Basarabia in contextul «diplomatiei fortei» in al doilea Razboi Mondial

Fascinatia istoriei

Extinderea actelor de agresiune ale Germaniei naziste si a aliatilor ei, lipsa de fermitate si ingaduinta manifestate de guvernele Frantei si Angliei fata de aceste evenimente, politica abil mascata a Moscovei de apropiere de Germania au agravat situatia internationala, ajungandu-se la declansarea celei de-a doua conflagratii mondiale. Gravele evenimente de la sfarsitul verii anului 1943 – esuarea tratativelor franco – anglo- sovietice i-au determinat pe Hitler si Stalin, care s-au aliat, sa atace Polonia. Politica externa a Romaniei a continuat linia traditionala de apropiere de Anglia si Franta, singurele state care aveau interesul de a garanta frontierele politice din Europa interbelica. Incapacitatea lor de a se opune actiunilor revizioniste ale Germaniei a devenit evidenta dupa ce Hitler a anexat Austria in 1938 si a dezmembrat Cehoslovacia (1938 – 1939). Invadarea Poloniei de catre Germania si Uniunea Sovietica, in septembrie 1939, a insemnat si punerea in practica a Pactului Ribbentrop – Molotov, de la 23 august 1939, prin care cele doua puteri si-au impartit sferele de influenta in Europa Rasariteana. Franta si Anglia au declarat razboi Germaniei iar Romania s-a declarat neutra, adoptand o atitudine binevoitoare fata de Polonia si statele occidentale. In iunie 1940 Franta a fost infranta de armata hitlerista si disparea astfel principalul garant al frontierelor Romaniei. Imediat dupa caderea Frantei, cu acordul Germaniei Romaniei i s-au impus cedari teritoriale. Astfel, Germania a acceptat ideea anexarii Basarabiei de catre Uniunea Sovietica si la 26 iunie 1940 Moscova trimite Bucurestiului o nota ultimativa in care cere cedarea Basarabiei si a nordului Bucovinei. Guvernul roman incearca sa obtina sprijinul Germaniei pentru a respinge cererea sovieticilor insa Hitler conditioneaza orice forma de colaborare intre Germania si Romania de acceptarea pretentiilor teritoriale ale statelor revizioniste vecine Romaniei. Lipsit de orice sprijin guvernul roman este nevoit sa accepte la 28 iunie ultimatumul sovietic, Romania pierzand un teritoriu de 50.000 km patrati, cu o populatie de 4 milioane de locuitori. Sub presiunea germana la Turnu Severin au inceput negocierile romano – ungare in vederea rectificarii granitei de vest a Romaniei, pretentiile exagerate ale Ungariei ducand la esecul acestor discutii. Pentru a rezolva aceasta situatie conflictuala ministrul roman de externe, Mihail Manoilescu este chemat la Viena si obligat ca sa semneze in fata reprezentantilor Germaniei si Italiei cedarea catre Ungaria a nordului si vestului Transilvaniei. Rezistenta armata – solutie pentru care se pronuntau unii oameni politici – era fara sorti de izbanda. Prin Dictatul de la Viena Romania mai pierdea un teritoriu de 40.000 km patrati, cu o populatie de peste 2.5 milioane de locuitori, din care 50 la suta erau romani. In septembrie au inceput la Craiova discutiile cu reprezentantii Bulgariei, finalizate printr-un acord ce prevedea cedarea de catre Romania a Cadrilaterului si astfel, la sfarsitul anului 1940 Romania Mare nu mai exista. In speranta refacerii unitatii nationale, Romania si-a orientat politica externa spre Germania si a participat alaturi de aceasta la razboiul impotriva Uniunii Sovietice. Prevazand pericolele care planau asupra Romaniei marele istoric Nicolae Iorga atentiona pe romani si nu numai, mentionand „fereste-te popor al meu caci mari primejdii ti se pregatesc”. Romaniei i s-a propus ca sa participe la impartirea Cehoslovaciei, propunere refuzata ferm de regele Carol si de guvernul roman. Atitudinea noastra loiala fata de un vechi aliat a fost apreciata intr-un comunicat oficial difuzat de Radio Praga la 2 noiembrie 1938, in care se mentiona:”numai la nevoie se cunosc prietenii adevarati si poporul ceh impreuna cu cel slovac au avut in nenorocirea lor mangaierea de a putea constata loialitatea desavarsita a Romaniei”.

