Daca ne gandim pentru o clipa la prof. Vilica Munteanu, ce a indeplinit functia de Sef Serviciu la Directia Judeteana Bacau a Arhivelor Nationale timp de peste 25 de ani, se naste si o intrebare: cate evenimente frumoase – si ce evenimente! – pot bucura viata unui autentic om de cultura ajuns la varsta pensionarii? Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” din Bacau a organizat, cu prilejul emotionantului moment al iesirii la pensie a prof. Vilica Munteanu (petrecut la implinirea a 65 de ani!), Simpozionul “Locul si rolul Arhivelor in societate si cercetare”, la care a fost lansat si un volum deosebit. Este vorba de cartea cu numarul 20 din seria “Profesionistii nostri” – “Vilica Munteanu la 65 ani” , editat de Centrul European de Studii Covasna – Harghita. Prezenta autoritatilor judetene, a celor care sunt strans legati de cultura bacauana dar si a arhivistilor din toata tara “a dat greutate” acestui simpozion la care moderatorul (Vilica Munteanu) a mentionat cu multa emotie, in deschidere: “De aproape doua veacuri una din cele mai vechi institutii cu activitate continua – Arhivele Nationale – demonstreaza numeroase valente”. Prefect al judetului Bacau, Dorian Pocovnicu a declarat: “Este o grea misiune ca sa imi exprim gandurile, pentru ca ma leaga foarte multe de aceasta institutie. Ma incearca un sentiment de emotie pentru ca de domnul Vilica Munteanu ma leaga o relatie interumana deosebita; l-am cunoscut acum 15 ani si putini sunt oamenii pentru care am un respect deosebit. Sper ca iesirea la pensie a sa sa fie un nou inceput pentru proiectele ce nu le-a realizat. Intr-un peisaj post – decembrist vulnerabil institutia pe care a condus-o a fost un model iar calmul, siguranta si cunoasterea problemelor au adus o prestanta deosebita profesorului Vilica Munteanu”. Ilie Barzu (actualul primar interimar al Bacaului), a evidentiat faptul ca “este un simpozion cu o incarcatura aparte, avand in vedere faptul ca Vilica Munteanu si-a dedicat o viata arhivisticii. Va multumesc pentru ceea ce ati lasat comunitatii bacauane, ce are nevoie de dumneavoastra!” A luat cuvantul si parintele profesor Stefan Lupu, delegat al PS Petru Gherghel, Episcop al Diecezei de Iasi, ce a marturisit sarbatoritului sentimentele adanci de pretuire si recunostinta “pentru tot ce a facut ca sa ne descoperim si sa ne aparam identitatea noastra romano – catolica”. In cuvantul sau senatorul Dragos Luchian a remarcat faptul ca “Vilica Munteanu se idendifica cu Arhivele Nationale. In conditiile in care a avut o perioada grea de confruntat cu legile de punere in posesie a proprietatilor, cu reclamatii ce nu au fost fondate, ati reusit ca sa faceti o echipa deosebita la Arhivele Statului”.
