Asocierea, munca in echipa si voluntariatul sunt elemente necesare unei democratii functionale. Dupa 20 de ani de la desprinderea de comunism, descoperim ceea ce stiam deja. Diferenta este ca atunci voluntariatul si asocierea erau impuse, iar acum sunt percepute ca necesare. Agricultura romaneasca duduia inainte de 1989. Aveam CAP-uri (Cooperative Agricole de Productie) care realizau o productie importanta, unitati mecanizate pentru munca pamantului, scoli de profil. Romanii munceau avoluntar” in taberele de munca, fie ca erau elevi sau pensionari. Asocierea se facea la sindicat, in partid, sau in orice alta forma acceptata de regim. Acum asocierea apare ca necesara, pe principiile economiei de piata. Suntem obligati sa fim impreuna, pentru apararea drepturilor noastre, pentru salvarea de la disolutie si pentru pastrarea identitatii. Taranii si-au pierdut increderea in CAP-uri. Vechii sefi de CUASC sau de cooperative, ajunsi intre timp onorabili directori in zona agriculturii, nu mai pot propovadui reinfiintarea CAP-urilor. Prin urmare, a fost nevoie de expertul japonez Hiroschi Terunuma (JICA), platit gras pentru a ne invata despre meritele asocierii in agricultura. Proprietarii de padure, dupa ce li s-au restituit terenurile forestiere, s-au trezit in fata unei mari probleme – incapacitatea de a pazi un bun, pentru care au obligatii fata de mediu si fata de stat. Padurile se taie si se fura sub ochii lor, e nevoie de paza eficienta si rentabila, pentru care este necesara o suprafata mai mare si vocea unei asociatii. Taximetristii, medicii, pensionarii, nevazatorii, militarii sau veteranii s-au constituit in forme asociative. Au invatat sa strige dupa drepturi, sa fie activi, vii. Au invatat, treptat, care le este locul in societate.
[ad#stire] In fine, voluntariatul se dovedeste a fi cireasa de pe tort, acea calitate nobila, care ajunge la maturitate doar in societatile civilizate. Doar in capitalismul salbatic timpul inseamna bani, doar acolo oamenii isi aloca toate resursele pentru supravietuire, pentru inavutire, doar acolo ase calca peste cadavre”. Voluntariatul, daruirea pentru o idee, pentru un scop, pentru oameni, este momentul de bucurie, expresia constiintei de sine a celui care traieste pentu ceilalti, pentru care ziua de maine nu prezinta motive de ingrijorare.
Mircea Merticariu
