Februarie, alb

Cu bucuria ca “totul este scris din suflet”, inseram in aceasta coloana randurile asternute in “oglinda monitorului” de catre profesoara Margareta Gabriela Irode Pamfile. Sunt aici ganduri, stari si emotii care scot la iveala talentul de a surprinde tot ce este in jur… “Am uneori senzatia ca zilele curg trase la indigo, ca azi este ieri, si maine e ca si azi…Ca trecem prin timp neobservandu-l adesea, sau privind pasivi la scurgerea lui. Ca cenusiul iernii ne prinde intr-o molcoma monotonie…Ne aplatizeaza vointa si indrazneala..
Te trezesti buimac, nestiind prea bine ce zi e, iti bei portia de cafea, tare si musai mare, iti reprosezi ca iar nu ai baut apa cu lamaie indicata de prea multa lume, pentru a o mai ignora la nesfarsit, iti indrepti coloana aplecata de mult prea multe griji, facturi neachitate, dorinte interzise…iti faci rugaciunea in gand sau cateodata cu voce ardenta, si pasesti cu convingere spre munca.
Observi cum fiecare se strecoara in carapacea lui, ignorand cu voie sau fara voie tacerile celuilalt, caci in ultimul timp nevoia de relationare, e ascunsa de nevoia de a arata masca omului echilibrat, sigur pe sine si traind in armonie aproape perfecta cu el insusi.Te agiti cat poti de mult pe acolo, incercand sa dai cat mai bine in ochii tai si ai sefului, si apoi sfarsit si ingandurat te indrepti spre casa. Iti faci o lista de prioritati in cap, dar acestea se risipesc deodata, nu se vor supuse si ascultatoare si te trezesti visand la caldura, la soare, la mare, Tenerife…Balcic, Viena… Ai deschis intre timp usa casei si stai si cugeti: oare ce zi a fost azi? Si cum azi e ca ieri, si maine tot cam la fel, pierzi notiunea zilelor, ba chiar si a lunilor.Te intrebi, suntem in ce luna? Februarie…anosta luna, incerta, fara asteptari. Brr..imi zic, de-ar veni mai repede primavara…De-ar inflori copacii mai repede!! Plicticoasa luna, bine ca nu m-am nascut in ea.
Februarie nu e nici tocmai iarna, nici chiar primavara.Te trezesti dorindu-ti soare, ca mai apoi din senin sa te declari adeptul “antiprimaverii”, sa-ti doresti ”sa se duca martie cu toti cocorii inapoi”. Suntem reci, prea inchisi in sinele nostru cameleonic, prea falsi, prea inghetati in taceri, incertitudini, frici, neputinte. Si cand crezi ca totul e la fel, ca ziua de maine e la fel ca si cea de azi, EL, Creatorul Suprem ne ofera un cadou nevisat, neasteptat. Ninge. Ninge cu fulgi mari, pofosi si moi. Ninge!!..imi spun…si din inertie ma intreb, cine mai avea nevoie de zapada? Nu ma aude.. si raman muta de uimire in fata spectacolui nesperat. Un vals nebun al fulgilor de nea, o forta miraculoasa a acestor particule care danseaza zalude intr-un joc bezmetic al fericirii divine.
Totul devine alb… alb si neant se asterne peste noi. Peste nelinistile noastre, peste griji, tristeti , dureri, singuratati se asterne albul. Albul uitarii, albul amortirii, albul iertarii. Februarie alb, …o gluma, o ironie sau o realitate..februarie alb, pastelat, inviat, innobilat…februarie maret, februarie spectaculos! Februarie alb…albul pacii, al neprihanirii, al asteptarii si al luminii.
Albul puritatii si albul eternitatii.
Albul increderii si albul visarii.
Albul bucuriei si albul iubirii.
Sub imperiul albului simti cum lumea incepe sa vibreze… zambetele fulgilor danseaza cu zambetele oamenilor… Oamenii au uitat de blazarea si rutina lor, de nefericirea lor postulata si mult prea ades repetata, si zambesc fericiti.
Bucuria a pus stapanire pe intreaga fire. Si din aceasta forta maiestoasa a bucuriei patrunsa de alb, se naste forta incredibila a iubirii.
Februarie… alb… februarie de iubire. Din aceasta pace si agonie a albului si a linistii, a asteptarii disperate a primaverii care parca numai vine, oamenii au scos la lumina zeul iubirii. Erosul cuprinde lumea…iubirea striga navalnic, cere tumultuoasa inimile…
Omenirea n-are decat o singura sansa… iubirea! Si ma intreb cum parca mai ieri, maine era la fel de platonic ca azi, iar ieri la fel de rutinat ca si azi… si cum dintr-o data Totul capata un sens… Sensul vietii… puterea dragostei si magia indragostitilor. Si iata cum atinsa de bagheta magica a divinitatii, februarie intra in fruntea lunilor anului…declarandu-se maiestoasa luna a iubirii.
Si in aceasta luna a iubirii, sub bagheta unor ursitoare generoase sarbatoresc luna si lumea Irisului meu adorat! Bucurati-va de un februarie alb, si iubiti-va in alb si pur”.