„Santilia” – o sarbatoare a dorului si a trairii

„Santilia”, sarbatoare a locuitorilor din Poiana Sarata si din satele comunei Oituz, a imbracat in acest an stralucirea si frumusetea reinvierii traditiilor locului. Pe ritmurile melodiei „Noi sunten romani”, membrii Ansamblului „Mocanasul”, format din elevi din Poiana Sarata si Harja, fluturand drapelul tricolor si imbracati in costume nationale, au pornit de la cladirea scolii catre maiestuoasa biserica ortodoxa zidita pe locurile ce au marginit Moldova de Transilvania. Ei au fost flancati de trei calareti cu tricolor – „fiul satului” Ciprian Vranceanu, insotit de catre doi feciori ai sai. Intr-o atmosfera marginita de crengi de mesteacan infipte in tot locul, dupa o rugaciune de multumire rostita de parintele Sinel Lazarel, profesorul Gheorghe Tutuianu a reamintit istoria de 190 ani a satului Poiana Sarata, asezat intre paraiele Cernica si Brezaia si inaltimile varfului Arsita: „In 1821, in timpul imparatului Francisc al Imperiului Austro – Ungar, sub a carui stapanire se afla si Transilvania, cancelarul Metternich i-a cerut colonelului Pulzer, de la Serviciul Geografic, sa intocmeasca o harta a acestor meleaguri. Interese de ordin economic, politic si strategic au determinat administratia austro – ungara sa ia hotararea de a infiinta un sat graniceresc, care sa fie colonizat cu populatie din Transilvania. Dupa refuzul cetatenilor maghiari, romanii din zona depresiunilor Bretcu, Targu Secuiesc si din zona Brasovului si a Sibiului au raspuns ofertei de colonizare. Pentru improprietarirea celor care urmau sa ocupe aceste locuri, s-a hotarat ca terenurile din aceasta zona ce au apartinut comunelor Bretcu si Lemnia sa fie expropriate, pentru a fi acordate familiilor care se vor stabili aici. In 1823, 24 de familii de romani au infiintat satul de granita la limita dintre Imperiul Austro – Ungar si Moldova, primele familii fiind improprietarite cu 23 de iugare (15 hectare de teren). Ulterior au mai venit 50 familii, care au primit cate 15 iugare, apoi s-au stabilit inca 26 familii, care au primit cate 7 iugare (4,5 hectare). La inceput satul s-a numit Poienile Sarate, datorita faptului ca zona era impadurita si avea izvoare cu apa sarata. In urma defrisarilor satul devine Poiana Sarata, iar in anii 1834 – 1835 se construieste prima biserica din piatra si caramida, cu pardoseala din lespezi mari de piatra, acoperisul fiind din sindila. Biserica era pe locul actualei biserici si a capatat hramul «Sfantul Ilie». Satul Poiana Sarata incepe sa devina mai mare, mai ales dupa 1850, cand se construieste soseaua de legatura intre Transilvania si Moldova. In acest an, punctul de vama de la Oituzul Ardelenesc a fost mutat la Poiana Sarata. Pastoritul a devenit una din ocupatiile de baza, astfel ca poienarenii incep sa foloseasca transhumanta catre luncile Dunarii, in Dobrogea, dar si in Crimeea, unde isi infiinteaza saivane. De «Sfantul Ilie» poienarenii se intorc acasa la familii, ocazie cu care se organizeaza Nedeea Mocaneasca, de origine pastorala, facuta in aceeasi zi in care se serbeaza si hramul bisericii. Aceasta sarbatoare a devenit «Santilia». Poiana Sarata a crescut continuu, atingand 1731 locuitori in 1910. Evenimentele din Primul Razboi Mondial au dus la expulzarea populatiei din sat. Dupa 1940, in urma Dictatului de la Viena si a celui de-al doilea Razboi Mondial, populatia a scazut mereu. Astazi, in Poiana Sarata mai locuiesc 180 persoane, excluzand copiii si nepotii ce vin aici in vacanta. De «Sfantul Ilie», an de an si cu mari sacrificii, pastram traditia satului si organizam marea sarbatoare «Santilia». Pe tinerii din sat, pe localnici, precum si pe toti cei care au origine poienareasca ii rog sa pastreze si sa duca mai departe aceasta traditie!” Profesorul Tutuianu si-a incheiat discursul cu privirea spre cladirea scolii satului, unde a slujit toata viata: „ridicata «la rosu» in 1939, construita din caramida – cunoscandu-se locul unde a fost cuptorul de ars caramizi! – azi este o cladire pustie, de pe care se desfac bucati mari de varuiala”, putinii elevi din sat invatand acum la Oituz.

