Prin bunavointa si sprijinul unui “fervent internaut” – subinginerul onestean Corneliu Cristea prezentam acest articol in care Dragos Popescu, arbitrajist principal al Bancii Nationale a Romaniei da mai multe amanunte intr-un subiect foarte incitant: “De aproape doi ani, mai multi colegi din directiile de specialitate ale BNR au publicat o serie de articole care au lamurit, cu date si documente, problema aurului detinut de Romania la Banca Angliei, explica arbitrajistul principal al Bancii Nationale, Dragos Popescu. Aceste luari de pozitie au fost facute nu neaparat pentru a raspunde comentariilor tendentioase, ci pentru a informa corect publicul, mai spune Popescu, acesta facand o sinteza a acestor precizari, avand acelasi scop: informarea corecta a publicului.
1. Mentinerea aurului in custodie la Banca Angliei, una din cele mai prestigioase si sigure banci centrale din lume, are ca scop, in primul rand, garantarea faptului ca Romania dispune de o rezerva de aur standardizata si disponibila a fi utilizata ca garantie in cazul unor operatiuni de finantare a tarii in situatii de criza ori pentru o eventuala valorificare intr-o perioada scurta de timp. Pastrarea aurului la Banca Angliei confera implicit pietei internationale confortul ca acea rezerva de aur respecta conditiile standard minime pentru tranzactionare imediata. In cazul folosirii aurului din tara drept garantie (colateral) ar fi necesare cateva etape de verificare a caracteristicilor lingourilor avute in vedere, etape ce ar face practic imposibila folosirea in caz de urgenta.
2. Pentru pastrarea in custodie, custodele – in acest caz Banca Angliei – nu remunereaza pe cel caruia ii presteaza servicii. Ca atare, Banca Angliei nu plateste dobanda pentru aurul aflat in custodie nici unui client,fie banca centrala sau comerciala.Nici banca centrala a Romaniei, nici cea a Poloniei, nici cea a Bulgariei, nici cea a Italiei, etc. nu primesc dobanda pentru aurul aflat in custodie la Banca Angliei si este firesc sa fie asa.
3. Aurul aflat in custodie la Banca Angliei apartine in continuare Romaniei – si nu poate fi folosit decat la instructiunile exprese ale Bancii Nationale a Romaniei. O eventuala valorificare a stocului de aur ar implica o forma sau alta de instrainare, chiar daca ramane depozitat la Banca Angliei. Mai mult, anumite operatiuni ar impune vanzarea aurului si rascumpararea ulterioara a acestuia si pe perioada derularii acestor tipuri de operatiuni, cantitatea de aur nu ar mai aparea in rezerva internationala a Romaniei. Deciziile de natura strategica privind administrarea rezervei internationale a Romaniei (aur plus valute convertibile) se aproba, conform legii, de catre Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei. Deciziile de natura tactica adoptate la nivelul Comitetului de administrare a rezervelor internationale din BNR, precum si propunerile formulate catre Consiliul de administratie, se realizeaza la nivelul intregului comitet, nu doar de catre o persoana, chiar daca aceasta persoana este Guvernatorul BNR. Decizia de trimitere in custodie a aurului la Banca Angliei afost facuta cu informarea Parlamentului, Presedintiei si Guvernului de la acea data. Ultimul transfer de aur la Banca Angliei a avut loc cu mult timp inaintea crizei financiare internationale si nu dupa aceasta asa cum se vehiculeaza in interventiile recente ale unor analisti.
4. Apetitul fata de risc difera intre bancile centrale si chiar de-a lungul timpului in cazul aceleiasi banci centrale, in functie de conditiile pietei. In cazul BNR, obiectivele principale urmarite in activitatea de administrare a rezervelor internationale raman siguranta si lichiditatea, pentru a consolida bonitatea financiara internationala a Romaniei si pe aceasta baza, a reduce costurile de finantare internationala ale tarii.Preocuparea majora a Bancii Nationale la nivelul activitatii de administrare a rezervelor internationale este, in consecinta, practicarea unui management prudent si eficace al rezervelor, centrat pe diversificarea riscurilor bilantiere ale institutiei, siguranta si lichiditatea plasamentelor. Obtinerea unei performante investitionale cat mai ridicate este un obiectiv secundar, urmarit pe termen lung. Motivul acestei orientari este urmatorul: beneficiile obtinute de Romania din costurile de finantare internationala mai scazute, ca urmare a acestei strategii prudente si credibile de plasare a rezervelor internationale, sunt considerabil mai mari decat eventualele “dobanzi” sau “comisioane” pe care le-ar obtine din operatiuni riscante, inclusiv operatiuni riscante cu aur. Datele pe care le-a publicat BNR arata ca aceste “dobanzi” au fost, in perioada post-criza, extrem de mici. Analizand experienta post-criza, mai este de mentionat ca astfel de operatiuni cu rezerva de aur au mai fost practicate, in anumite limite, de banci centrale care au inregistrat pierderi, din alte operatiuni. Dupa cum se stie, BNR a obtinut in perioada ultimilor ani profit bilantier si nu a fost nevoita sa utilizeze rezerva de aur
5. In cele din urma dar nu in ultimul rand mentionez ca plasarea aurului sau a altor active de rezerva in depozite la banci comerciale sau alte tipuri de institutii financiare, in operatiuni de arbitraj sau de tip speculativ, se face cu un risc – unul din cele mai importante fiind cel de contrapartida. Acest risc a crescut semnificativ odata cu ultima criza majora, si desi a scazut intre timp, nu a revenit la nivelul pre-criza. Materializarea acestui risc ar presupune chiar pierderea cantitatii de aur plasata la acea contrapartida – asa cum se spunea intr-unul din articolele publicate de specialistii BNR. In consecinta, a fost corecta decizia BNR de a renunta treptat la astfel de operatiuni cu aur, pe masura ce dobanzile au devenit mici sau negative, iar riscurile s-au amplificat.
6. Programele de repatriere ale aurului anuntate de unele banci centrale au vizat mai putin aurul de la Londra, principalul centru de tranzactionare de pe piata aurului. Banci centrale precum cele ale Germaniei sau Olandei au repatriat intr-adevar o parte din cantitatea de aur depozitata in strainatate, dar cu predilectie pe cea din diferite alte centre (Paris, New York). In plus, trebuie avut in vedereca aceste tari detineau peste 70 la suta din rezervele de aur in strainatate, sensibil mai mult decat detinerile Romaniei (60 la suta). In ceea ce priveste repatrierea rezervei de aur a Bancii Nationale a Ungariei, aceasta fiind foarte mica (3 tone), nu are semnificatie pentru problematica in discutie.
7. De peste 10 ani rezerva de aur a Romaniei este de 103,7 tone din care 61,24 tone in contul de la Londra si restul in tara. Informatiile privind rezerva de aur a Romaniei, in contextul evolutiei rezervelor internationale ale tarii, sunt publicate lunar de catre BNR”.
Odysseus
