Popas de suflet la Scoala “Emil Racovita” din Onesti

“Scoala > a ramas pentru mine un punct de referinta. Inceputul formarii noastre ca oameni a stat sub semnul unui colectiv profesoral de exceptie si a unui mediu educational stimulant, ce ne-a pus la dispozitie toate resursele necesare. Prin proiectele internationale > am avut oportunitatea de a intelege importanta interculturalitatii si de a ne largi orizonturile. Cursurile Scolii > intrunesc pentru mine atât amintirile si frumusetea copilariei cât si bazele solide ale cunoasterii”. Aceste gânduri apartin Adelinei Chelniciuc, absolventa a promotiei 2006 a Scolii „Emil Racovita” din Onesti, in prezent studenta la Facultatea de Jurnalism a Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu. Pentru a cunoaste mai bine aceasta scoala onesteana prin profunzimea trairii elevilor ce sunt educati aici sa capete incredere in ei facem un popas de suflet in mijlocul celor care, cu migala slefuirii didactice, sunt formati sa devina oameni valorosi si de calitate. Eleva Delia Isaic – 15 ani, s-a intrebat: ”Care este telul nostru si la ce il raportam? Exista oare mai multe teluri care se impletesc, formând un intreg unic, propriu fiecarei persoane? Eu m-am hotarât sa nu mai urmez obiective temporare ci sa le imprim pe cele esentiale in viata mea zilnica. Vreau ca sa imi schimb stilul de alimentatie, sa fac mai mult sport, sa ma bucur de prieteni, de familie, sa descopar, sa caut idei noi, pareri diferite. Incerc sa cunosc orice om in profunzime, nu imi fac griji cu privire la viitorul meu stiind ca atâta timp cât fac lucruri bune, voi fi pregatita pentru incercari. Obiectivele mi le caut cât mai aproape de prezent, dar cu rezultate de durata”. Bianca Obreja – 13 ani, priveste viata cu o deosebita claritate a orizonturilor, ea declarându-ne: ”Scopul meu in viata este sa ajut oamenii. Poate voi ajunge doctor, avocat, arhitect. Voi decide mai târziu, când voi considera ca sunt pregatita. Dar asta vreau! Sa ajut oamenii, sa fiu o persoana buna si cinstita, sa am o familie iubitoare si sa ofer omenirii oameni de incredere, fapte bune. Când eram mai mica doream sa fiu mare, sa nu fiu tratata ca un copil si sa decid singura pentru mine. Am mai crescut si imi lipsesc uneori zilele când tot ce aveam de facut era sa fiu cuminte si sa ma joc frumos. Un lucru insa stiu sigur: oriunde as fi, orice as face, nu ma voi abate de la visele mele si ma voi stradui sa iau decizii bune”. Si cu câta candoare marturiseste si Denisa Hutuliac – 13 ani: “Dorinta, vis, tel, sansa! Oare exista? Exista daca noi credem cu tarie, daca iubim viata si ne facem o promisiune pentru un viitor mai bun. Vreau din toata inima sa scriu cartea mea, sa imi exprim gândurile, sa fiu libera pentru frumos!”. Pe Stefana Corbat – 14 ani, o nelinistesc alte gânduri: ”Ma intreb uneori daca pot sa aduc inapoi ziua care tocmai a trecut, pentru ca mi-am dat seama ca am gresit undeva. Dar dupa aceea realizez ca din greseala facuta trebuie sa invat ceva si sa nu o repet. Este important sa ne infruntam problemele, nu sa fugim de ele, pentru ca intotdeauna o problema va avea si o rezolvare. Astfel, vom reusi sa atingem obiectivul propus”. “Nu te lasa mânat de vremea de a fi cel dintâi, ci de dorinta de a face un lucru bun”, este proverbul dupa care se ghideaza Ancuta Bastic – 14 ani, care este hotarâta sa aiba “un scop in viata bine construit, de la care sa nu dau inapoi”.

