Lemnaru, rechinul de apa dulce

Primarul Onestiului este unul dintre rechinii politico-administrativi care prefera apele linistite. Acolo isi poate vedea linistit de treburile sale: cate o prada infulecata printre bolovanii linistii, cate o imparteala cu altii de teapa lui si, mai ales, perpetuarea statutului de cel mai mare si mai tare din balta. A profitat multi ani de prosperitatea platformei petrochimice, chiar s-a laudat cu acest lucru, desi, onestenii o stiu, nu a avut niciodata vreun merit in acest domeniu. A stiut doar sa se „lipeasca“ de bine si, pe urma, cand lucrurile n-au mai mers, s-a dat la fund si a tacut. Sau a marait incetisor, cat sa nu deranjeze prea tare. Dupa ce industria prelucratoare a titeiului a luat-o la vale, Lemnaru a paralizat: s-a vazut in fruntea unui municipiu cu perspective economice zero, in care somajul a transformat vietile oamenilor in cosmar, iar el, „marele primar“ nu are solutii de niciun fel. Nu proiecte guvernamentale sau europene care sa aduca bani in Onesti, nu o deschidere sspre investitori prin masuri de incurajare, nu parteneriate public-private care sa dezghete mediul de afaceri. Nimic! Cum spuneam, Lemnaru este rechinul apelor linistite, cat mai linistite, in care valurile de progres, de reforma sunt total interzise. Iar atunci cand este pus in situatia de a actiona pentru a rezolva una dintre problemele cu adevarat importante, prefera ocolisurile. De exemplu, servicul de apa si canal este discutat-disputat-disecat de foarte multi ani. S-a ajuns si la procese incalcite si fara finalitate, mai ales prentru locuitori. Nicio solutie, varianta de lucru dinspre Primarie, doar incapatanare si ochelari de cal. Acum, cand altii au venit cu un proiect care ar putea fi benefic onestenilor, onor Lemnaru se foloseste de el pentru a-si face un titlu de glorie personal. Mai mult, considera ca vorbind despre milioane de euro investiti in calitatea apei de la robinete oamenii or sa creada ca a capatat brusc anvergura de primar din mileniul III. Incapacitatea de a sta la masa negocierilor, de a asculta si a se face ascultat il plaseaza in galeria trista a alesilor pentru care functia este mai importanta pentru sine decat pentru cei ce l-au ales. Ce se va intampla daca, pana la urma, Lemnaru va pierde razboiul cu SC Apa Canal? Ca de obicei, se va da la fund, in speranta ca onestenii vor uita repede, il vor ierta, eventual. Numai ca mereu i se va vedea aripioara de rechin deasupra apelor Trotusului.