La Colegiul National „Grigore Moisil” din Onesti, printr-o hotarare a Consiliului de Administratie biblioteca institutiei a primit numele profesoarei Viorica Sorta. Cunoscuta si ca poeta, colaboratoare a revistei de cultura „Ateneu” din Bacau, Viorica Sorta a activat ca profesoara la catedra de Limba si literatura romana a Colegiului „ Moisil” pana in 2012, cand a trecut la cele vesnice in urma unei necrutatoare boli. La festivitate au fost prezenti fosti elevi ai distinsei profesoare, un mare numar de profesori, reprezentanti ai autoritatilor locale si alti invitati. Elevii clasei a XII-a B, care au avut-o ca diriginta pe Viorica Sorta in primii ani de liceu, s-au prezentat si cu un frumos moment artistic. Daca in urma cu cativa ani profesoara le spunea ca „poezia lui Eminescu continua sa aiba un farmec neinteles, o magie, ea fiind misterul marii poezii, acel inefabil ce ne face sa ne intoarcem acolo unde poezia exista”, la biblioteca de la „Grigore Moisil” s-au facut auzite versuri cu care elevii au creionat amintirea ce o poarta dirigintei lor.
Elena Diana Tudoreanu a recitat din creatia proprie: „Numar par de flori / numar par sau impar de suflete / copii si parinte / si sa socotesti orele si ti-ar iesi prea putine / si n-ar avea rost sa-ti amintesti prima sau ultima ora / iti amintesti frumosul / iti amintesti glasul / ochii, privirea, visul / iti amintesti, nu? / numerele impare, secundele impare / iti amintesti ca nu te uitai la ceas in timpul orei / pentru ca nu simteai timpul curgand… / Eminescu, Bacovia, pauza / poveste, pasiune si povata / iubire in total – matematica limbii / un parinte cu sute de copii / Iti amintesti florile impare / aniversari sau zile de sarbatoare / (dar ce zi nu era?) / excursii, discutiile de drum, carti rupte de contextul scolii / si invatai sa zbori cuvintele, fara pleonasme sau altercatii / iti invatai aripile cu zborul printre pagini / Invata-le cu flori pare de acum / fa-le nori de ploaie, fa-le amintire… / Sunt atat de multe de zis / si de fapt nimic / pentru ca nu exista cuvinte / sa o readuca in sala de clasa / doar in suflet amintirea si emotia si tacerea / linistea ce spune ceea ce cuvintele nu pot / Stiu ca nu o sa uiti, dar iti vei mai aminti / din cand in cand, un chip ridat de ani si generatii / o privire blajina, un sfat din suflet? / Cuvintele nu vor schimba nimic / nimic nu-i va schimba amintirea / numar par sau impar de flori, / ne-a fost parinte, / ne-a daruit aripi!”
Profesoara Marioara Brescan, directoare a Colegiului National „Grigore Moisil” a declarat ca „prin rezultatele foarte bune obtinute, Viorica Sorta a fost un cadru didactic deosebit, care a slujit colegiul nostru. Putini profesori reusesc sa se ridice la inaltimea sa, atat ca om, cat si ca dascal a numeroase generatii” Cum „poezia are o esenta ce tine de viziune si in ea se sublimeaza sufletul omenesc” (dupa cum marturisea Viorica Sorta la un moment aniversar „Mihai Eminescu” desfasurat la Fundatia Nationala „G. Calinescu” in urma cu mai multi ani), fosti elevi ai sai au facut cunoscute cateva versuri incredintate tiparului de catre aceasta „voce lirica” a Onestiului, trecuta in eternitate. A fost recitat poemul „Pulberi suspendate”, care intr-un crampei aduce ecoul versurilor: „Numai mie / imi curge poezia prin ochi / in forma de fir de trandafir / nevazut in forma de ganduri. / se vede suferinta tragand / dare adanci primavara pe ogor / cand alte femei scot la soare / ce-a mai ramas din zdrentele iernii. / Ce caut unde bate luna? / Am ratacit / pana frunzele s-au pierdut in file / si mi-au acoperit calea / Copacii s-au mutat in carti / si poetii s-au mutat in carti / e un cimitir cu carti in loc de morminte / si eu ratacesc in cerc / mai deschid o carte…” La eveniment a fost prezent si preotul paroh Gheorghita Arama, de la Parohia Ortodoxa Borzesti – Crucea de Piatra, care a oficiat un moment liturgic.
Ion Moraru
