
aNu au spatiu suficient. De asta s-a inchis Gradina. Cu normele europene nu te joci. Cei de la Mediu ne-au obligat sa facem lucrul acesta.”
Angajat al Gradinii Zoologice
Un afis neprietenos taie cheful vizitatorilor, inca de la poarta Gradinii Zoologice. Ordinul autoritatilor este clar: cele cateva animale raman departe de ochii vizitatorilor. Un barbat subtirel, cu o sapca proletara pe cap, nu se lasa deloc convins sa deschida musafirilor nepoftiti usa metalica. aNu e voie, spune molcom angajatul. Asa e ordinul”. Insistentele se lovesc de hotararea paznicului ca de un zid metalic. Omul stie ce pateste, daca se lasa induiosat si nu vrea sa-si riste painea pe nimic. aNu pot sa va las inauntru. Nici macar cateva minute. E de rau pentru mine, daca fac cum ma taie capul”. Printre ochiurile de plasa se vad cei trei ursi din prima cusca. Animalele par turmentate. Doua salbaticiuni isi clatina capul, asa cum o fac copiii crescuti in orfelinate. Un alt urs, cu blana jupuita pe alocuri, se invarte ca bezmeticul in spatiul ingust al adapostului. aNu au spatiu suficient. De asta s-a inchis Gradina. Cu normele europene nu te joci. Cei de la Mediu ne-au obligat sa facem lucrul acesta”, continua angajatul. Omul isi salta sapca de doua degete si se scarpina dupa ureche. Il mananca limba sa spuna mai multe, dar prudenta ii pune frau pornirilor. aDe ce nu se cauta alte Gradini Zoologice care sa preia aceste animale?! Simplu! Nimeni nu le vrea! Bine ca mai avem ce sa le dam de mancare”, spune paznicul pe nerasuflate.
Doar strutii sunt stapani pe mosie
Inventarul Gradinii Zoologice din Onesti este mai mult decat modest. Trei ursi, doua perechi de lei, doua perechi de tigri si doi struti. Acestia din urma sunt cei mai fericiti. Cat e de mare ziulica, umbla slobozi prin curtea frumos inverzita a Gradinii. Un pasaroi mai indraznet vine chiar aproape de poarta. Ca si cum ar sti ca este admirat, se apuca sa-si aseze gramada de pene cu ciocul. aCe mananca strutii? Iarba. Si le dam si paine. Aducem de la o fabrica. Carnivorele sunt hranite cu carne de cal. Ne aduc oamenii din satele de pe langa Onesti. Se imbolnaveste martoaga unuia sau moare de batranete, carnea este adusa aici. Decat sa o arunce, oamenii se bucura si la 15 lei pe kilogram, cat li se plateste”, se grabeste sa spuna paznicul. Intre timp, pe alee se apropie o familie. Pustiul dolofan de vreo 6 anisori mareste pasul spre Gradina Zoologica, dornic sa-si vada capriciul implinit. aNu va duceti acolo ca este inchis, le striga un muncitor ce trudeste la turnarea unei alei. Nu mai bateti drumul degeaba”. Oamenii sunt derutati, dar totusi fac stanga imprejur.
[ad#stire] Baiatul a pus botic, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Zadarnic incearca sa-i explice parintii de ce nu poate sa vada salbaticiunile. aLe-a mai vazut el cand era mic, insa nu-si mai aduce mare lucru aminte. Noi acum am venit din Italia si am zis sa ducem copilul sa mai vada cate ceva prin orasul acesta. Dar se pare ca lucrurile bune nu tin mult”, isi varsa amarul femeia.
Lili Adochitei