«Predarea de stafeta»
In aceasta atmosfera cordiala a avut loc si “o predare de stafeta” catre Geo Popa, directorul Centrului de Cultura “George Apostu” din Bacau. Dupa ce “l-a amenintat” din toamna anului trecut, prof. Vilica Munteanu “a predat” mostenirea de a fi… cel mai vechi director de institutie din Bacau in activitate! Cuvintele lui Geo Popa au adus alaturi de “firescul” inedit al acestei coincidente si “petalele” unei trairi patetice. “Se vorbeste foarte mult de «noul val», al celor care sa-i inlocuiasca pe cei vechi, «vezi Doamne» ca au diplome pe care scrie «masterand, licentiat». Tineri dar nestiutori… ce nu au nu numai curajul dar si dorinta de a invata de la cei ce stiu! Sa adauge cunostinte noi, pentru ca numai asa in societate se poate discuta de valoare si identitate. Sunt oameni ce se daruiesc zidind si avem in fata noastra un cetatean daruit intru toate si pentru toate cetatii! Aici, la Bacau, traiesc foarte multi oameni ce-si daruiesc din cunostintele si din viata lor semenilor… Vilica Munteanu se confunda cu tot ce inseamna Bacaul, capitala de suflet romanesc… Astfel de momente trebuie asezate la inceput si consider ca aceasta e o etapa pe drumul ,«dumiririi noastre», cum spunea Nae Ionescu. Ne desparte «nedespartirea» de cel care a zidit si a insemnat ceva pentru comunitatea locala. De ce noi romanii ne intalnim doar la sarbatori, de ce nu suntem intrebati ce facem si intre sarbatori? Avand in constiinta noastra asemenea modele, noi vom sti sa-i respectam si vom darui ceva din iubirea sufletului nostru. Fara astfel de modele suntem prea putini «in istorie», ce vorbesc mai mult ca niciodata azi de «Gradina Maicii Domnului»! Ne spun italienii, spaniolii, francezii cine suntem iar noi nu putem intelege ca suntem mai mult decat am fost! Legile imuabile ale lingvisticii nu ne mai lasa sa vorbim de Limba latina… Am cunoscut un om ce stie sa viseze in acest sens si ne spunea ca «noi suntem noi cat timp nu ne sunt distruse visele!» Noi suntem cei care ne spun altii ca venim din negura timpurilor si ca am fost puternici. Mentin treaza constiinta noastra nationala… Trebuie sa credem in istorie; a fost un moment in care istoria a trebuit sa treaca in legenda! Toate lucrurile bune vin de la un singur cuvant – credinta puternica, mare! Nu o sa vorbesc mai mult, trebuie sa spun ce simt in acest moment!” Dr. Bogdan Baditoiu, Sef Serviciu la Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, a facut “o incursiune in timp”, declarand: “Aceasta institutie este una dintre cele mai vechi si care nu si-a incetat niciodata existenta, trecand prin momente de bucurie dar si de durere, cand a suferit de indiferenta celor de la putere. Ca reper al acestei institutii, pastratoare a tezaurului documentar, este sa avem grija de atatea comori lasate de inaintasii nostri. In aceasta consta datoria noastra sacra, sa le mentinem, sa le aparam, pentru ceea ce inseamna poporul roman!”
Pasi in «istoria» Arhivelor…
Dupa ce dr. Cristi Anita a transmis mesajul Arhivelor Nationale pentru evenimentul stiintific de la Bacau, dr. Bogdan Baditoiu a prezentat mai multe “file din istoria arhivelor” si a mentionat: “Au existat arhive cu mult inainte de secolul al XV-lea, au existat arhive si la «dregatorii». O evidenta stricta a veniturilor si cheltuielilor a fost tinuta si pe timpul domnitorului Mircea cel Batran, Cancelaria Tarii Romanesti fiind organizata dupa modelul celei bizantine. Multe acte au fost distruse de catre proprietari dupa ce si-au implinit interesul… Cele mai multe documente sunt la manastiri. In timpul domnitorului Constantin Brancoveanu intalnim