In aceasta Saptamana Luminata a Pastelui, cand rasuna ca o mare sarbatoare cuvintele cu care ne intampinam unii pe altii – “Hristos a Inviat!”, raspunzand cu “Adevarat a Inviat!”, simtim ca o boare ca suntem si mai mult pregatiti pentru sporirea credintei si a faptelor bune. Dupa cum afirma un preot al Manastirii Putna intr-o predica, “la Sarbatoarea Invierii Domnului ne-am intristat vazand istovit pe cruce pe Iisus Hristos, cel ce a biruit moartea si ne-a dorit noua viata vesnica. Am inteles astfel ca «Golgota» poate fi convertita in bucurie si moartea in viata si cuvintele «Pace voua» arata o mare taina. Pacea, care este starea normala a omului, armonia acestuia cu Dumnezeu. Cu aceasta binevestita bucurie, cu pacea care vine de la Hristos cel Inviat, biserica ne indeamna la inlaturarea urii. Sa pravalim «piatra de pe mormantul inimii» si harul lui Dumnezeu devine lucrator in ea… Totul depinde numai de vointa noastra, de lumina si de bucuria dreptei credinte pe care o avem!” Acelasi preot a marturisit in predica sa cuvintele unui mare teolog al bisericii (Nicolae Cabasila), care talcuind multe taine a subliniat faptul ca “noi, oamenii, avem un «destin rasturnat», ce s-a petrecut asa intreaga istorie a lumii”. Aducand boarea vietii vesnice si profunde in credinta si in toate cautarile noastre, cautand la implinirea rostului pe care il avem, observam ca multe lucruri sunt altfel azi. Publicista Ramona Sandrina a facut o “introspectie” asupra unor aspecte delicate ale vietii de azi si a notat:” Iubirile au ajuns sa se consume mai rapid decat se construiesc sau se simt. Nu mai inseamna plimbari, zambete, flori daruite, sali de cinema unde ne bate inima asemeni unui clopot in asteptarea mainii care se va furisa pe spatarul scaunului nostru si a gurii ce ne va fura un sarut. Nu mai inseamna timp in care sa ne cunoastem, sa adunam amintiri. Inseamna o seara undeva, sau o plaja, sau o zi, apoi un sex nebun, cateva luni de relatie si apoi starea de gol, de incomplet, de altceva. Oamenii nu mai investesc incredere, respect si sentimente in oameni. Investesc doar timp. De regula timp pierdut. La atat de reduc relatiile in ultima vreme. Si uite asa, ne-am trezit, noi romanticii, intr-o epoca in care nimic nu mai are gustul asteptarilor frumoase, al batistelor cu colturi brodate, al sunetelor de chitara, al pietricelelor aruncate in fereastra, al mirosului pe care numai o scrisoare poate sa il aiba. Emotiile au fost inlocuite cu trairi date «pe rapid». Oamenii nu mai repara ce este stricat. Inlocuiesc. Oamenii inlocuiesc tot, de la aparate casnice la relatii, oameni si casnicii. Intr-o zi se va inventa, probabil, casnicia de unica folosinta…
Toate sentimentele au fost reduse ca intensitate. Oamenii uita ca de fapt iubirea locuieste in suflet, iar infidelitatea tot acolo se manifesta. Nu doare atat de mult gestul, cat faptul ca undeva in noi ceva s-a frant. Increderea aceea pe care ne-am pus-o in sufletul alcuiva, sperand ca va avea grija de inima noastra. Oamenii se ocupa tot mai mult de aspect, de contul din banca, de iubite sau iubiti la moda. De suflet, din ce in ce mai putin. Aud de tot felul de magazine, de saloane deschise pentru infrumusetare. Eu astept sa se deschida unul pentru a ne infrumuseta si insufleti si sufletul. Si inima. Si umanul din noi. Prea ne-am departat de ceea ce ar trebui sa fie viata”.
Nu au intarziat ca sa apara si comentariile la aceste randuri:
“Oameni frumosi exista, casnicii frumoase cu multa iubire si respect exista, suflete frumoase deschise catre frumos exista…..dar cine le ia in seama……e mult mai comercial si la moda negativismul, si «oaia neagra» a societatii….. adevarata stare a lumii actuale, «moderne». Cea care are de toate si a uitat firescul. Iar nefirescul a ajuns firesc. Decizia personala e a fiecaruia… asa ca sa nu ne mai plangem!” O alta parere … si un alt indemn:” Intr-adevar oamenii trebuie sa mai si repare nu sa vrea totul de-a gata si cand s-au dus primele emotii sa vrea pe altcineva. Citisem la un moment dat o chestie in care cineva spunea ca dupa o vreme de la inceperea relatiei se plangea ca nu mai e aceeasi emotie cand se tine de mana cu respectivul, ca nu mai e aia si cealalta, etc, si trecea la urmatorul. Adevarul este ca da, daca asta crezi ca e dragostea, e adevarat, dar dupa cateva luni si daca ai fi cu Brad Pitt, prima infatuare trece si ii iau locul o multime de alte emotii, care poate la suprafata nu mai sunt asa de puternice ca «fluturii din stomac», dar sunt mai adanci, impamantenite in suflet. Vreau sa punctez faptul ca e bine sa reparam decat sa inlocuim, trebuie sa ne readucem aminte ca nimeni nu e perfect in primul rand. Toti avem ceva defecte, doar ca trebuie sa traim cu ele si sa invatam sa ii iubim si pe cei de langa noi cu cele pe care le au si ei. Nu conteaza ca esti nascut la tara sau la oras, daca ai sau nu stabilitatea banului si caldura zilei de maine. Dupa parerea mea financiarul trebuie sa aiba rolul lui si anume de a aduce o stabilitate si o multumire ca maine avem cum sa ne satisfacem nevoile de prima treapta a piramidei lui Maslow, iar iubirea unuia fata de celalalt ar trebui sa fie altceva, indiferent daca avem sau nu un serviciu, daca avem sau nu bani sau daca am eu mai mult sau el mai mult. Cred ca numai cand pui materialul / financiarul pe primul loc in viata ta nu esti multumit niciodata cu nimeni. Si daca ar fi cel mai bogat om din lume, tot i-ai gasi defecte si ai vrea altceva, pentru ca asta se intampla cu gandirea materialista. tot timpul vrem mai mult. Mai bine sa ne bucuram in fiecare zi cu ce avem (mai ales daca am decis o data ca e ceea ce vroiam) si sa invatam sa iubim dincolo de material, de aparenta, de ce zice lumea, de ce probleme apar in viata, ca niciodata nu poti zice ca nu e nicio problema, si nimeni nu are probleme”.