Dincolo de sperante si de vise

A trai, a visa si a se bucura de impliniri sunt alte sentimente pe care elevii Scolii “Emil Racovita” si le doresc foarte mult. “Visele devin realitate prin vointa, munca si optimism. Imi doresc sa absolv clasa a VIII-a cu brio si sa pot studia in continuare limba engleza. As vrea sa fiu experta in limbile straine. Am incredere in fortele proprii si niciodata nu m-am dat batuta. Când voi termina studiile imi doresc sa calatoresc si sa cunosc oameni. Nu este nimic care sa imi placa mai mult decât sa interacttionez cu cei din jurul meu. Imi place sa ascult oamenii, sa le dau sfaturi, chiar daca stiu ca este foarte greu sa le pui in aplicare”, a marturisit Diana Lupu – 14 ani, in timp ce, la aceeasi vârsta Roxana Fânaru considera ca “a trai in orizontul unui vis inseamna a crede, a spera si a-ti mobiliza toate fortele pentru indeplinirea lui. Uneori un vis mic iti deschide poarta unor vise mari. Acesta este si cazul meu; fiind interesata de emisiuni documentare, am vazut cum erau pregatiti elevii care isi doreau sa devina criminalisti. M-au impresionat dar nu mi-am dat seama atunci ca mie chiar mi-ar placea sa fiu ca ei. Urmarind diferite documentare in legatura cu acest subiect am inceput sa fiu atrasa de aceasta ramura a politiei. Am inteles ca si cele mai mici detalii sunt importante in viata noastra”. Impartasind frumoasele gânduri ce ii anima, elevii Scolii cu Clasele I – VIII “Emil Racovita” (ce il are ca director pe prof. Aurora Sohodoleanu), au mentionat atasamentul lor si alte reverberatii ale candorii si frumusetii vietii din “anii uceniciei” scolare. “Mi-am dorit mereu un prieten adevarat, devotat insa necuvântator. Dar pentru a-l avea trebuia sa dovedesc ca pot fi responsabila. Am reusit, prin urmare am primit catelul mult dorit. Si cum un vis este urmat de altul, atasamentul fata de acest necuvântator m-a facut sa imi dau seama ce voi deveni dupa ce-mi voi termina studiile necesare: medic veterinar. Nu-mi fac iluzii pentru viitor si nu ma ingrijorez. Va veni el oricum. Optimismul sa fie-n floare!”, a tinut sa remarce Bianca Batincu – 14 ani). Dar si Razvan Chiriac este cuprins de framântarile vârstei, el declarând: ”Sunt elev in clasa a VIII a si nu am ajuns asa usor in aceasta clasa. Nu stiti de câta vointa, ambitie si munca are nevoie un copil pentru a ajunge la scopurile propuse! De când eram mic, visul meu era acela de a-mi câstiga singur existenta si de a ma deplasa cu propriul meu mijloc de transport. Pentru inceput as vrea sa fac scoala de soferi. Dupa ce voi avea permisul de conduicere voi munci ca sa imi strâng suficienti bani pentru a-mi cumpara o masina. Voi fi nevoit ca sa muncesc intr-o tara straina, unde munca este mai bine platita si unde exista stabilitate”. Mihaela Partenie (14 ani) crede ca “ceea ce conteaza cu adevarat in viata este iubirea parintilor tai. Visul meu este sa ajut copiii orfani”. Realista si cu spiritul obiectivitatii a facut o confesiune si Adelina Dantis (15 ani): ”Noi, elevii, suntem calatori grabiti, nevoiti sa ne punem increderea in alti oameni, sperând ca astfel ne vom atinge telul. Profesorii sunt cei care ne ajuta, constienti ca aceasta este datoria lor dar stiu ca dorinta care le strapunge sufletul este ca noi sa ne indeplinim visele. Am avut diferite obiective. Stiu sigur ca unul dintre ele a fost intotdeauna sa am performante scolare cât mai bune si le multumesc tuturor profesorilor de la aceasta scoala, care m-au indrumat de-a lungul anilor grabiti”. Ei, profesorii, care la Scoala “Emil Racovita” slujesc deviza “Scoala ne arata portile cunoasterii, invatatura ne ofera cheile pentru a le deschide”, sunt cei care si-au facut un crez din convingerea ca “la finalul ciclului gimnazial, elevii acestei institutii de invatamânt isi definesc scopul, obiectivele si visele. Sunt sigura ca acesti tineri, care isi exprima acum ideile, reprezinta esenta viitorilor cetateni informati si responsabili de care avem nevoie”, dupa cum ne-a declarat prof. Alina Gabriela Graur.

