“Sintem o familie fericita, si asta m-a facut sa nu vad, pina astazi, ca intre generatiile noastre exista un conflict despre care v-ati ferit intotdeauna sa-mi vorbiti. Ce va spun mai departe o sa doara, pentru ca redeschid o rana veche. Dincolo de fiul vostru, sint insa un tinar clocotind de cei 20 de ani ai sai. Apasa asupra mea si a voastra niste lucruri pe care le simtim, dar nu le spunem, apasa asupra noastra istoria recenta si o vina pe care nu vreti sa v-o asumati.
M-am nascut dupa 1989, intr-o tara nu tocmai minunata. O tara cu o tranzitie aproximativa si incompleta spre democratie, cu o imagine negativa in strainatate, o Romanie saraca si corupta. Mi s-a spus ca asteptati de la mine si generatia mea sa schimbam ceva, pentru ca voi nu mai puteti face nimic. Cu naturalete, mi-ati dat in brate responsabilitatea de a repara niste alegeri proaste de care eu nu sint vinovat. Nu v-am auzit asumindu-va vreo vina pentru ultimii 25 de ani pe care-mi cereti sa-i refac. Va reamintesc faptul ca, dupa 1989, nu eu am abandonat conducerea tarii in mina unor politicieni care nu o meritau, nu eu am votat presedinti care au dezamagit, nu eu am stat degeaba 25 de ani in care era clar ca lucrurile nu merg in directia in care ar trebui sa mearga. Acum va derobati de orice raspundere si ii acuzati pe altii. De vina este contextul istoric nefavorabil. De vina sint, mai ales, cei ce ne-au condus si inca ne conduc. Si pentru ca aruncarea responsabilitatii asupra trecutului nu ofera un alibi suficient, criticati deopotriva viitorul. Imi spuneti ca fac parte dintr-o generatie care nu mai stie sa munceasca onest, care nu mai are respect, care sta prea mult in mediul virtual si se distreaza prea mult.
Dragii mei, vorbesc cu voi, si prin voi caut sa ma adresez tuturor parintilor: va veni vremea cind voi da si eu sama de ale mele cite voi fi facut cu tara asta. Dar deocamdata, traim in lumea pe care ati creat-o voi. Va rog sa nu va mai mintiti frumos. In 1989, a fost un context istoric dificil, care explica unele esecuri, dar nu el este vinovat ca, in loc de o democratie pur si simplu, ati acceptat o democratie originala. Oare le veti spune victimelor din 1989 ca au murit degeaba, pentru ca oricum contextul era nefavorabil? Clasa politica a ajuns la putere cu acordul vostru tacit, cu votul vostru si datorita lipsei de reactie timp de 25 de ani. Si nici prezentul nu-l gestionati mai bine: daca justitia incepe sa mearga, o catalogati sceptici drept «rafuiala politica», daca avem un presedinte care ne da speranta, il acuzati ca «oricum nu are echipa». Poate ca, partial, este asa cum ziceti, ca doar nu era sa schimbam peste noapte bordeiul in palat. Dar lucrurile incep sa se miste, si voi le puneti piedica. V-am vazut nemultumiti de protestatarii care blocheaza circulatia, pentru ca din cauza lor nu puteti ajunge la serviciu. V-am stiut stind in casa la televizor, in timp ce noi inghetam in Piata Universitatii. Voi afirmati ca vreti sa traiti intr-o tara mai buna, dar cind cineva militeaza pentru asta, il dispretuiti. Veti merge oare toata viata la acelasi serviciu, dind vina pe acelasi context istoric, pe aceeasi clasa politica si pe noua generatie? Eu nu sint membru al unei generatii imorale si compromise: sint un om al timpului meu, caruia nu i-ar folosi la nimic sa fie cum ati fost voi odata.
Vreau sa treceti peste acest blocaj care va face sa puneti in spatele altora esecurile voastre. Va rog sa va asumati aceasta Romanie asa cum e ea, caci eu nu pot plati pentru vina parintilor mei. Si mai e ceva ce nu pot face singur: sa continui schimbarea care a inceput pe 16 noiembrie. Eu pot fi doar avangarda: pe voi va vreau contragreutatea matura a tendintelor mele naprasnice. Dar, pentru a juca acest rol, trebuie sa va reconciliati cu voi insiva si sa va doriti ca noi sa nu mai fim ca voi. Si atunci, impreuna, vom intelege de ce poti iubi Romania la nebunie: pentru ca sint atitea de schimbat si de facut, incit n-o sa ne plictisim pina la finalul vietii. La final, inchid bucla si redevin fiul vostru, dar va rog sa luati aminte si la tinarul de 20 de ani, Cristopher-Teodor Uglea, 20 de ani, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucuresti”.
Traind marea bucurie ca i s-a oferit sansa de a scrie aceste randuri in revista “Dilema Veche”, Cristopher-Teodor Uglea (unul din sefii de promotie ai Colegiului National “Dimitrie Cantemir” de anii trecuti), a avut surpriza ca dintre cei care au citit articolul sa-i lase mesajul “nu ai dreptul sa vorbesti asa!” El a replicat foarte rapid: “Nu este vorba de a avea dreptul, este un adevar! Si nu trebuie sa ai mandat pentru a spune adevarul! Trebuia sa fie un soc, nu mai este vreme de «dulcegarii». Astazi ne trezim dar maine va fi prea tarziu, ca lumea se misca repede”. Pentru scrisoarea lui Cristopher parintii sunt doar un pretext, ea se adreseaza de fapt intregii generatii.
#1 : 23/02/2015, 15:46
