Din “TARLA CIOBANULUI BUCUR”, la “SFARSIT DE GUSTAR 2015”, scriitorul Gheorghe Palel (un mare iubitor al Onestiului), trimitea o scrisoare, ale carei profunde “raze de lumina” dorim a o impartasi cititorilor ONESTI EXPRES in acest an al Centenarului Marii Uniri de la 1918:
IUBITE DAN SANDU, CAVALER AL ORDINULUI “PRIETENII DISPARUTE”, sortit a le contura siluetele vii, amintind ca “mult m-ati uitat si fara semne, ma rascoliti cu amintiri in stiva…”
Intr-o mai veche convorbire, cu un succint Laudatio, mi-ai comunicat ca apreciezi la modesta mea existenta, atasamentul fata de locuri de care amandoi ne simtim legati si care ne sunt foarte dragi, cu minunatul lor relief atractiv si multicolor precum si istoria plina de mistere, dramatism si autenticitate. Taramuri unde au trait “trecute vieti de doamne si domnite” dar si personalitati exprimand in istorie, dragostea de pamant, priceperea de a-l apara si sluji, adevarate exemple de daruire si vitejie. De-ar fi sa ne referim doar la Maresalul Constantin Prezan (in foto), cu frecvente treceri prin Targu Ocna, Ciresoaia, Marasesti si Oituz, aflat la conducerea Grupului de armate in bataliile de intarziere in retragere catre Moldova iar dupa luptele pierdute pe aliniamentul raurilor Cricov, Prahova si Ialomita, la 25 noiembrie 1916, Grupul s-a desfiintat. Legat de meleagurile incarcate de tacerea grea a gloriei precum Targu Ocna, Ciresoaia, Pralea, Marasesti, Harja, Oituz, locuri si perioade cu talent relatate de Regina Maria in ale sale insemnari zilnice din care aflam ca locurile au fost in atentia si apararea unor importanti ofiteri, caci in afara de Constantin Prezan au mai comandat glorioasele trupe strategi de renume european precum Eremia Grigorescu (1863 – 1919), care dupa trecerea prin Targu Ocna a comandat Divizia 15 in sangeroasele inclestari de la Oituz iar apoi Grupul de Armate in luptele de la Marasesti din iulie – august 1917. El este inmormantat in Mausoleul Eroilor de la Marasesti. S-a ilustrat prin strategia sa ferma, generalul Paul Angelescu, profesor la Scoala militara de Razboi, adjutant regal si seful Casei Militare Regale. El a trait intre anii 1872 – 1949 si a comandat Divizia a VIII a (in 1916) si Divizia a 15 a , “Divizia de Otel”, pe care o conduce in luptele de la Tg. Ocna, Marasesti (iulie – august 1917), printre comandantii eroi s-a aflat si generalul Constantin Christescu (1866 – 1922). Eminentul general avea studii la Scoala Politehnica din Paris si la Scoala de Aplicatii de la Fontainebleu. La data de 26 august 1916 este numit Seful Statului Major al Armatei a II a, sub comanda generalului Averescu iar la 22 noiembrie 1916 primeste comanda Armatei de Nord (Armata a I a), pe care o detine si o indeplineste si in timpul bataliilor de la Targu Ocna, Ciresoaia, Marasesti si Oituz, pana in august 1917, cand pentru evitarea conflictului cu generalul rus din zona, este inlocuit cu generalul Eremia Grigorescu. Este fapt istoric bine cunoscut ca Ecaterina Teodoroiu (1894 – 1917), decorata cu “Virtutea Militara” avand grad de sublocotenent,aflata la comanda unui pluton din Regimentul 42 / 59 Infanterie, a cazut eroic in luptele de la Marasesti la 4 septembrie 1917! Despre eroismul extraordinar al maselor de ostasi combatanti s-a vorbit si se mai vorbeste inca, dar despre ilustrele capetenii mlitare ce au reusit a mobiliza forte care sa arate ca “pe aicea nu se trece” se aminteste numai la Muzeele armatei…
