
Lucia Cuntan s-a nascut pe meleagurile Transilvaniei, la cativa ani de la anfaptuirea Marii Uniri din 1918, antr-o familie de functionari publici ce asi pierd radacinile printre stramosii lui Avram Iancu. Satul unde a venit pe lume – Pianul de Sus (din jud. Alba), poarta parca un nume predestinat pentru viitorul sau. A traversat Carpatii pentru a urma la Braila scoala normala de fete. Trenurile civile si militare (germane), cu care a strabatut provinciile romanesti, de la apus la rasarit, reantregite sub dangatul clopotelor de la Alba Iulia, i-au adus o prietenie divina si o mare dragoste, ancheiate prin binecuvantarea lui Dumnezeu cu o casnicie fericita. I-a devenit tovaras adevarat de viata celui care parcurgea atunci un drum identic prin vitregiile razboiului, de la Sebes spre capitala Moldovei – Iasi. S-a dedicat antru-totul familiei si grijii parintesti, pline de antelegere si iubire, fata de un om, Ion Cuntan, caruia soarta nu i-a fost prea darnica (el pierzandu-si un brat an razboiul din anii 1940-1945). Ca o adevarata muza l-a ansufletit si l-a inspirat antr-atat ancat Ion Cuntan a avut marea revelatie de a scrie si compune pe muzica versurile: aCe frumos e omul, / Ca din toate pe planeta / Numai el nu se repeta / Ce frumos e omul!”
Amintind de acest cantec al maestrului Ion Cuntan, devenit post-mortem Cetatean de onoare al municipiului Onesti, secretarul coralei onestene aArmonia”, la aceste momente triste de despartire de Lucia Cuntan, a declarat:
[ad#stire] “Nici sufletul ei plin de frumusete spirituala nu-si va gasi vreodata asemanarea decat an cer”. La trecerea ei an eternitate Lucia Cuntan a primit, ca sotie de veteran de razboi, florile recunostintei si din partea lui Alexandru Constantin, presedinte al Filialei Onesti a Asociatiei Veteranilor de Razboi.
Ion Moraru