Remedii in lectura

Dincolo de toate marturisirile, elevii Scolii cu Clasele I – VIII “Emil Racovita” aduc si câteva remedii spirituale, “extrase” din lectura si fapte bune. Donatori de carti pentru “bibliotecile mobile” ale claselor scolii, ei recomanda in scopul insanatosirii spirituale operele unor mari scriitori români si universali. Eleva Anca Sârbu (14 ani) a ramas impresionata de volumul scris de Charles Dickens “Poveste de Craciun”, ce il are ca protagonist pe Scrooge, un om zgârcit care nu crede in spiritul Craciunului. Suferind o pierdere (Marley, amicul si totodata asociatul sau stingându-se din viata), in seara de Craciun spiritul acestuia l-a vizitat si l-a avertizat sa isi schimbe modul de viata, pentru a nu ajunge ca el. Ionut Balta (13 ani) recomanda o carte (“David Copperfield”) scrisa tot de Charles Dickens, mentionând: ”In acest roman este prezentata viata unui baiat pe nume David, care trece prin mai multe aventuri ce pot fi descoperite la lectura cartii”. Iulia Irimia (13 ani) este indragostita de una din cartile Otiliei Cazimir – “A murit Luchi”. Incercând ca sa prezinte aceasta carte Iulia Irimia a afirmat: ”Luchi este apelativul poetei Otilia Cazimir din vremea copilariei. Scriitoarea marturisea ca a simtit lipsa prietenilor de joaca. «Am fost o fetita tare cuminte. Toti erau mai mari decât mine. Ma jucam singura. Ma sfiam de toti, uneori cântam», declara Otilia Cazimir, care iubea copiii si a scris despre ei ca «gingasia copiilor m-a cucerit dintotdeauna. M-am apropiat de ei…»”. Fabulele scrise de Grigore Alexandrescu sunt recomandate de elevul Alexa Sohodoleanu (13 ani), ca un remediu realist si actual, dincolo de timp.
Demn de remarcat este faptul ca in cugetele profesorilor si elevilor Scolii “Emil Racovita” sunt adânc incrustate si cuvintele “patronului” spiritual al acestei institutii de invatamânt, pe care marele savant le-a lasat in testamentul sau: ”Ma gândesc la cealalta avere, care nu-i mare, dar tot poate fi de folos urmasilor. Nu vorbesc de averea aceea ce se pretuieste in bani, caci a mea nu face multe parale. Vorbesc de cealalta, de averea culeasa timp de 40 de ani prin noua tari si noua mari, de la atâtea vietati ce am cautat, urmarit si cercetat cu dor si drag, de aceea adunata din mii de carti si mii de intâmplari auzite si traite, avere numai in foarte mica parte pusa in slove… Nu-i te miri ce bogatie, dar mie in viata mi-a priit bine si de aceea le-o ofer cu incredere in inventarul urmator: Iubire de patrie si de grai românesc, Dragoste de stiinta, Incredere desavârsita in metodele stiintifice, Curagiu civic de a spune adevarul intotdeauna si in orice loc.”
Ion Moraru