preocupari mai sistematice privind pastrarea si «limpezirea» actelor. In anul 1741 domnitorul Constantin Mavrocordat, printr-un sistem de reforme, a facut ca toate actele si condicele sa fie in limba romana. Inceputul «arhivelor moderne» s-a consemnat in perioada Regulamentului Organic si daca in Moldova s-a inceput cu Documente ale Divanului Moldovei (in 1830) o «cuviincioasa punere la cale» a avut loc si in Tara Romaneasca, unde la 1 Mai 1831 se infiinteaza Arhivele Statului. Acest lucru a fost realizat si in Moldova in anul 1832 de catre carturarul Gheorghe Asachi. In 1841 «criza specialistilor» este recunoscuta de catre cancelarii si pana la 1859 «Arhivele Statului» au parcurs o perioada a «tatonarilor» In anul 1862, prin Ordonanta Domneasca s-a infiintat Directia Generala a Arhivelor Statului si in anul 1872 este adoptat noul Regulament al Arhivelor Statului. In istoria acestei institutii 1924 este un an foarte important intrucat se pune problema unei legi speciale. Cuprinzand toata experienta acumulata, aceasta institutie isi atinge reperele, devenind «un sanctuar al drepturilor compatriotilor», asa cum a vazut-o carturarul Gheorghe Asachi. S-a infiintat Scoala Superioara de Arhivistica si Paleografie iar la 20 mai 1925 a fost adoptata o noua lege a «Arhivelor Statului», ce a dus la «asezarea viitoare» a acestei institutii. «Mai cu voie, mai fara voie» Arhivele Statului s-au acomodat in perioada comunista iar acum se cauta o noua lege… Sunt foarte multe probleme de personal si exista atat de multe documente necitite in «Arhive…» ca este o tragedie ca nu se mai pregatesc noi specialisti”. Date la fel de relevante au fost aduse de dr. Iulian Borsoghina (de la Arhivele Militare Pitesti), care s-a referit la Arhivele Militare, ce au si acestea o istorie deosebita. “Intre anii 1916 – 1920 au fost adunate toate arhivele si documentele din Primul Razboi Mondial, creandu-se Depozitul de Arhive al Ministerului de Razboi. Fiecare corp de armata avea depozit de arhiva. Amenintarea sovietica din 1944 a facut ca Arhiva Militara sa fie mutata in nordul Olteniei, la Drobeta Turnu Severin. Anul 1968 a gasit toate arhivele militare la Ramnicu Sarat, invadarea Cehoslovaciei fiind un real semnal de alarma. Un numar de 1 500 000 de petitii si solutionari in problemele veteranilor de razboi au facut ca Arhivele Militare (ale caror documente se pot intinde pe … 100 de km!), sa fie o prezenta activa in viata societatii. In ultimii ani s-a reusit organizarea mai multor sesiuni de comunicari stiintifice si in urma cu doi ani Vilica Munteanu, un prieten constant al arhivisticii militare, a participat la o astfel de manifestare”, a declarat dr. Iulian Borsoghina mentionand faptul ca “arhivele si cercetarea istoriei contribuie la dezvoltarea culturii nationale si o arhiva moderna trebuie sa fie in slujba cetatenilor”. De la Galati dr. Adrian Pohrib, referindu-se la “ce au insemnat Arhivele Statului dupa Revolutia din 1989”, a declarat: “Cel mai greu este sa vorbesti despre lucrurile evidente. Trecerea de la totalitarism la democratizare (cu respectarea drepturilor cetatenilor si a statului de drept), prin aparitia Legii 18 / 1991 (a Fondului Funciar), a facut ca toate drumurile sa duca la … Arhive. A venit apoi si Legea 10 / 2001 (de reglementare a proprietatilor preluate abuziv de statul roman intre 1945-1989), a facut ca sa avem «o munca stahanovista»… Totul a creat o perioada traumatizanta (mai ales intre anii 2006-2011) iar oamenii politici «se spala pe maini» si trimit la Arhivele Statului instiintari cu reduceri de personal, cu degradarea acestei institutii”.
