Istoria Onestiului din „Schita monografica” realizata de Nicolae Irimia in urma cu 36 ani consemneaza ca „la dezvoltarea localitatii a contribuit construirea primului pod peste raul Trotus, in 1829, iar prin aplicarea Regulamentului Organic taranilor onesteni li s-a dat loturi de casa in suprafata de 400 metri patrati. Beneficiare au fost in jur de 70 familii, care s-au asezat de-a lungul drumului principal (pe unde trece bulevardul Oituz). In 1842 s-a construit o moara, care s-a pastrat pana in 1962, cand a fost demolata. Pe teritoriul Onestiului au existat doua hanuri, iar un altul era la Borzesti”. Despre evenimentele politice ale vremii, Irimia noteaza: „Miscarea revolutionara de la 1848 nu a ocolit nici aceste locuri. Boierul Aslan (ispravnic al Bacaului in perioada premergatoare Unirii) a fost un simpatizant al revolutionarilor, iar infaptuirea Unirii Principatelor Romane de la 1859 si reformele lui Alexandru Ioan Cuza au avut o insemnatate deosebita. Reforma agrara din 1864 a adus onestenilor 243 terenuri pentru casa si atunci s-a pus la punct si sistematizarea, cetatenii fiind obligati sa-si construiasca locuintele cat mai grupat, de-a lungul drumului spre Brasov. In Razboiul pentru Independenta din 1877 din Onesti au cazut pe front sergentul major Ioan Magureanu si soldatii N. Axinte, N. Barsan, St. Bortos, Ianos Bundoc si Ianos Moise”.
Au fost insemnate si transformarile acestor meleaguri, dar si unele date statistice: „La 29 ianuarie 1881, mosierul Iordache Iurascu din Focsani a cumparat mosia Onesti in suprafata de peste 2324 hectare si, in vederea stimularii gradinaritului, a adus bulgari, carora le-a dat in arenda loturi pentru cultivarea legumelor. La 22 iunie 1884 s-a inaugurat linia ferata Caiuti – Onesti – Targu Ocna. In ce priveste viata sociala, dupa cum este notat intr-o statistica a profesiilor din anul 1891, in Onesti erau 2634 agricultori, 10 meseriasi, 2 industriasi si 24 comercianti, 8 fiind carciumari. Onestiul avea 51 hectare de vie, care in 1890 au dat 1231 hectolitri de vin alb; de asemenea, existau 134 stupi de albine, iar locuitorii aveau 56 cai, 655 cornute si in jur de 1000 oi. Stiau sa scrie si sa citeasca 235 de persoane, in timp ce 3233 locuitori, majoritatea femei, nu cunosteau aceste lucruri. In anul 1901 Iordache Iurascu a vandut mosia Onesti lui Dimitrie Ionescu din Braila, care, in 1907, intr-o telegrama adresata Ministerului de Interne, a cerut masuri de aparare, aratand ca «taranii din Onesti ameninta cu devastarea mosiei». Intre cei care indemnau la rascoala sunt amintiti preotul Ioan Nalboc (arestat pentru asta) si primarul Ghita Palaghita, din Buciumi. Masurile de represiune luate au facut ca miscarea taranilor sa fie inabusita in fasa. Colonelul Gheorghe Miclescu a devenit proprietar al mosiei Onesti din anul 1914, el fiind cumnat cu D. A. Sturdza, seful Partidului Liberal si ruda apropiata cu P. P. Carp, lider al Partidului Conservator”. „Noul proprietar era foarte risipitor, isi petrecea timpul mai ales la Paris, iar cei care ii administrau mosia l-au dus in graba la faliment”, mentioneaza Nicolae Irimia, amintind ca „in 1918 a fost vanduta proprietatea Andresesti locuitorilor din comuna Casin”, o situatie conflictuala pana astazi.
Monografia ajunge la Primul Razboi Mondial: „Onestiul a reprezentat punctul de comanda a apararii zonelor Oituz, Casin si Slanic, in localul primariei fiind instalat Comandamentul trupelor romane aflate in zona. Localitatea dispunea de statia CFR, triaj, cai ferate forestiere, doua spitale militare improvizate, zone de pregatire si de refacere a soldatilor de pe front, suprafete intinse de pamant unde au fost cartiruite unitati militare romanesti. In seara de 16 august s-a ordonat pregatirea pentru atac, iar incepand cu orele 21 efectivele regimentelor masate in zona Oituz, Casin, Slanic, calauzite de graniceri, au trecut granita, sfaramand bornele vremelnicei frontiere. Primele localitati eliberate au fost Poiana Sarata si Oituzul Ardelenesc, dupa care a fost inconjurat si eliberat muntele Moghioros.” Dupa contraofensiva, „Divizia 15, sosita la Onesti in frunte cu generalul Eremia Grigorescu, la 1 octombrie era deja in dispozitiv si […] a tinut piept dusmanilor la Oituz. […] La Onesti, unde in curtea Primariei era arborat drapelul romanesc, ostasii sprijiniti de populatia civila au construit transee de aparare, pe dealul Malu, iar la poalele acestuia au amenajat retele de sarma ghimpata, fortificatiile avand menirea de a opri inaintarea inamicului in eventualitatea ruperii frontului de la Oituz. In vederea apararii antiaeriene a comunei Onesti au fost amplasate doua tunuri, unul a fost amplasat pe dealul Malu, iar al doilea pe varful Perchiu. Aviatia germana a bombardat Onestiul pe perioada razboiului, astfel ca dupa inaltimile Cosnei a distrus gara si triajul acesteia. In casa lui Gh. Miclescu (Clubul Elevilor de azi) s-a aflat sediul misiunii militare franceze, compusa din 8 – 10 ofiteri si medici militari. In timpul razboiului, localitatea Onesti a fost punctul de triere si repartizare a trupelor pentru fronturile de lupta, aici fiind masate cele mai importante efective militare care constituiau rezerva armatei ce actiona in sectorul Oituz, Casin, Cosna, Slanic”. (va urma)
Ion Moraru
