FernGully 2: The Magical Rescue download
Zilele acestea am revazut cliseul informatiei bine cosmetizate. Acela in care oamenii par ca sunt deschisi, comunicativi si care intotdeauna reusesc sa ocoleasca intrebarea. Incep sa cred ca se fac cursuri pentru a dobandi astfel de abilitati.
Soarta angajatilor atarna de un singur fir de par, oamenii, pe buna dreptate, cer macar sa fie informati. Si ce li se ofera? O informatie ce dezinformeaza si care totodata nu spune nimic. Zvonuri dintre cele mai ingrijoratoare sunt lansate cu un scop precis chiar de catre cei care ii conduc. Sa-i determine pe oameni sa plece singuri. E mai ieftin si mai comod asa. De altfel, economia de piata si-a dezvaluit fatete ascunse, nebanuite de cei mai multi dintre noi.
De cand cu patronatul, oamenii se feresc sa vorbeasca deschis despre orice. Nu pot avea opinii, daramite idei despre cum s-ar putea imbunatati unele activitati. Si daca au, atunci e mai bine sa le tina pentru ei.
Cei care nu respecta regulamentul de ordine interioara pot fi regasiti pe listele cu someri. Si asta se intampla nu de ieri, de azi. Ci se intampla de prea mult timp incat a ajuns sa fie una din practicile curente.
Disponibilizarile colective sunt din ce in ce mai frecvente, iar oamenii au inceput sa se fereasca si de propria umbra. Se tem sa nu ajunga ei insisi victime ale acestui sistem si atunci, frumos si elegant, tac si zambesc. Este si firesc asa. De ce? Pentru ca locurile sunt caldute, banii nu sunt putini, datoriile sunt mari asa ca se retrag in carapace pentru a nu mai fi in ochii sefilor. Strategia nu functioneaza intotdeauna. Nu pot fi toti la fel de “invizibili”.
In aceste conditii, dezinformarea demonstreaza o ignoranta crasa, care pana la urma nu face altceva decat sa nasca monstri. Monstri care ne-au devorat sufletele si care ne-au luat mintile, incat pana la urma reusim sa ne incadram, cu succes, in randurile celor cu creierele spalate.
Dana Lungu