Cu imboldul de a reanvia frumoasele traditii ale satului dar si de a pune in valoare comorile sale cele mai de pret (portile de lemn, ce au o unicitate etnografica recunoscuta), la Casin au avut loc “Zilele comunei”. Manifestarea a debutat cu savarsirea unei slujbe religioase la biserica munteneasca din centrul comunei, ce are hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Acestui moment liturgic i s-a alaturat sustinerea unui scurt moment artistic de catre Corul nevestelor si al fetelor Casinului (imbracate in frumoase costume populare traditionale muntenesti, ce sunt pastrate cu sfintenie in zona). La deschiderea de la Muzeul Satului a unei expozitii, care a cuprins cergi, stergare si carpete traditionale (multe din ele pastrate si lucrate cu multa dragoste de Elena Apostu) dar si costume populare specifice celei mai inchegate comunitati muntenesti din Moldova a avut loc si prezentarea de unelte pentru prelucrarea lemnului, straie si obiecte specifice oieritului pe aceste meleaguri. Mult asteptata parada a carutelor cu coviltir – care este o manifestare unica in tara! – a intrecut in frumusete asteptarile locuitorilor de pe valea Casinului. In trecerea la pas pe strada principala a comunei spectatorii au putut admira frumusetea cailor, a coviltirelor, care aveau la vedere cantarul carausilor, ce “au batut” in negura timpului drumurile de dincolo de Bretcu si pana la Barlad si Prut, pentru negotul ce a adus belsug Casinului. In atmosfera acestor inaltatoare momente, primite cu mandrie de fiecare locuitor a comunei, s-au auzit ritmurile unui cantec popular, care a fost foarte indragit de catre cei prezenti.”Vai, saracul casunean / Cum umbla pe drum hoinar / Prin racoarea campului / Si arsita campului / Pe drumul cel lung si greu / Pe care il faci mereu / Spre folosul satului / Si al sufletelului” – au fost cateva din versurile cantecului ce a rasunat in centrul comunei Casin, creand atmosfera unei adunari grandioase. Vocile membrelor Corului nevestelor si fetelor din Casin (in mijlocul carora s-a aflat si interpreta de muzica populara a acestor meleaguri care a cucerit numeroase premii la festivalurile nationale de folclor – Gabriela Comanici), au bucurat sufletele celor prezenti si prin frumusetea costumelor populare traditionale pe care le-au purtat. Este o clipa de mare admiratie ca sa vezi cantand deodata peste 30 de “flori ale Casinului”, cu fata stralucind in frumusetea iilor si a fotelor ce particularizeaza costumele populare traditionale ale zonei! Acest moment artistic inaltator a cuprins si premierea, de catre primarul comunei Casin, Daniel Soroiu, a celor care au fost protagonistii paradei carutelor cu coviltir, frumusetea neasemuita a clipelor de adevarata “traire casuneana” constituindu-se si in prilejul intinderii unei frumoase hori.
Alaturi de aceasta parada la care au participat 12 carute cu coviltir a mai avut loc o manifestare in premiera: simpozionul “Etnografie si traditii in Casin”, la care a fost prezent profesorul doctor Ion Ghinoiu, secretar stiintific al Institutului de Etnografie si Folclor “Constantin Brailoiu” din cadrul Academiei Romane. Inconjurati de sfintele vestale ale Bisericii “Adormirea Maicii Domnului”, au dat curs prezentei la acest simpozion numerosi locuitori ai comunei, oameni politici (senatorul Dan Tataru, Ionel Floroiu, vicepresedintele Consiliului Judetean Bacau, fiu al meleagurilor Casinului) precum si iubitori a cunoaste traditiile acestei vetre stramosesti. Simpozionul a fost deschis de catre primarul comunei Casin, Daniel Soroiu iar preotul paroh Marius Cojocaru, de la Parohia “Sfantul Dumitru” din localitate a declarat:”Asistam la «un pastel» al sufletului, fiind la cea mai veche biserica din comuna. Adresez un indemn cadrelor didactice ca sa faca mai cunoscuta legenda Casinului catre toti locuitorii comunei, asa cum a ramas ea ca marturie de la Toader Brebine”. Profesorul pensionar Constantin Comanici a mentionat ca “ ceea ce am vazut la «Parada carutelor cu coviltir» si la sarbatorile pe care de 2 – 3 ani «un inimos» locuitor al comunei – Constantin Tudose, se straduieste pentru a reanvia traditiile acestor locuri, eu am trait aevea! Anul trecut el ne-a adus bucuria realizarii unei carti deosebite, despre portile de lemn ale satului… Si fara lipsa de modestie pot spune ca noi casunenii «simtim» cu sufletul!” Profesorul onestean Stefan Epure, prezent la multe manifestari culturale si stiintifice desfasurate in zona Vaii Trotusului, a declarat:”Dupa caderea orasului medieval Targu Trotus, Casinul s-a inaltat mai mult decat alte comune din zona. Astfel, sunt dovezi ale istoriei care arata ca iarmarocul de la Casin se facea inainte de cel de la Onesti! Casunenii au fost deschisi, au incercat ca sa invete de la altii, pe unde s-au dus cu carausia. Este laudabila initiativa desfasurarii acestui simpozion, fiind atatea frumuseti ale acestei vai ce pot fi promovate. Si aceasta se poate face si in contextul promovarii Vaii Trotusului (care cuprinde si bazinul hidrografic al Casinului), pentru ca sa putem intr-adevar sa ne mandrim cu ceea ce avem noi si nu cu ceea ce ne dau altii!”