Si in aceste conditii copiii din Poiana Sarata si din Harja au reusit rezultate deosebite la invatatura, pentru care au fost premiati. Asociatia „Sfantul Ilie” Poiana Sarata (presedinte preotul Sinel Lazarel, secretar – Marian Petrescu) i-a evidentiat pe Nicholas Gheorghe Giaconia si pe Maria Bianca Sandu pentru performanta de a absolvi clasa a VI-a cu media 10. Cu diplome de merit au fost rasplatiti si Maria Giaconia (clasa a II-a, premiul II la Olimpiada Nationala de Ortografie, premii la concursuri de matematica si Limba romana), Ciprian Leascu din Harja, care a cucerit primul loc la un concurs de creatie literara si spirituala (organizat de Mitropolia Moldovei si Sucevei) si Stefan Fabian, ocupant al locului III la acelasi concurs. Nu numai elevii au fost felicitati, ci si cei care traiesc anii senectutii, fiind „un tezaur viu” al satului. Cu diplome pe care au fost inscrise cuvintele „martor si participant de aproape un secol de istorie, credinta crestina si traditie de neam pe aceste meleaguri binecuvantate de Dumnezeu” au fost rasplatiti Nicolae Colt (94 ani), Maria Cristoloveanu (91 ani) si Maria Momoiu (93 ani). Nicolae Colt, care a lucrat ani multi in silvicultura, si-a amintit si de „anii de carausie” impreuna cu casunenii, cand duceau sare de la Targu Ocna si scanduri pana la Simeria, Pancota si Timisoara. Asociatia „Sfantul Ilie” a acordat cate o diploma educatoarei Mariana Petrescu (pentru sarguinta cu care pregateste Ansamblul de dansuri populare „Mocanasul”, format din 12 perechi) si profesoarei Maria Oana Hondrea, pentru ca a invatat copiii satului sa realizeze picturi pe sticla (lucrarile fiind expuse alaturi de cele mai frumoase scoarte si cergi populare la aceasta nedeie).

Membrii Ansamblului „Mocanasul” au fost si cei care au deschis programul artistic al manifestarii. Infiintat in 2007, ansamblul a prezentat o suita de peste 10 dansuri populare ale zonei, pe scena urcand si cele sase perechi ale formatiei de dansuri batranesti. „Nimic nu a fost mai stralucitor in judetul «Trei Scaune» ca formatia de dansuri batranesti din Poiana Sarata. Aceasta a fost infiintata de invatatoarea Domnica Ciurea si a fost condusa si de profesorul Gheorghe Tutuianu, fiind depozitara a 24 de dansuri populare, din care vreo 10 s-au mai pastrat”, ne-a declarat Gheorghe Serban, fost membru al formatiei. „Am dat spectacole pe valea Trotusului, la Brasov, Iasi, Bacau, Roman si in multe alte orase, iar dupa 1989 am fost prezenti si la Alba Iulia”, ne-a declarat acest poienarean, amintind si clipele dureroase din ajunul sarbatorii Cuvioasa Parascheva din 1940, cand „copii cu legaturica in mana, tineri si batrani au fost scosi, in urma Dictatului de la Viena, din satul Poiana Sarata, imprastiindu-se peste tot”. Formatiile Caminului Cultural Oituz (pregatite de profesorul Gheorghe Oprea) au prefatat recitalul sustinut de Ansamblul Folcloric „Caraselul” din Gaiceana, iar cand soarele s-a ascuns prin umbra codrilor de brad pe scena au urcat solistii instrumentisti, interpretii si dansatorii Ansamblului „Busuiocul” din Bacau. Alaturi de iuresul cantecului si al jocului, langa „un tol de lana” si in apropierea unui tarc cu 15 berbecuti, 6 mioare si 2 magarusi si-au facut loc si ciobanii cu produsele traditionale mocanesti. Ioan Spanu (detinator a 1000 oi), „stra-stra-nepot” al primilor locuitori ai satului, insotit de ciobanii Nicu David si Cornel Moroianu au incins atmosfera cu aroma unei tocanite mocanesti din carne de miel, cu pastrama de oaie la bait si cu bulzul la gratar. „Santilia” s-a incheiat cu un joc la Caminul Cultural, care ar putea foarte bine prefata petrecerea de anul viitor.
Ion Moraru