The Assassination Bureau movieAr trebui sa incercam sa fim mai buni, mai blanzi, macar acum ca e Pastele. Ar trebui sa ne putem permite sa uitam de grijile cele multe si inrobitoarea care ne macina sufletele si sa ne pregatim pentru aceasta perioada de maxima importanta pentru crestinii de pretutindeni.
Fie ca am reusit sau nu sa tinem postul din convingere sau mai bine spus din cauza lipsurilor multe, sosirea acestei sarbatori are pentru fiecare din noi o rezonanta aparte. Imi amintesc cu multa bucurie de obiceiul pastrat de bunici, cu sfintenie, de a te spala cu apa in care a stat un ou rosu si un banut de argint. Sunt sigura ca multi habar nu au despre semnificatia acestui ritual, poate nici eu nu mai stiu bine ce semnifica el, insa imaginea lui si a bucuriei pe care o traim in acele momente mi s-a intiparit bine in memorie.
Am trecut prin saptamana patimilor cu totii, patimind sau nu, pocaindu-ne sau nu, iertandu-i pe semeni nostri sau nu insa bucuria Invierii ni se strecoara pe nesimtite in suflete. Suntem prea egoisti, prea obositi si prea amarati ca sa ne bucuram, cu adevarat, de aceste sarbatori crestine.
Unii se vor bucura de bucatele alese de pe mesele incarcate, caci asa inteleg sau mai bine spus simt ca e Pastele in timp ce altii simt nevoia sa ii viziteze pe cei apropiati. Oameni diferiti, trairi diferite, important este ca acest moment sa nu treaca neobservat, in banalitate.
Adeseori ma uit si vad cum pentru unii slujba de Inviere e doar un mod de a-si etala achizitiile ori de flecareala, fara incetare, despre cine, cum si cat a stat la slujba. Dar asta se intampla mai tot timpul prin bisericile noastre, deci putem spune ca a devenit o realitate cotidiana.
Dar sa revin la tema, la subiect, caci m-am indepartat prea tare. Sper sa ne revedem, cu totii, la slujba de Inviere si “Hristos a Inviat!”.