Reporter: Ca si dascal sunteti o figura cunoscuta in invatamantul onestean, tinand cont de rezultatele deosebite pe care le-au obtinut de-a lungul anilor elevii dumneavoastra. Si, totusi, sa precizam pentru cei care va cunosc mai putin, de cat timp va desfasurati activitatea ca profesor?
Maria Gradinaru: Nici nu mai tin minte. Trebuie sa calculez. In 1976, dupa ce am absolvit facultatea si am primit repartitie guvernamentala care ma trimitea la Scoala Generala Nr. 2 din Slobozia. Am ramas in cadrul acestei institutii de invatamant pana in 1985 cand m-am mutat la Scoala Nr. 7. Am nu mai putin de 29 de ani vechime in invatamantul onestean. Trebuie sa precizez ca sunt onesteanca get-beget. Am urmat cursurile Liceului Nr. 1, pentru cei care nu stiu asa se numea actualul Colegiu National “Grigore Moisil”, sectia real, si am terminat Facultatea de Matematica si Fizica din cadrul Invatamantului Pedagogic din Bacau.
Rep.: Cine v-a insuflat dragostea pentru profesia de dascal?
M.G.: Mai bine sa precizam cine mi-a transmis dragostea pentru matematica si abia apoi pentru profesia de dascal, una dintre cele mai dificile meserii din toate, dar plina de satisfactii in primul rand sufletesti. Am sa va fac o marturisire: pasiunea pentru acest obiect mi-a fost transmisa de catre profesoara de matematica pe care am avut-o in cadrul Scolii Generale din comuna Gura Vaii. Este vorba de profesoara Fona Miosca, o grecoaica de origine care facuse din matematica o adevarata pasiune. Mai apoi, datorita mediei mari pe care am avut-o la admitere la liceu am fost selectata sa fac parte din clasa de real a unui liceu de mare prestigiu. Pe vremea aceea o aveam ca dascal pe reputata profesoara Eugenia Metoni, supranumita astazi drept un adevarat formator de constiinte, care a pus bazele orientarii matematice a elevilor sai. Culmea, imi era si diriginta. Ca o simpla curiozitate sau coincidenta, spuneti-i cum vreti, toti colegii mei de clasa, elevii clasei a XII-a A, promotia 1973, au urmat cursurile unor facultati. A fost un profesor de exceptie. Eu avand drept profesori astfel de dascali era de la sine inteles ca-mi doream sa fiu ca ei atunci cand voi fi mare. Si astfel am urmat cursurile Facultatii de Matematica – Fizica din Bacau. Am absolvit cu media 9,25. Si acum, dupa atatia ani de catedra, raman la ideea ca una din cele mai dificile profesii este cea de dascal. Dar mai adaug ca este si cea mai frumoasa si nu ma vad facand altceva. A lucra cu omul este foarte greu, insa iti trebuie o rabdare fantastica cu cei mici. Mai ales cu elevii claselor a cincea. In primul rand, un profesor trebuie sa-i formeze pe copii nu doar pentru performantele scolare, ci pentru viata. Sa nu uitam ca cei care vin la Scoala Nr. 7 din Onesti fac parte dintr-o categorie sociala aparte. Multi din ei intampina dificultati financiare, iar la noi copiii sunt crescuti de profesori, care le devin si mama, si tata.
Rep.: Pentru ca ati amintit de scoala, de cand ocupati functia de director al Scolii Nr. 7 din Onesti?
M.G.: Oh. De o viata. In 1990 am fost numita in functia de director adjunct, pe care am ocupat-o pana in 2003, cand am fost numita director plin. Si de atunci ma descurc singura, fara sa am director adjunct. Acum sunt un soi de moasa comunala. Adica fac de toate: asigur materialele necesare pentru curatenie, pentru igienizarea curenta, ma ocup de aprovizionarea cu materiale, cu dotarea unitatii, la care adaugam sarcinile de care trebuie sa se achite un director.
Rep.: Si atunci mai gasiti timp si pentru viata de familie?
#4 : 06/05/2011, 00:16
#3 : 05/08/2010, 15:11
#2 : 01/06/2010, 21:42
#1 : 06/01/2010, 09:46