Unde s-a nascut Miorita
Animat de «bucuria de a fi un casunean vajnic», gata in orice moment a aduce noi adaugiri in minunata “carte de istorie” a acestor plaiuri, cu mult patos Constantin Tudose a tinut o prelegere, care “in umbra” evidentierii multor lucruri pitoresti, a nascut si multe intrebari. El a mentionat:” Am sustinut cu tarie ca, noi casunenii, avem identitate, chiar si acum, in secolul XXI, cand fenomenul mondializarii a ajuns si la noi.Avem identitate datorita istoriei, etnografiei si felului nostru de a fi. Incepe si ma incanta acest lucru, sa fie recunoscuta sintagma «cea mai inchegata comunitate da munteni a Moldovei», cu referire , desigur, la Casin, de cat mai multi oameni. Aceasta, alaturi de realitatea momentului intareste statutul nostru de comunitate distincta, cu identitate clara si puternica, acum, la inceput de mileniu trei. In afara de cel care ne-a lasat «carte de identitate» prin lucrarea sa monografica (institutorul N. Paslaru , realizator in 1937 a Monografiei comunei), toti cei care au vorbit sau scris despre Casin, au pomenit ca despre o microzona aparte, in cadrul zonei etnografice Trotus sau extinsa a Moldovei. Mostenirea muntenilor din Rucar si Dragoslavele, a ungurenilor barsani si a moldovenilor de pe loc (cei traitori aici la inceput de secol 17), iscodesc in mintile noastre, sau sigur in a mea, idei mioritice. Cum altfel sa te duca gandul, decat la «obarsia» Mioritei daca, putin dupa anul 1800, mos Toader Brebene pomenea in legenda satului Casin de turmele de oi ale ungurenilor din Suseni si Secareni, ale muntenilor din Rucar si Dragoslavele, si cele ale moldovenilor de pe loc.Toate laolalta s-au intalnit pe un loc binecuvantat si daruit de Dumnezeu cu de toate – «ca o Gura de Rai». Citez: «si placindu-le frumusetea locurilor, bogatia ierburilor si multimea izvoarelor ca lacrima, s-au asezat pe locul unde astazi este satul Casin, durandu-si case pentru ei si adaposturi pentru oi.» Daca transhumanta este fenomenul socio-ocupational de origine si de esenta a baladei nationale si, in acelasi timp singurul loc de pe harta geografica a Romaniei, unde tinuturile celor trei personaje umane ale celei mai frumoase balade romanesti se afla la aproximativ 20 de km in linie dreapta de inima satului Casin, iar daca acesta, in tumultosul secol 17 a atras scriptic, poetic si faptic trei turme de oi pentru regenerarea sa, atunci ce avem? Sa incercam sau sa zabovim mai mult asupra acestei intrebari… Marele geograf Simion Mehedinti, nascut la vreme de toamna, 19 octombrie 1868, in localitatea vranceana Soveja, descria intr-un mod minunat venirea si plecarea turmelor dintr-un posibil drum vrancean al oilor din cadrul vastului fenomen al transhumantei. «Dupa Sf. Gheorghe se starnea ca din senin un zgomot care intarata cainii satului… sute de clopote si de «cioi» (talangi, nota Onesti Expres), se auzeau apropiindu-se dinspre rasarit cu chiot mare si cu sunet prelung de buciume… Asta era semnul ca se apropiau din urma turmele mocanilor din Bretcu, umpland valea ca unda unei ape revarsate peste mal. Zile si saptamani intregi tinea larma: herghelie dupa herghelie, turma dupa turma si stapan dupa stapan, cu bacii si scutarii lor. Pana se strecurau prin plaiuri catre stanele din Zboina, Clabuc si alti munti mai departati, satul era in necurmata fierbere.» N-am stare si sedere, asa incat voi spune cateva fraze despre textul marelui geograf, dar dinspre cealalta parte. Muntii Clabuc si Zboina sunt apartinatori de la inceputuri si firesc de valea Casinului. Scutarii, pentru cei care nu stiu, erau sefii ciobanilor, administratori de stana. Ei bine, la o distanta relativ mica de acei munti, pe valea Casinului se afla localitatea … Scutaru. Punct si atat… Personalitati importante ale scrisului romanesc si ale inceputurilor scrise a baladei Miorita au venit si au stat mai mult sau mai putin la Soveja (Alecu Russo si Vasile Alecsandri), asa incat Miorita atarna cam mult catre Soveja in aceasta cumpana a tinuturilor de balada. Nu numai ca nu stapanesc filosofia, dar nici macar o alta stiinta umanista, insa zic si eu, ca omul simplu, apeland la argumente de bun simt si la cele enumerate mai sus: De ce nu Casinul o referinta, o alternativa la Soveja, in aceasta frumoasa disputa regionala si nationala?”
