Biblioteca Municipala “Radu Rosetti” din Onesti a gazduit recent lansarea volumului “Suflet de orfan”, scris de profesoara Saveta Varareanu. Despre autoare putem nota faptul ca s-a nascut in anul 1942 in satul Plopeni, com. Salcia, raionul Suceava si a trait drama de a-si pierde ambii parinti – rapusi de tifos pe cand avea doi ani si jumatate. A copilarit in satul Calinesti – Enache iar in octombrie 1952, “cu mari dificultati si dupa multe insistente ale bunicului din partea mamei, Ion Zelezneac, « lumina sufletului meu», am fost internata la Casa de Copii nr. 1 – fete din Botosani – dupa cum marturiseste, de unde a plecat la facultate in1960. La absolvire, in 1965, a primit repartitie la Scoala de 8 ani numarul 2 din Onesti (in cartierul Slobozia), unde a profesat pana in anul 1984 (cand a fost desfiintata aceasta scoala). Timp de cinci ani (intre 1984 – 1989) a activat la scolile generale nr. 9 si nr. 7 din municipiul Onesti iar din 1989 s-a retras la Falticeni, profesand la Grupul Scolar “Mihai Bacescu” pana la pensionare, in anul 2000. La cartea “Suflet de orfan” a inceput sa scrie din octombrie 2009 iar in vara acestui an a avut implinirea de a o vedea editata. Cartea s-a bucurat de o inedita lansare la biblioteca onesteana, la acest eveniment fiind alaturi de autoare prof. dr. Emilia Boghiu (de la Colegiul National “Dimitrie Cantemir”) dar si fosti elevi ai prof. Saveta Varareanu, care au trait o intalnire emotionanta. Pusa in situatia de a lamuri faptul daca volumul ” Suflet de orfan” este un roman autobiografic sau o carte de memorii, bibliotecara Mirela Nastase a inclinat spre faptul ca “volumul scris de Saveta Varareanu este o autobiografie prezentata sub forma unui roman. El este structurat in trei parti, numite «Suflet de orfan», «Vei fi om mare in viata ta» si « Omul cel mare», care la randul lor sunt fragmentate in zeci de capitole cu nume sugestive, care fac ca cele 400 de pagini sa fie parcurse intr-un ritm alert si cu dorinta parca de a fi alaturi de autoare. Citind aceasta carte parca se parcurge un drum prin viata Savetei Varareanu, pe care o vad ca pe «o Veronica zburdand» prin campul cu flori si fericita ca si-a regasit «traistuta» fermecata. A fost un zambet toata seara lansarii volumului sau, «Veronica noastra», cea orfana de la doi ani jumatate avand si cateva lacrimi, ce au scapat pe obrazul ei. Si nu au fost varsate in amintirea greului prin care a trecut ci in amintirea elevilor pe care i-a pregatit in viata. Cartea este «o poveste de viata» cu multe intamplari si oameni multi iar print re randurile cartii se vad straduinta autoarei, vointa si ambitia sa de a invata, in ciuda multor piedici si neajunsuri, ce o vor ajuta sa invinga”.Prof. Elena Serbu, director al Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti” a mentionat ca: “Romanul autobiografic «Suflet de orfan» , mult visat si migalos compus spre neuitarea generatiilor viitoare, a vazut lumina tiparului la Editura «Sfantul Ierarh Nicolae» din Braila, implicati in aparitia cartii fiind si membri ai familiei autoarei, asa cum ne arata mentiunile de responsabilitate: Mihai si Catalin Varareanu (fiu si nepot) – tehnoredactori, fiica Brandusa Varareanu – corector. Cele trei parti ale volumului sunt fragmentate in zeci de capitole cu nume sugestive, care fac ca cele 400 de pagini sa fie parcurse intr-un ritm alert, dintr-o suflare. Este «o viata de om asa cum a fost» (cum a scris si Nicolae Iorga), care reuseste sa captiveze cititorul prin continut si sa il incante prin stil. In aceasta carte am remarcat cateva teme, motive si laitmotive: lupta vietii, educatia, recunostinta, iubirea, relatiile de familie, responsabilitatea, demnitatea, dreptatea / nedreptatea, patriotismul local si national in expresia lui cea mai curata (valoare etica perfect actuala, intr-o exprimare fericita, contaminanta). Ca toponimie sunt inconfundabile Greatca, Hatnuta, Zamca, Serbauti, Calanfidesti iar ca onomastica specifica, neobisnuita – Valertea, Vetuca Vituca / Vitucica, Frozina, Matroana, Costan, Ilaria, Tili, Cului, Dudutea si Casian Balabasciuc. Intamplarile capata adesea valoare simbolica, iar personajele devin prototipuri ( exemple in acest sens intalnind la pag. 393 – romanul, pagina 381 – pedagogul). Concluzia este una optimista, intarind caracterul exemplar, de model de viata, pe care ni-l ofera autoarea (p. 400) si concentrand principalele trasaturi stilistice ale volumului – sensibilitate, duiosie, multumirea unei vieti implinite, umor, dinamism”.
O opinie autorizata asupra acestei carti a exprimat si prof. Aristotel Pilipauteanu la lecturarea volumului “Suflet de orfan”, notand: “Scriind despre sine Saveta Varareanu scrie, de fapt, despre altii, facand o realista radiografie a lumii prin care a trecut-o «dulcea Bucovina» in stare sa «niveleze» suferintele unui orfan, o casa de copiii din Botosani cu veritabili si inimosi pedagogi, urmarea cursurilor la Facultatea de Litere a Universitatii «A.I. Cuza» din Iasi cu entuziasmul debordant al tinerilor dar si o «minuscula» scoala onesteana unde se duc razboaie de proportii homerice. Plina de talc intrebarea unui vecin, «doamna, dumneata stii sa mergi si incet?», explica stilul alert, temperamental in care autoarea isi insira amintirile, cu un dar al povestirii seducator, cu portretizari memorabile si scene uimitor conservate sub aspectul detaliilor. «Suflet de orfan», departe de a fi o carte a tristetii, amaraciunii, nostalgiei si razbunarii emana un optimism contaminant, izvorat din fiinta cuiva cu alura si rezultate de invingator”.
Ion Moraru