Vremuri de restriste
Pactul Ribbentrop – Molotov din august 1939 a avut consecinte grave asupra Romaniei. Desi guvernul roman si opinia publica si-aau pus mari sperante in succesul negocierilor politice si militare anglo – franco – sovietice din vara anului 1939, care ar fi putut bara actiunile agresive ale Germaniei, aceste tratative au dus la esec. La 15 august, cand inca delegatiile engleza si franceza se aflau la Moscova, Berlinul a comunicat ca Germania este dispusa sa trateze cu Uniunea Sovietica. In aceste conditii, la 23 august 1939 ministrul de externe Ribbentrop a sosit la Moscova si spre sfarsitul zilei, impreuna cu Ministrul de Externe al Uniunii Sovietice, Molotov, si-a pus semnatura la Kremlin pe Tratatul de neagresiune dintre Germania si URSS. La acest tratat s-a adaugat Protocolul aditional secret privind delimitarea sferelor de influenta intre cele doua parti semnatare, care la articolul 3 prevedea: ”in privinta sud-estului Europei, din partea sovietica este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germana declara totalul dezinteres politic pentru aceste regiuni”. Dupa cum am mai mentionat, acest pact a dus la ocuparea Poloniei, care, prin loviturile conjugate ale lui Hitler si Stalin, au facut ca sa dispara statul polonez de pe harta. Desi Franta si Anglia au declarat razboi Germaniei, actiunile lor militare au fost lipsite de fermitate, ele insele devenind victime ale agresiuii fasciste. In noul context Consiliul de Coroana, intrunit la 6 septembrie 1939 a hotarat neutralitatea tarii noastre, dar una activa, favorabila aliantei anglo-franceze. Statul roman a acordat ajutor Poloniei permitand tranzitul pe teritoriul nostru a zeci de refugiati polonezi, multi ramanand in Romania. Intrunit la 20 mai 1940 Consiliul de Coroana a recomandat abandonarea neutralitatii si promovarea unei politici de „adaptare la realitate”. In aceasta perioada a inceput o mare drama a poporului roman. In iunie 1940 Molotov i-a comunicat ambasadorului german la Moscova faptul ca „solutionarea problemei basarabene nu mai sufera nicio amanare. Revendicarile sovietice se extind si asupra Bucovinei, in care locuieste populatie ucraineana”. Pretentiile sovietice asupra Bucovinei au iritat Germania, care a propus restituirea Tezaurului Bancii Nationale in schimbul acestor revendicari, ce nu figureaza in Protocolul secret. La aceasta Molotov a replicat: ”Romania a exploatat destul timp Basarabia!” In cele din urma URSS si-a limitat pretentiile la nordul Bucovinei. La 26 iunie la orele 22 ministrul Romaniei in Uniunea Sovietica, G. Davidescu a fost convocat de Molotov, care i-a inmanat ultimatumul sovietic adresat tarii noastre, prin care URSS cerea Basarabia si Bucovina de Nord. Creionul gros de pe harta anexata notei, cu care Molotov indicase granita mai rapea si Tinutul Herta. Constransa de imprejurari Romania a acceptat ultimatumul sovietic prin care pierdeam un teritoriu de 50.762 km patrati, cu o populatie de 3.915.000 locuitori, in majoritate romani. Era primul act al dramei din 1940. In iulie 1940 guvernul condus de Ion Giugurtu a reorientat politica externa a Romaniei spre Axa Roma – Berlin si la presiunea Germaniei naziste Romania a fost nevoita sa inceapa tratative cu Ungaria, care la 24 august s-au intrerupt. In consecinta Hitler a fixat granita romano – maghiara de unul singur. In ziua de 27 august invitand delegatiile Romaniei si Ungariei la Viena pentru „arbitraj”, din partea tarii noastre au participat Mihail Manoilescu si Valer Pop, care s-au intalnit cu Ribbentrop si G. Ciano, ministrul de externe al Italiei. Cei „doi arbitri” au somat Romania sa accepte cedarea unei parti a Transilvaniei deoarece in caz contrar era preconizata o actiune militara care va sterge Romania de pe harta. Consiliul de Coroana, care s-a intrunit pentru a hotari a trebuit sa accepte si astfel prin Dictatul de la Viena a fost desprins din trupul Romaniei un teritoriu de 42.243 km patrati, cu o populatie de 2.607.000 locuitori, majoritatea romani. Intre timp, tratativele purtate la Craiova s-au incheiat si la 7 septembrie 1940 s-a transferat Bulgariei sudul Dobrogei. In teritoriile romanesti ocupate in vara anului 1940 autoritatile sovietice si hortyste s-au dedat la acte de terorism impotriva populatiei romanesti.