O carte – un sincer dar de pretuire
Simpozionul “Locul si rolul Arhivelor in societate si cercetare” a fost marcat, in mod fericit si cu o lansare de carte, ce s-a constituit ca un frumos moment de normalitate. Este vorba de volumul “Vilica Munteanu, arhivist, istoric, colectionar – la 65 de ani”, care a aparut sub egida Centrului European de Studii Covasna – Harghita, fiind cea de-a 20-a aparitie din seria “Profesionistii nostri”. Prezentarea noii aparitii editoriale a fost si momentul in care Ioan Lacatusu, directorul Centrului European de Studii Harghita – Covasna din Sfantu Gheorghe, a creat o atmosfera insufletitoare la acest eveniment. “Intr-o Romanie in care multe lucruri nu sunt normale, cand multi colegi de ai nostri nu si-au putut incheia cariera, fiind schimbati, prin aceasta carte il sarbatorim pe Vilica Munteanu, care a activat peste 25 de ani la «Arhivele Statului». Ne regasim aici «o Romanie Mare», fiind prezenti colegi de breasla din toata tara, pentru a evidentia o personalitate ce a strabatut tara in lung si in lat. Prin seria «Profesionistii nostri», am luat-o inaintea Guvernului Romaniei si «am facut autostrazi», cu fostele «Scaune» din Covasna si Harghita, prezentand personalitati de o parte si de alta a Carpatilor. De la volumul cu un «veteran» arhivist («Dumitru Zaharia la 85 de ani de viata»), am ajuns la cel inchinat lui Vilica Munteanu. Prin mesajele transmise de 103 colaboratori se creaza profilul moral al lui Vilica Munteanu, in acest volum fiind cuprinse si interviuri acordate presei locale. Cartea a aparut in conditii grafice deosebite la Editura «Magic Print» din Onesti si «cu timp sau fara timp», acest volum e astazi aici”, a declarat in admiratia celor prezenti Ioan Lacatusu. Reprezentand Centrul European de Studii Harghita – Covasna, Vasile Stancu a facut mai multe referiri la seria “Profesionistii nostri”, unde de-a lungul a aproape sapte ani au aparut 20 de volume. Vasile Stancu a mentionat: “Este de remarcat faptul ca la un interval mediu de trei luni si jumatate a aparut cate un nou volum in aceasta serie. Initiatorii au promovat ideea prezentarii «elitelor nationale» din sud – estul Transilvaniei, fiind surprinsa imaginea celor care au luptat pentru romanitatea din aceasta zona. Nu modelul lui Gigi Becali (scriitor de carti), al femeii ce pleaca la Istanbul s-a urmarit ci modelul celui ce poate inlocui ceea ce ne da acum societatea romaneasca. Seria isi propune sa puna la loc de cinste, ca model omul! Intre volumele aparute le mentionam pe cele inchinate personalitatilor Liviu Boar, Dumitru Zaharia, Ioan Lacatusu, Ilie Sandru, Lazar Ladariu. «Greutatea» celor 20 de numere din seria «Profesionistii nostri» este de 23 kg, fiind realizate peste 12 400 de pagini!”
Din functia de director a Editurii “Magic Print” din Onesti (o editura cunoscuta si foarte apreciata pentru calitatea lucrarilor aparute, multe dintre ele fiind premiate la marile saloane ale cartii de la Bucuresti si Chisinau), Maria Dohotaru a creionat mai multe aspecte semnificative in cuvantul sau. Ea a declarat:”Imi face mare placere sa colaborez cu echipa Centrului European de Studii Harghita – Covasna de la Sfantu Gheorghe. Prof. Vilica Munteanu este un om generos si amabil, un om foarte bun. Cred ca de acum incepe munca la Editura «Magic Print», sa scriem despre judetul Bacau!” Aceste frumoase ganduri exprimate si cu speranta ca “Editura «Magic Print» ii va fi alaturi mereu”, au fost insotite si de urari de viata lunga si multa sanatate, Maria Dohotaru daruindu-i sarbatoritului un expresiv tablou (realizat de pictorul targ-ocnean Mihai Nechita Burculet). Acest “dar din suflet” a deschis sirul unor coplesitoare marturisiri (despre colectivul unde a lucrat prof. Vilica Munteanu a mentionat ca “e locul unde s-a realizat acea impletire de oameni, similara celei dintre o orchestra simfonica si dirijor!”) dar si a acordarii celor mai calde semne de pretuire. Astfel Mariana Popa, director al Complexului Muzeal “Iulian Antonescu” din Bacau, i-a acordat lui Vilica Munteanu o “diploma de recunostinta” pentru contributia adusa la promovarea imaginii institutiei pe care o reprezinta. Ea a inmanat Diploma “25 de ani de existenta a Saloanelor Moldovei”, Mariei Dohotaru, director al Editurii “Magic Print” din Onesti. La implinirea a 65 de ani prof. Vilica Munteanu a primit de la colegii de breasla semnele unei profunde cinstiri, toate atestand faptul ca “talantul” de a se dedica slujirii Arhivelor Nationale “a fost sadit si inmultit pe ogorul credintei” fata de o profesie frumoasa si deosebita! Ce bucurie poate fi mai mare?
Ion Moraru
