Medalion literar – Stefania Puscalau

În spatele oricarei poezii se afla multe amintiri, nostalgie, armonie, un popas si totodata o regasire cu tot ceea ce este sublim. Volumul „Mar copt de iubire”, ce are ca autoare pe stefania Puscalau, editat sub egida Clubului „Expresia Ideii” (coordonat de prof. Mariana Bendou), este o carte minunata de poezie contemporana care delecteaza prin lectura atât cititorul adolescentin sau matur, obisnuit dar si pe cel avizat. Autoarea, sub îndrumarea poetului Gheorghe Izbasescu dar si a profesorului de Limba si literatura româna stefan Epure, de la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” (care a condus revista „Mesterul Manole”, în paginile careia poeta a debutat), a „copt” un fruct al talentului sau (urmând sa apara si „merele de aur” în viitoarele volume). Cum cheia cuvintelor din recent aparutul volum este la stefania Puscalau, trecem dincolo de prag „dupa deschiderea” acestei usi iar asupra „Marului copt de iubire” au marturisit impresiile de lectura profesorii stefan Epure si Gabriela taranu.
Profesorul stefan Epure, care a activat pâna la pensionare la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi”, formând numeroase generatii de elevi, a notat:”Volumul, având ca simbol marul, reprezinta un tot, fructul este rodul unui act de creatie, culoarea – atractia privirii, ispita, gustul – senzatia deosebita, mirosul – parfumul îmbietor, consumul – plâcerea, sanatatea de cele mai multe ori (daca este >). Este suficient sa citim titlurile poemelor (de cele mai multe ori sintagme / propozitii sintetizatoare), ca sa observam multitudinea de ipostaze ale sentimentului iubirii. Sa parcurgem (fara intentia de a plictisi pe iubitul cititor), aspectele ideatice din structura celor trei parti ale cartii: „Sunt inima tatalui meu” (prima parte a volumului) – inconsecventa adolescentina, vise înaltatoare, asemenea >, chipul moldovencei, despartirea de copilarie, evocarea mamei, placerea lecturii, evocarea tatalui, placerea lecturii, a >, stop – cadru peisagistic, poemul – colinda, elogiul orasului natal Onesti, transfigurarea propriei imagini, Încotro?, >. În a doua sectiune a cartii, numita >, descoperim tânjirea dupa iubire, nelinistea rosturilor femeii, imaginea iconografica a tineretii, > (Iasi), >, scaparea de >, elogiul naturii (cu rezonanta eminesciana), contrastul între adolescenta si >, elogiul Bacaului si al lui Bacovia, despartirea de casa si strigarea >. De asemenea, mai sunt întâlnim orasul vazut de un bolnav, >, femeia usoara, convorbirea cu divinitatea, >, >, >, >, elogiul scriitorului Izbasescu, Blaga, nevoia de comunicare, satul, vârsta la care >, sarbatorile de iarna… În > – ultima sectiune a cartii- aspectele ideatice continua cu:>, rasplata timpului, planuirea, de barbat >, cucerirea femeii, mimarea ca element de aparare, lipsa rezonantei în iubire, cuplul ca împlinire, >, >, plecarea pe alt drum, mersul pe sârma >, împlinirea iubirii, etc. Intre temele si motivele preferate de autoare amintim iubirea, drumul / calatoria, tacerea, cuplul, scrisul – >, poezia ca element al cunoasterii, ninsoarea, zapada, femeia, înstrainarea ca rau necesar, plânsul interior, >, puritate, frig, raceala interioara, despartirea ca jertfa. De remarcat ca tema centrala, iubirea, are diverse acceptii:parinteasca, adolescentina, a femeii / barbatului matur, >, vindecatoare, >, ieftina dar nefericita, >, împlinita. Modurile principale de expunere sunt confesiunea, monologul dialogat, pamfletul, contrastul si altele. Culorile care coloreaza versurile sunt albul, care semnifica puritate, candoare, neântinare, albastrul – ce reprezinta libertatea, limpezimea, zborul, floarea primaverii, verdele, cu natura, prospetimea, eternitatea, monumentalul si negrul, cu sobrietatea, detasarea si eleganta sufletului în contrast cu circul lumii. În realizarea povestii de dragoste stefania Puscalau face uz de mijloacele limbii române la nivel lexical, fonetic, morfologic si sintactic în vederea expresiei poetice care-i individualizeaza stilul. La nivel lexical strabat ca un fir rosu lexeme (cuvinte) precum >, >,>, >,>, >, >,>, >, >,>. La nivel lexical notam epitete metaforice, comparatii si metafore de exceptie precum >, >,>, >,>,>, >, > (personificare!). Minunat este însa sa parcurgi expresiile poetice de exceptie (>, >), care dovedesc capacitatea extraordinara, talentul de a crea imagini deosebite si prin comparatii dezvoltate precum >. > evoca copilaria, pe mama în poala careia îsi pune >, poala care > si în care >. În poemul > se inverseaza raporturile fiica – mama, în sensul ca mama se roaga lui Iisus pentru darul pe care-l are si caruia i-a zamislit aripi pentru zbor si înaltare sufleteasca. Viata e o roata, un cerc perfect, poeta marturisind > (>). > dar > si >. Chiar daca partenerul o cunoaste, el trebuie sa intre în > cu sfiala:> (>). Lecturând volumul stefaniei Puscalau descoperim o poezie incitanta cu si despre iubire. Într-un stil de o maturalete inconfundabila stefania Puscalau, aflata la >, moldoveanca… ce poarta busuioc la sân, în ie populara si are în camera >. Existenta ei
Logos, patos si eros

Prof. Gabriela taranu, de la Colegiul National “Grigore Moisil” a declarat despre poeta stefania Puscalau si volumul sau de versuri: ”O pot defini pe Ștefania prin trei cuvinte: logos, patos, eros – coordonate ce stau sub semnul norocului. Norocul de a se fi nascut, de a se fi desavârsit sub atingerea > ceresti. A fost mai întâi > apoi fiinta, a fost scâncetul unui copil nascut într-o >, apoi a fost > ce a crescut >. Nascuta din iubire, Ștefania Puscalau creeaza din iubire, uimeste prin taria cuvântului, prin mestesug. Este o poeta matura, evolutia sa sta sub semnul exaltarii trairiste chiar daca vorbeste despre sine prin imaginea mamei, a tatalui, a barbatului iubit, despre natura , despre Dumnezeu sau despre esec. Registrul tematic e vast, e generos, îti îmbraca >, uneori, incerte; te ridica si te coboara pe scara dintre cer si pamânt; melodicitatea versurilor se completeaza cu expresivitatea zâmbetului ce strapunge foaia de hârtie împingând cu îndaratnicie erosul la suprafata literelor. Da! E multa simtire în paginile acestui vol. de poezii intitulat sugestiv >, iubirea fiind esenta lucrurilor vazute si nevazute”.
Opinii consemnate de Ion Moraru

Se simte si se scrie pe întuneric

Timpul respira-n ceas de seara,
când un barbat ma cauta
În lumi confuze,
visându-mi trusoul mov si dormitorul roz
din noaptea nuntii.
Ma planuieste drept veritabila Eva,
cu pântecul scobit si rece
si lebede pe sâni, pictate.
Culoarea focului din ea
nu se vede,
dar se simte si se scrie
pe întuneric.

Ce simplu ma afli tu pe mine…
asemeni unui taximetrist nebun
care cunoaste precis
destinatia „nicaieri”
si care-mi ghiceste
insuportabila stare de nestare.
Stefania Puscalau