CONSTANTIN PREZAN s-a aflat la comanda Marelui Cartier General, care a purtat strasnice si sangeroase batalii victorioase la “Portile Moldovei”. El a demonstrat claritate in conceptii si destoinicie in pregatirea operatiunilor, mai cu seama in vara dramatica a anului 2017, cand a fost numit in fruntea intregii armate pentru apararea Romaniei Mari. La 24 octombrie 1918 guvernul Marghiloman este inlocuit din ratiuni nationale cu guvernul generalului artilerist Constantin Coanda iar ca ministru de razboi a fost numit generalul Eremia Grigorescu, cel care va conduce a doua mobilizare a armatei romane decretata la 10 noiembrie, cand in fruntea Marelui Cartier General este readus generalul Constantin Prezan. El a reusit in mod operativ sa elibereze si sa preia controlul oraselor Focsani si Braila! Corpul 3 al Armatei a reocupat garnizoanele de resedinta din preajma Carpatilor si a trecut detasamente romanesti dincolo de munti, pana la aliniamentul Muresului. Dupa intalnirea dintre generalii Berthelot si Prezan, care s-a desfasurat la Giurgiu la 28 noiembrie 1918, s-au pus bazele cooperarii viitoare intre trupele aliatilor si armata romana. Generalul Prezan isi concentrase preocuparile pentru reintoarcerea familiei regale la Bucuresti.
Dupa pensionare Prezan a refuzat toate propunerile de a se stabili la Bucuresti si a optat sa se retraga la mosia de la Schinetea. Cand a implinit 75 de ani, in anul 1936, armata a organizat sub comanda marelui stat major o ceremonie speciala, la care a participat si primul ministru Gheorghe Tatarascu. Personalitatea maresalului Prezan a fost elogiata de catre generalul artilerist Alexandru Lupascu, cel care i-a fost subsef al marelui cartier general. La 30 martie 1938, dupa institutionalizarea Consiliului de Coroana, regele Carol al II-lea l-a numit consilier regal…
La doar doua luni de la moartea distinsei sale sotii Elena Olga Eliad Prezan, eveniment petrecut in ziua de 18 iunie 1943, a trecut in nefiinta si maresalul Prezan, in trista zi de 17 august 1943. Foarte regretat de toata lumea, asa a plecat in lumea de dincolo unul din marii eroi, aparator al neamului, aflat din pacate, pe calea incetosata a lipsei de recunostinta si a uitarii… Acestui patriot desavarsit, luptator ce nu a putut fi infrant, i s-a organizat ceremonia funerara la mosia de la Schinetea, comuna Dumesti, judetul Roman, in ziua de 30 august 1943. Au fost de fata Regele Mihai I, maresalul Ion Antonescu – conducatorul statului, generalul Constantin Pantazi ministrul de razboi, generali si ofiteri, personalitati politice si culturale, mii de localnici indurerati. Onorurile militare au fost date de Regimentele 25 “Maresal Constantin Prezan” si 7 Infanterie. Un articol din presa vremii omagia cum se cuvine personalitatea marelui disparut: “ofiter de rara eleganta morala, aristocrat in gestul stapanit in linistea cu care intampina adversitatile. Nu-si voia prestigiul militar transformat in momeala electorala, nu-si vedea rostul in combinatiile de partid. A voit sa ramana pana la sfarsitul vietii militar, generalul unitatii nationale si nmic mai mult” (Pamfil Seicaru, “Curentul”); “Era un titan al echilibrului si linistii olimpiene” – Revista Intedentei si Administratiei Armatei.
Draga Danut Sandu, asemenea valoroase elite tara a avut nu numai in domeniul armatei ci si in toate celelalte domenii de activitate sociala. Au avut mult de lucru “eliberatorii” pentru a-i distruge, dar nu au reusit in totalitate. Oare ce-i pasa lui Horia Roman Patapievici de toate acestea? De altfel, cui ii mai pasa? (va urma)
Gheorghe Palel
