ghişe, PNL, care-i vizează pe jurnalişti, este perfect. Aş dori totuşi ca legea să prevadă şi obligaţia jurnalistului de a obţine aprobări de genul celor exemplificate de noi.