Pitorescul peisaj de la Ferma Veche Bogdana, care a devenit si „agora” lansarii noilor aparitii editoriale, gazduieste miercuri, 4 iunie, un eveniment cultural deosebit. La 17.00 va fi lansata cartea de debut a poetului Lucian Stefan, „Ascunse-n vazul tuturor”. Autorul este „un bucovinean naturalizat” la Brasov, pus pe ganduri mari, sa realizeze cu sprijinul prietenilor sai si a unui ONG un camin pentru copiii cu nevoi speciale, la Rasnov. La lansare si-au anuntat prezenta criticii literari Petre Isachi si Marius Manta, scriitorul Adrian Lungu si poetul Nicolae Mihai (din Bacau), alaturi de profesori din „garda” onesteana – Dan Sandu, Gabriela Garmacea si Stefan Epure. Impreuna cu autorul va fi si Trupa „Cale-n dar” (care canta in Piata Sfatului din Brasov si sub „aripa” muntilor Caraiman). Rasfoind volumul, care e insotit si de un CD cu „cantece de aur, cantate pe munte”, profesorul onestean Aristotel Pilipauteanu a notat: „Tema centrala este neostoita sete de inaltimi, comunicata in versuri patetice, marcate de multa sinceritate, dar filigranate cu o imponderabila si binevenita ironie. Se adauga motive colaterale recurente: patriotismul in varianta lucida («romanul din mine») sau exaltata («Basarabie, e timpul!»), harul artistic si buna lui gestionare sau mimare in lipsa, destinul, iubirea (care degaja splendida sintagma «te iubesc cu imprumut»), fericirea (neapartinatoare exclusiv paradisului celest, dovada poezia «Fulgi de sarbatoare»). Stilul cuminte, traditional, «clasic» este uneori «torpilat» de asociatii neasteptate. Intr-o larga paleta lexicala, alaturi de regionalisme expresive («scheorlaie», «mutoman»), apar impletituri de noblete («candid si ciclic ne-adoram», « ne-a agasat echidistant»). Neajungerea limbii romane obliga poetul la inventii («copila senina cu ochi cer senini»), la complementare vorbe frantuzesti. Vana poetica este vizibila mai ales in proaspete metafore («iubirea lasa vanatai in suflet», «cerbii se-apropie crescand mirarea», «himera cu trup si cuvant de sabina»). Apar si niste apeluri directe si semnale de alarma, care nu mai sunt poezie, dar pe care autorul (ce subliniaza si tragismul unei intregi culturi), le considera salutare si indispensabile. Textele se impun prin muzicalitate, fiind scrise anume spre a fi puse pe note. Ele s-au nascut pe acorduri de chitara, de unde perfectiunea indiscutabila a ritmului”. La lansarea volumului si-au anuntat participarea si numerosi liceeni onesteni.
Ion Moraru







