Consonante literare
A fost reeditata recent o carte-document pentru istoria si literatura nationala, „Amintiri” de Radu Rosetti. Volumul imbogateste colectia dedicata Rosettestilor, iar pentru biblioteca onesteana e o bucurie in plus adusa de patronul ei spiritual. Radu Rosetti a ocupat functii in administratie, a avut si activitate politica, dar aducem in prim-plan doar pasiunea sa pentru istorie, cercetarile sale ducand la nasterea unor scrieri memorabile, care i-au pus in valoare talentul de povestitor. Editura „Humanitas” a avut initiativa de a aduna intr-un volum cu titlul „Amintiri” cele trei carti ale memorialistului: „Ce-am auzit de la altii”, „Din copilarie”, „Din prima tinerete”, aparute intre anii 1922-1926. Eugen Lovinescu spunea despre Radu Rosetti ca a lasat „cea mai pretioasa memorialistica din literatura romana”, iar George Calinescu il aprecia in mod deosebit. Lectura „Amintirilor” e o provocare; citind-o, ramai uimit de bogatia lumii descrise. Mergand pe firul cartii, descoperim ca autorul a fost si un om ordonat, care aduce in fata cititorului mai intai date despre originea sa, a Rosettestilor, despre ascendenti si colaterali mai indepartati. Descendent al unei mari familii din Tara Romaneasca, cu rosturi politice bine precizate, Radu Rosetti nu a incercat niciodata sa para mai mult decat era. Prin ironia-i caracteristica, ii admonesta uneori pe cei din familie care se foloseau de originea lor pretinzand pozitii mai inalte. A ramas credincios informatiei documentare, separand ce era autentic de plasmuire. „Amintirile” sunt o succesiune de intamplari si o suita de personaje din secolul al XIX-lea. Fragmente lungi din carte sunt dedicate unor personalitati ale epocii: Teodor Bals, Costache Conachi si multi altii. Domnitorul Moldovei Mihail Sturdza (1834-1849) are parte de un intreg capitol. Autorul il caracterizeaza drept inteligent si capabil, cu bune abilitati administrative, dar cu o personalitate rapace si corupta, in armata caruia erau mai multi colonei decat soldati. La celalalt pol se situeaza un alt domnitor, Grigore Ghika, fire nobila, insa cu capacitati administrative inferioare.
„Amintirile” au si caracter de fresca sociala. Sunt infatisate obiceiurile, ocupatiile boierimii, accentul cazand pe intrigi si placeri. Domina o atmosfera pitoreasca, presarata cu intamplari pline de umor. Iata, de pilda, un boier iesean se duce la Botosani incaltat cu ciorapi de culori diferite si se vede imitat de locuitorii urbei, care au crezut ca asa este moda in Capitala. Conditia fizica i-a preocupat pe oameni dintotdeauna, indiferent de epoca, descurcandu-se fiecare cum putea. Altfel, nu poti decat sa te amuzi cand afli ca Grigore Sturdza, fiul domnitorului, se antreneaza ridicand in spate vitei, motiv pentru care este poreclit Beizade – vitel. Orientul si Occidentul isi dau mana pe meleaguri moldave. O lume apune, alta sta sa-i ia locul. Boieri ce renunta cu greu la anteriu, cucoane care se grabesc sa europenizeze moda, obiceiurile, moravurile, cultura. Argument sunt cuvintele autorului: „Nu cred sa fie alta tara in care toata viata publica si privata sa se fi schimbat mai rapede si mai desavarsit decat la noi si mai ales in care orice urma a unui trecut, relativ foarte apropiat, sa se fi stans atat de complect si de rapede ca la noi. Pana si o mare parte din obiectele de uz zilnic in intia jumatate a veacului trecut: mobile, ustensilii casnice si de lux, haine, au disparut aproape de tot.” Nu putem sa trecem cu vederea unda de regret pentru valorile trecute! Dar Radu Rosetti nu-si propune sa judece, ci aduce sau, mai bine zis, lasa marturii ca un fin observator al epocii. Scopul sau este de a salva de la necunoastere, de la uitare, lumea de altadata. Dar ce valoare ar avea toate acestea, daca nu ar fi relatate in limbajul epocii? Radu Rosetti si-a trait copilaria alaturi de taranii din Pralea si Caiuti, a caror limba o vorbea si de a carei particularitate nu s-a despartit niciodata. Limba dulce moldoveneasca da culoare amintirilor sale si ne angajeaza intr-o calatorie printre oameni, locuri si fapte, o lume de mult apusa, dar pe care Radu Rosetti ne-o deschide ori de cate ori ne vine dorul de „a fost odata”. Evocari, melancolii, nostalgii de tot felul, un fel de paradis pierdut al memorialistului. Poate si al nostru, cand citim, scapand un suras. Sunt pagini care ne merg la inima, pentru ca au parfum de istorie a locului din care facem si noi parte. Ochii mintii ne transporta intr-un trecut in care au trait si „ascendenti si colaterali” de-ai nostri. E o senzatie de bine, atunci cand inchizi cartea, sa te gandesti ca pasii tai calca pe acelasi pamant pe care au calcat si pasii unui om care nu a vrut sa lase istoria sa treaca neobservata. Si, fara sa vrem, incercam sa ne inchipuim cum era, sa reconstituim precum un joc de puzzle personaje, cladiri, obiceiuri, cuvinte care intre timp stau cuminti in Dictionarul de arhaisme, iar cele mai fericite au ramas „regionalisme”. Oare nu cumva asta si-a dorit si Radu Rosetti cand si-a scris „Amintirile”?
Rodica Zaharia
Nicoleta Salbatecu
Biblioteca Municipala „Radu Rosetti” Onesti
