Aparent un tip de eveniment obisnuit la Biblioteca Municipala „Radu Rosetti”, lansarea romanului „Zarea sperantei”, de Costantin Haralambie Covatariu (la 12-lea volum) a beneficiat de prezenta unui grup de elevi ai unui colegiu onestean, dar au fost si profesori, medici, avocati, reprezentanti ai autoritatilor locale. Prefata ii apartine lui Petre Scutelnicu, redactor sef al revistei bacauane de cultura „Plumb”, care vorbeste despre „o meditatie cu accente grave, despre problemele existentiale si morale. Costantin Haralambie Covatariu scrie o proza a puritatii… cuvintele primesc noi conotatii, confera romanului o tenta nostalgic, iar talentul narativ al scriitorului indeamna cititorul spre lectura”. Elena Serbu, directoare a Bibliotecii, a mentionat ca „aceasta lansare se inscrie in ideea de fidelizare a publicului onestean, de punere la capat a unor proiecte de succes, pentru a ne delimita de problemele zilnice”. Ea a prezentat si o „fisa biografica” a autorului, un moldovean din Cristinestii Botosanilor, dintr-o familie cu noua copii, care se afla pe meleagurile Onestiului de la construirea ansamblurilor de blocuri si trasarea bulevardelor si strazilor municipiului de azi. Profesoara Maria Antohi a mentionat ca „existenta unor subiecte izvorate din lumea citadina, dar si din aceea a satului contopeste modelul unei vieti cumpatate cu un univers ecologic. Satul Cristinesti, din zona Moldovei de Sus, incarcat de legende si unde obiceiurile si traditiile s-au perpetuat din generatie in generatie, apare ca un laitmotiv al romanului. Autorul ramane omul satului, spre care isi indreapta pasii, gandind cu nostalgie la vremurile trecute. O alta trasatura este individualizarea peisajului, iar autorul ne poarta cand intr-un spatiu teluric, cand in nemarginitul sideral. De sub pana sa ies adevarate descrieri. «Zarea sperantei» este un titlu incitant, care prin doua substantive comune, carora autorul le da valente majore, da increderea ca, atat timp cat nu ne abatem de la principiile morale, ceea ce dorim se poate implini. La cekalalt pol, tentatiile moderne mai putin sanatoase vor deveni o himera, «lumina de la capatul tunelului» ori un «cantec de lebada». Un argument in plus pentru citirea acestui roman e faptul ca, rasfoind paginile, el devine un veritabil ghid pedagogic”. Profesorul Adrian Dovleac, de la Colegiul Sportiv „Nadia Comaneci”, considera volumul „educativ, util pentru orientarea tinerilor catre lumina”. Acesta a facut o remarca si asupra autorului volumului, Costantin Haralambie Covatariu, care „isi traieste aceasta «tinerete» a scrisului”. Poeta onesteana Maria Melniciuc a completat sirul opiniilor, apreciind frumusetea scrierii, care indeamna si la meditatie: „aceasta este o carte pe care o citesti cu o mare dragoste si pasiune si pe care nu o mai lasi din mana”.
O prezentare mai pe larg a volumului a fost facuta de autorul acestuia: „Tema principala este legata de preocuparea parintilor cu privire la educatia copiilor. Cartea are trei capitole: «Cine si ce trebuie sa spere», «Detasarea» si «Cantecul lebedei». Personajele sunt din satul copilariei mele, Cristinesti. Daca cel de-al doilea capitol surprinde pasirea in viata a tinerilor, «Cantecul lebedei» arata sfarsitul personajului negativ al cartii”. Autorul a conturat si un fapt intrat in amintirea comunitatii din Cristinesti, intamplat in 1964. „Atunci, in partea de nord a Moldovei au putut fi vazute foarte multe pasari cu penaj alb, nemaiintalnite in zona. In aceste pasari persoanele ajunse la senectute au vazut un semn simbolic, ramas in constiinta lor intr-o asociere cu moartea liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, la 19 martie 1965”, a mentionat Haralambie Covatariu, care s-a referit si la un mod de abordare si intelegere a celor tineri: „Sa adecvam comportamentul fata de copiii nostri, pentru a nu le produce stres si a nu-i indeparta de inima noastra. Sa fim la dispozitia lor in asa maniera incat ei sa nu observe ca suntem obositi, suparati sau bolnavi. Daca au o durere fizica sau sufleteasca, singurii medici sunt parintii… In alta ordine de idei, trebuie gasita o cale mijlocitoare pentru a le forma o conduita normala, civilizata si o gandire, ferindu-le de aparitia chiar si ocazionala, a intunericului din viata lor. Cand copiii sunt tristi, preocupati de ceva, sunt usor de potolit daca stii sa te feresti, mama sau tata, de incercarea lor de a te cuceri pentru a nu obtine decat favoruri”, noteaza C. H. Covatariu in paginile cartii. Urmarind firul unei povestiri, autorul se dovedeste un observator atent a tot ceea ce este in jur, justificand marturisirea lui Petru Scutelnicu: „Costantin Haralambie Covatariu locuieste elegant intr-o patrie a literelor si cuvintelor”.
Ion Moraru