Pledoarie pentru pastrarea traditiilor
La acest simpozion Constantin Tudose a vorbit si despre fapte petrecute la jumatatea secolului trecut, legate de casuneni si lautari:” Intrase in «obiceiu» ca atunci cand vestitele formatii ale lui Chiru si Alecu din Bogdanesti ajungeau pe creasta dealului Lada, deasupra Casinului, cam pe la Padurea lui Stefan Moraru sa inceapa a canta. Ati inteles bine – de acolo de sub poalele padurii, inainte de a cobori spre sat, lautarii aveau intelegere, datoria sa cante spre a vesti fetele si flacaii sa grabeasca astfel «ghiloseala si gateala» si sa porneasca catre locul unde s-ar intalni cu voia buna si ochii dragi… Iaca, se traia si asa atunci!…. Nu as vrea sa ma intind mult dar nici nu se cuvine sa trecem asa usor peste dansul national, popular din Casin. Ca peste tot in provinciile romanesti erau dansuri line, in speta hora, si saltarete: sarba, braul, «coragheasca» si «da doi» . Daca scoala se invata sau nu, de dansat, neaparat trebuia sa stii. Era aproape existential”. In finalul interventiei sale Constantin Tudose a mai mentionat:” Revenind la timpul nostru, la ziua de azi, spunem astfel: ca ne pastram traditia, ca ne intalnim cu «fiii satului», ca avem oaspeti, ca ne-am gatit in straie populare, ca am mers la biserica, ca am mers gatiti astfel la biserica spre fala, dar si umilinta in «Casa Domnului», ca … incepem sa simtim spiritul «iarmarocului da Stamarie dan Casin» . Avem elemente etnografice deosebite si cred ca putem sa abordam traditia cu mijloace moderne si sigur cu gandul de a educa copiii in acest sens. Putem sa facem multe, satul are o conjunctura buna socio-economica, propice pentru pastrarea traditiilor. Spre « lauda noastra», cum altfel, se petrec lucruri bune acum. Multi, foarte multi tineri participa la «Sarbatorile Casinului». Multi merg la competitiile sportive, o parte merg la biserica, multi imbraca haine nationale, multi….. isi pun intrebari si eu zic ca e bine”. Dupa ce a cunoscut mai multe gospodarii ale locuitorilor satului cu bogatia lor de dantelarii in lemn si de obiecte etnografice deosebite, distinsul profesor doctor Ion Ghinoiu, secretar stiintific la Institutul de Etnografie “Constantin Brailoiu” din cadrul Academiei Romane , a marturisit la simpozion ca a fost cucerit de “generatiile” de porti ale Casinului. Aceasta personalitate a etnografiei romanesti (care a coordonat realizarea Atlasului Etnografic al Romaniei), a declarat:”Fiind dintr-un sat ce s-a format asemeni Casinului, cu musceleni care au luat «drumul bejeniei» in intinsul Baraganului, pot spune ca suntem frati, cu aceleasi « mame spirituale!» Spre deosebire de satul A. I. Cuza, ce aproape ca «a disparut» in cuprinderea Baraganului, satul Casin traieste si ce frumos traieste! In aceasta criza profunda identitara ne framanta realizarea unui program national de promovare a traditiilor din satele romanesti. Si cred ca putem lua ca model satul Casin, deoarece aici am vazut un puternic sentiment identitar al satenilor, asa cum l-am descoperit si in cartea lui Constantin Tudose – «Portile de lemn ale satului, Portile sufletului». Fiecare poarta de aici e o piesa de muzeu. Pastrati-le, pentru ca aceste porti pot deveni un obiectiv turistic important, care dovedeste prelucrarea artistica a lemnului de stejar! Ele sunt in vatra satului si arata faptul ca au fost mesteri de exceptie, care le-au realizat. «Parada carutelor cu coviltir» a fost ceva care iti taie rasuflarea si am vazut regretul casunenilor ca nu prea mai sunt folosite coviltirele! Trebuie facut ceva pentru iesirea din criza identitara iar Casinul a dat un deosebit exemplu!” Prof. Dr. Ion Ghinoiu a mai mentionat ca “pentru realizarea «Atlasului Etnografic Roman» au fost puse nu mai putin de 1600 de intrebari unui numar de peste 18 000 de tarani din 600 de sate. S-au realizat astfel 5 volume ale «atlasului», care se afla in 34 din cele mai mari biblioteci ale lumii… dar despre aceste volume romanii stiu prea putin de ele!” Mentionam ca la Simpozionul “Etnografie si traditii in Casin” acelasi “vajnic cautator” al comorilor satului, Constantin Tudose, a prezentat macheta unei gospodarii traditionale din localitate. Daca laolalta locuitori comunei incearca sa cinsteasca inaintasii si traditiile, prin trairea prezentului si conturarea viitorului, primarul comunei Casin, Daniel Soroiu a declarat ca “manifestarile din acest an a «Zilelor comunei» au fost o reusita si speram ca ele sa devina o traditie pe aceste meleaguri”.
Ion Moraru
