Povestea lui Tudor Sandu, un om care a indragit foarte mult teatrul, dedicandu-i-se acestuia cu mai multe scenete pe care le-a scris, incepe in 1939, in comuna Grigoreni, raionul Moinesti: „ Tata a murit cand aveam 4 ani. Pe front, la Cotu Donului, in urma unui bombardament a fost acoperit cu pamant. Scos de camarazi, a fost considerat inapt, iar lasarea la vatra i-a sfarsit zilele. Mama a ramas singura cu toate cele ale gospodariei, iar greutatile i-au stins viata, dupa lungi si grele suferinti, cand aveam 9 ani. Rudele din partea mamei m-au luat sub tutela, ajutandu-ma sa cresc si sa invat pana la majorat in Grigoreni”. Povestea sa e un crampei al industrializarii: „Dupa terminarea cursului elementar de 7 clase am fost admis la Liceul Teoretic din Moinesti, unde cu greu am reusit sa termin doar un an. Am urmat o scoala profesionala, pentru a avea o meserie de baza. Si iata-ma sondor foraj extractie, iar cand s-a ivit prilejul am intrat in productie la schela Zemes. Postul primit prin repartizare a fost foarte greu, fiindca a trebuit sa lucrez la niste sonde in instrumentatie, pe coasta unui munte, la Foale – Zemes. Trebuia sa merg in fiecare zi sau noapte cativa kilometri, pe jos, prin noroi si hartoape. Eram cazati intr-un dormitor cu vreo 60 paturi si conditiile erau din cele mai grele. Am fost nevoit sa imi caut un alt serviciu, si asa m-am stabilit in orasul numit astazi Onesti. Am lucrat in productie, ca lacatus mecanic pe platforma industriala, si am reusit sa termin la seral Liceul Teoretic nr. 1 si sa promovez examenul de bacalaureat.”
„Absolvirea liceului mi s-a parut un pas urias. Am crezut ca toate drumurile mi s-au deschis, orientandu-ma spre visul meu, drumul artei”, ni se confeseaza septuagenarul Tudor Sandu. „Prin arta, oamenii, indiferent de rang, isi pot schimba atitudinile, devenind mai buni, mai umani. Am trait bucuria de a ma intalni cu un mare actor, Eugen Antohi, de la Teatrul Municipal Bacau. M-a ajutat sa invat si sa recit doua poezii, m-a ascultat cu abilitate si rabdare de cate ori ii vorbeam de visul meu si a decis, dupa un timp, sa imi inlesneasca posibilitatea de a urma cursurile Scolii populare de arta Petrosani, obtinand, la 9 decembrie 1960, certificat de absolvire la sectia Teatru, specialitatea actorie – regie”. Visul de a urca pe scena i s-a implinit in timp ce lucra la Uzina Mecanica Cugir (in Hunedoara), care avea un puternic teatru popular. Sustinuta de sindicatul uzinei si de regizorul Gh. Chiru, trupa a iesit victorioasa la Festivalul National de Teatru „I. L. Caragiale”, jucand comedia „Mielul turbat” a lui Aurel Baranga (un personaj fiind interpretat de Tudor Sandu). Stabilindu-se in Onesti, a scris texte pentru diferite brigazi artistice, montaje literare si s-a implicat in roluri pe scena ori la regie. Considerand ca bate pasul pe loc, s-a pregatit pentru Sectia de Psihologie a Facultatii de Filozofie, „numai ca totul a fost fara sorti de izbanda, luand note mici pentru a fi admis”. „Am considerat ca drumul pe care m-am inscris va avea un ecou prin contactul cu cenaclurile si cu secretariatele literare. Victor Tudor Popa, prim regizor la Teatrul National din Cluj, caruia i-am oferit spre citire toate piesele scrise de mine, m-a incurajat sa perseverez si a redactat si un referat care putea sa ma ajute, insa acesta n-a fost suficient. Mi-au fost publicate ulterior doua poezii in «Jurnalul literar» (Onesti) si un articol in revista de cultura «Ateneu» (Bacau). Si asa mi-au trecut anii si visele stiind bine cat am muncit pentru fiecare cuvant in realizarea textelor.”
Ion Moraru
