Onesti, file de istorie (I)

Cu siruri lungi de randuri batute la masina de scris, pe foi in care au fost inserate si numeroase harti, una din primele incercari de realizare a unei monografii a Onestiului, pastrata in colectiile bibliotecii onestene, ii apartine lui Nicolae Irimia si dateaza din 1977. In preajma aniversarii a 555 ani de la prima atestare documentara a localitatii (14 decembrie), notele lui Irimia revin in actualitate: „Un conducator al hunilor ar fi fost ucis pe meleagurile Trotusului, dupa ce statul lui Attila s-a destramat, iar slavii […] au trecut pe aici in drum spre Tara Barsei si au convietuit mult timp cu populatia bastinasa. Pecinegii si cumanii, in secolele XII-XIII, au stationat in zona, iar din cele 13 triburi, cel al uzilor a intemeiat Oituzul si Uzul, iar cumanii – localitatea Comanesti. Istoricii mentioneaza ca in 1222 au stapanit aceste locuri, pentru o scurta perioada, cavalerii teutoni. In anul 1241 au trecut culmile Oituzului si grupuri de tatari”. Onestiul, ca si Bacaul, o istorie cunoscuta din secolul XV: „Primele documente ce atesta existenta unor localitati in zona au fost emise la 15 martie 1410 de catre Alexandru cel Bun, care daruia lui Domocos stolnicul si fratilor sai sase sate (Casin, Oituz, Stanesti, Grozesti, Laslaoani si Stoienesti, situate in depresiunea Tazlau – Casin) […] pe raza Onestiului de azi exista satul Stanesti (in partea vestica a Buhociului). Se pare ca dupa moartea lui Alexandru cel Bun aceste pamanturi au intrat in stapanirea lui Bogdan al II-lea (de la care deriva numele satelor Bogdana, Bogdanesti, invecinate Onestiului). La Borzesti, Bogdan al II-lea avea herghelii, la Jevreni podgorii, la Buciumi livezi”.

Din sirul evenimentelor istorice petrecute pe aceste meleaguri Nicolae Irimia noteaza ca „in timpul lui Stefan cel Mare, teritoriul actualului municipiu Onesti a fost calcat de armatele regelui Matei Corvin, in noiembrie 1467, care a trecut Carpatii cu grosul armatei prin pasul Oituz, iar detasamentele de ostasi boemi au intrat in Moldova prin pasul Ghimes Faget. Cele doua armate s-au intalnit la Targu Trotus in ziua de 9 noiembrie 1467, pe care l-au incendiat si pustiit, «necrutand nici varsta, nici conditia sociala si nici sexul», dupa cum spun documentele […] Prima mentiune documentara care atesta existenta localitatii Onesti este de la 14 decembrie 1458 (un act de danie prin care Marusca, fata lui Andries Slujascu daruie Manastirii Bistrita catunele Onesti si Labasesti). Aceste catune se aflau in zona cartierului Mal. Vechiul sat Trotus se intalnea pe malurile Trotusului, in locul unde azi se afla calea ferata si statia CFR, iar localitatile Onesti, Borzesti, Patrascani, Radeana si Negoiesti au facut parte din domeniul privat al domnitorului Stefan cel Mare”.

Nicolae Irimia, care a lucrat in cadrul Inspectoratului Judetean de Politie Bacau, presara in aceasta schita monografica si date despre Curtea domneasca din Borzesti: „In anul 1457 domnitorul Moldovei a venit la Borzesti reluandu-si proprietatile, prilej cu care un numar insemnat de consateni si din satele vecine s-au alaturat ostirii sale, remarcandu-se in batalia de la Doljesti”. Un capitol in istoria Onestiului prezentat in lucrare este cel al stabilirii aici a ungurilor si secuilor. „Ei au venit pe diferite cai si majoritatea acestora si-au construit locuinte in mahalaua Stanesti (azi, cartierul Buhoci). Catolicii au venit in Moldova stabilindu-se atat la Targu Trotus […], cat si la Onesti si in imprejurimi. Nu se poate trece cu vederea faptul ca unii romani, intrand in relatii de familie ori vecinatate cu populatia de religie catolica, au trecut la catolicism, preluand atat limba, cat si portul”, precizeaza Nicolae Irimia. In ceea ce priveste dezvoltarea localitatii Onesti, e mentionat faptul ca „dupa ce vechiul oras de vama Targu Trotus a inceput sa isi piarda din importanta, iar administratia Salinei s-a mutat la Targu Ocna, Onestiul a profitat de aceasta decadere. Fiind asezat la intretaierea drumurilor comerciale care legau Transilvania de Moldova, ajunge in secolul al XVI-lea un targ rural, infiintandu-se un iarmaroc saptamanal, unde se vindeau material lemnos, cereale, sare, obiecte de artizanat. In a doua jumatate a secolului al XVII-lea terenurile Onestiului au ajuns sub stapanirea lui Gheorghe Stefan, din familia Ciocor, din care descinde si familia Aslan, in proprietatea careia se aflau Onestii in secolele XVIII – XIX.” (va urma)
Ion Moraru