Pentru Romania Mare

Pe fondul nemultumirilor generale din tara, a agitatiilor provocate de miscarea legionara si a presiunii Germaniei naziste regele Carol al II-lea a insarcinat pe generalul Ion Antonescu, la 4 septembrie 1940, la constituirea unui nou guvern. Bun patriot si militar, adept al ordinii si disciplinei in stat, Ion Antonescu a inteles necesitatea apropierii de Germania, pentru a pastra fiinta statului si a reface cu timpul granitele. Constrans de imprejurari regele Carol al II-lea a semnat in ziua de 5 septembrie 1940 decretele prin care desfiinta Constitutia si Parlamentul si investea pe generalul Antonescu cu „depline puteri”. Dupa 24 de ore Antonescu a cerut lui Carol al II-lea sa renunte la tron si la 6 septembrie acesta a abdicat. La 14 septembrie 1940 Antonescu a alcatuit un guvern in care posturile importante au fost detinute de reprezentantii Garzii de Fier si Romania a fost proclamata „stat national legionar”. La 12 iunie 1941 Hitler i-a adus la cunostinta lui Antonescu de „planul Balbarosa”, privind atacarea Uniunii Sovietice iar la 22 iunie 1941, alaturi de Germania si aliatii sai, in calitate de conducator al statului generalul Ion Antonescu a dat ordin trupelor romane sa treaca Prutul. „Ostasi, va ordon treceti Prutul! Zdrobiti vrajmasul de la Rasarit si Miazanoapte, realipiti la trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre!” Armata romana s-a angajat impotriva URSS cu scopul de a elibera teritoriile rapite in iunie 1940. In dispozitivul de lupta se aflau 325.685 militari romani, incadrati in grupul de armate, alaturi de armata a 11 a Germana, comandata de generalul Eugen vomn Schobert. Avand ca suport dorinta de a-i elibera pe fratii din Basarabia si din Bucovina de Nord, militarii romani au luptat cu eroism incat la 5 iulie 1941 din teritoriile romanesti rapite a fost eliberat orasul Cernauti iar la 16 iulie, orasul Chisinau. In aceste lupte armata romana a inregistrat 4.112 morti, 12.120 raniti si 5.506 disparuti. La 27 iulie 1941 teritoriile romanesti rapite de URSS au fost reintegrate in granitele Romaniei, armatele noastre atingand linia Nistrului. Aceasta faza a razboiului a fost aprobata de catre poporul roman. In momentul in care Ion Antonescu (devenit maresal la 21 august 1941), a hotarat continuarea razboiului dincolo de granitele firesti ale Romaniei protestele si nemultumirile s-au inmultit, atat din partea oamenilor politici cat si a multor cadre militare. La 18 iulie 1941, intr-o scrisoare adresata lui Antonescu se vorbea de „mandria noastra nationala”, de faptul ca trebuie sa crutam soldatii romani!” In acea scrisoare se mai mentiona „nu avem niciun soldat roman de sacrificat pentru scopuri straine”. Pierderi grele ale armatei noastre s-au inregistrat in luptele pentru cucerirea orasului Odessa (unde au murit circa 130 000 militari romani).. Analizand situatia creata maresalul Ion Antonescu a decis retragerea de pe front a majoritatii unitatilor, in perioada octombrie – decembrie 1941. Au ramas pe front doar Corpul de Munte si Corpul de Cavalerie, cu 6 brigazi. In luptele ce au urmat au cazut in jur de 177 000 militari iar alti 180 000 au fost facuti prizonieri. Intre lunile iulie 1942 – februarie 1943, in batalia din zona Don- Stalingrad, un loc de trista amintire pentru armata noastra, romanii au inregistrat grave pierderi. Razboiul devenea tot mai nepopular in tara starnind nemultumiri atat in randul militarilor cat si a populatiei civile. Ion Antonescu a spus inca din octombrie 1942 ca „Germania a pierdut razboiul, trebuie ca sa ne concentram toate fortele ca sa nu pierdem si noi razboiul nostru!” Romania a dus tratative diplomatice pentru iesirea tarii din razboi si alaturarea la Coalitia Natiunilor Unite Antifasciste. Nici Ion Antonescu nu a exclus eventualitatea iesirii Romaniei din razboi. Cu stirea sa ministrul de externe roman, Mihai Antonescu a contactat pe diplomatii italieni, propunand o „Axa Latina”, care sa se opuna Germaniei hitleriste. Toate tatonarile au fost zadarnice deoarece SUA si Anglia au hotarat in ianuarie 1943, cu ocazia Conferintei de la Casablanca, sa nu angajeze negocieri cu statele Axei si „satelitii” lor. Cu toate acestea tratativele de iesire a Romaniei din razboi au continuat. Intre timp, trupele sovietice intrase pe teritoriul Romaniei si au propus o «Conventie de armistitiu» in care se prevedea iesirea din razboi, intoarcerea armelor impotriva Germaniei, acceptarea frontierelor estice din iunie 1940 si plata unor despagubiri de razboi. Totodata Kremlinul declara Dictatul de la Viena nedrept si promitea ajutor pentru eliberarea Transilvaniei de Nord – Vest. Aliatii au fost instiintati ca Regele Mihai va lua masuri pentru rasturnarea guvernului condus de maresalul Ion Antonescu si va intoarce armele impotriva Germaniei. Maresalul a venit la Palat si neacceptand incheierea armistitiului in conditiile formulate de aliati, Regele Mihai i-a facut cunoscut ca-l destituie din functia de conducator al statului iar o echipa de militari a procedat la arestarea sa. Aceasta „sacrificare” a maresalului Ion Antonescu si pierderea , din nou a Basarabiei, au fost evenimente tragice, greu de inteles. Poporul roman va continua lupta pentru intregirea Basarabiei la patria sa mama, Romania. Dictatura de extrema dreapta a fost inlocuita treptat cu dictatura de extrema stanga si actul de la 23 august 1944 a deschis calea spre un nou regim dictatorial, comunist, sub influenta Moscovei. Dupa luptele in care ostirea romana s-a sacrificat pentru intregirea pamantului romanesc, in cinstea tuturor izbanzilor, viitorimea are nobila datorie de a crea din nou Romania Mare.
Profesor pensionar Romica Cernea