Scrisoare catre primarul meu

„Domnule primar,

Ma numesc Alina si am 5 ani. Voiam sa va spun ca v-am vazut la televizor, in mijlocul unor copii. Spuneati ca ne iubiti. Probabil ca iubiti copiii, dar nu pe toti. Nu pe ai altora, cel putin. Sigur, e important ca fiica dumneavoastra sa cante pe scena la un eveniment platit din banii Primariei, deci ai parintilor mei. Probabil ca multi parinti ar proceda asa, vor sa-i vada pe cei mici aplaudati, chiar daca sunt altii mai talentati. Nu, nu vorbesc despre mine, eu oricum nu as putea canta, pentru ca am racit. Iar. In timp ce fiica dumneavoastra primea aplauze intr-un spectacol platit de parintii mei, mai multi copii mai mici si mai mari decat ea tremuram in casa, asa cum tremuram si acum. Din banii parintilor nostri ati platit acea gala, din taxele si impozitele lor, mi-a zis mama, dupa cum din banii parintilor nostri mai dati 60.000 lei pentru artificii.

Marturisesc ca nu stiu cum mi-ati putea explica mie, un copil de 5 ani care ingheata in casa, ca ati gasit bani pentru artificii, dar nu si pentru a avea noi caldura in casa. In primul rand, ar trebui sa vorbiti tare, pentru ca fara o caciula groasa nu pot sta inauntru. Mi-a spus doamna la gradinita sa nu mai vin, ca-i imbolnavesc pe alti copii. Eu vreau totusi sa ma duc, pentru ca si afara si la gradinita e mai cald decat in casa.

Mi-a spus mama ca sunteti un primar care a reusit sa stranga bani multi, eu nu inteleg ce inseamna „excedent de 2,5 milioane lei”. Noi n-am avut niciodata „excedent”, pentru ca mama a vrut mereu sa fie la zi cu intretinerea, a spus ca daca nu e, nici nu o sa avem caldura. Probabil ca a vrut sa spuna ca aveti multi bani la Primarie. Cred ca aveti nevoie de ei, artificiile sunt scumpe. Noi nu avem artificii si nici brad.

V-am auzit vorbind despre Termon, cred ca asta e un cuvant rau, de asta n-am avea caldura. Ma asteptam sa vorbiti despre mine, chiar daca sunt doar un copil de 5 ani. Credeam ca eu sunt mai important decat Termon, chiar daca am numai 5 ani. Eu nu inteleg cu Termon, nici nu eram cand spuneati dumneavoastra ca s-au intamplat lucruri rele. Mie mi-e frig, tusesc si transpir. Poate am gresit ca m-am nascut si va rog sa ma iertati. Bunica Aneta asa spune despre ea, sta la etajul 3 si nici ea nu are caldura.

Nu stiam ca oamenii mari ne urasc. Recunosc, am mai gresit si eu. Mi-am murdarit bluza, nu am ascultat-o pe bunica si nu m-am rugat seara, de cateva ori. M-am invelit cu multe lucruri, m-a luat mama in brate si am adormit asa, am uitat sa ma rog. Stiu ca trebuie sa fiu pedepsita, copiii trebuie pedepsiti, sa nu mai greseasca, sa-i asculte pe cei mari. Promit sa va ascult de acum, domnule primar, daca credeti ca am gresit cu ceva fata de dumneavoastra. Nu am vrut. Mi-a inghetat o lacrima pe obraz. Va rog frumos, nu ma mai pedepsiti asa tare! Vreau sa ma lase Doamna si pe mine la gradi, dar trebuie sa ma fac bine, sa nu-i imbolnavesc si pe ceilalti copii.

Va las, domnule primar, cu bine. A venit mama sa ma ia in brate, sper sa nu adorm inainte sa spun rugaciunea. Am transpirat iar rece si tremur, dar parca incep sa ma incalzesc in bratele ei… inainte sa inchid ochii… ”