Un grup de initiativa din comuna Stefan cel Mare, in randul carora se afla profesorul pensionar Stefan Epure, consilieri locali, personalitati si “oameni de bine” din localitate au inaintat inca de anul trecut primarului acestei asezari, Ion Vlasie o scrisoare prin care solicita un demers demn de luat in seama. Este vorba de punerea in circuitul turistic al Podului lui Stefan cel Mare de la Garbovana, ce are valoare de patrimoniu national. In aceasta scrisoare se mentioneaza:”Prin modernizarea DN 11 (Adjud – Comanesti), acest pod a ramas izolat, vechiul traseu al drumului national a fost parasit si s-a desfiintat si o trecere la nivel cu calea ferata. Dorim ca Valea Trotusului, cu un potential turistic deosebit, sa fie cunoscuta in tara si in strainatate intrucat obiectivele turistice (monumente, biserici, manastiri, palate, mine, statiuni balneo- climaterice etc), relieful, flora si fauna acestei zone sunt deosebite prin specificitatea lor si cu nimic mai prejos ca in alte parti. In realizarea proiectului sugeram o schita de proiect avand ca elemente investitionale asfaltarea vechiului drum national, realizarea unor balustrade de protectie si a unei scari de beton precum si amenajarea spatiului de parcare, imbunatatirea si modernizarea elementelor de semnalizare si presemnalizare a monumentului”. Solicitantii mai cer si “amplasarea unui bust al marelui voievod al Moldovei si a unei troite la care sa contribuie, cu o parte din suma, alti oameni de bine”. Initial, din partea Primariei comunei Stefan cel Mare s-a primit un raspuns in care se mentioneaza: “Bugetul comunei nu ne permite in acest moment efectuarea lucrarilor despre care se face vorbire. Urmarim lansarea unei masuri pentru accesarea unor fonduri europene pentru restaurarea monumentelor istorice din comuna, in acest sens avand avantajul de a face parte din Grupul de Actiune Locala «Valea Trotusului» Bacau, institutie ce gestioneaza fondurile europene din zona noastra… Va anuntam ca institutia noastra a facut si va face in continuare toate demersurile pentru ca aceasta zona sa fie inclusa in randul acelora cu potential turistic, nu numai cu Podul lui Stefan cel Mare ci cu toate monumentele si obiectivele turistice de care dispune”. Solicitantii au amintit faptul ca initierea si derularea acestui proiect poate fi finantata din Fondurile Structurale de Coeziune nerambursabile prin Programul Operational Regional 2014 – 2020, care la Tema 6 – Protectia mediului si promovarea utilizarii eficiente a resurselor din Axa prioritara 5 prevede “Conservarea, protectia, promovarea si dezvoltarea patrimoniului natural si cultural”.
Primavara acestui an a adus o veste buna nu numai pentru locuitorii comunei Stefan cel Mare si ai Vaii Trotusului ci si pentru turistii care trec prin zona, ce doresc a se minuna de frumusetea si trainicia podului ridicat de marele domnitor al Moldovei la Garbovana (care este unul din cele mai vechi poduri ale Romaniei). Astfel, in Consiliul Local Stefan cel Mare a fost aprobat proiectul de hotarare privind punerea in circuitul turistic al acestui obiectiv, primarul comunei Ion Vlasie rezonand cu dorinta acestui grup de locuitori “sufletisti” din localitate. Mentionam ca din grupul de initiativa, alaturi de profesorul Stefan Epure (ce si-a desfasurat multi ani activitatea didactica la un colegiu de prestigiu din Onesti – Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi” si care este autor al mai multor volume de cercetare si beletristica), sunt viceprimarul comunei Stefan cel Mare, Constantin Raileanu, consilierii locali Ioja Chenciu, Catalin Botezatu, Iulian Zlotu, prof. Mandita Huma (fost director al Scolii Gimnaziale Negoiesti), preotul Ioan Buca, Gicu Dobrin, Nicu Dobrin, Adriana Gherasim, Doina Forcos si altii. Framantat mult de aceasta idee, in dorinta sa de a fi pus in circuitul turistic Podul lui Stefan cel Mare de la Garbovana, profesorul Stefan Epure a intrat in legatura cu numeroase institutii (Primaria si Consiliul Local Stefan cel Mare si Caiuti, Directia pentru Cultura Bacau, Filiala Bacau a Directiei Arhivelor Nationale, Grupul de Actiune Locala “Valea Trotusului”) precum si la Arhiepiscopia Romanului si Bacaului, la Protoieria Onesti, la autoritatile judetene ce raspund de drumurile nationale), care pot face cate ceva pentru punerea in practica a initiativei. De asemenea, a studiat ghiduri turistice (“Valea Trotusului” de Corneliu Stoica, “Betleemul Stefanian”, “Stephen the Great”, volumul “Borzesti 1904”, realizat de ing. Gheorghe Bogza), harti ale zonei, ce au ca autor pe prof. Radu Puscarciuc si a consultat, pentru informare, criteriile de selectie si eligibilitate pentru obtinerea unei finantari, facand o adresa si catre Ministerul Fondurilor Europene. 
Podul, intre istorie si actualitate
Demn de remarcat este faptul ca despre Podul lui Stefan cel Mare de la Garbovana au aparut numeroase articole, cel mai cuprinzator fiind realizat de catre o personalitate a comunei Stefan cel Mare, prof. Vilica Munteanu (fiu al acestor meleaguri), care conduce la Bacau Directia Arhivelor Nationale. Aplecat asupra istoriei si nu numai, prof. Vilica Munteanu a notat:” Pe drumul care leaga Adjudul de Onesti, la limita dintre comunele Caiuti si Stefan cel Mare, se afla un important, dar destul de putin cunoscut, monument arhitectonic medieval, care a rezistat timpului: podul de piatra construit din porunca lui Stefan cel Mare in anul 1495, pod care trece peste un paraias, numit de localnici Paraul lui Voda (Garbovana), la cateva zeci de metri inainte de varsarea sa in raul Trotus. Se pune intrebarea: de ce marele voievod a hotarat aceasta realizare? Raspunsuri vor fi fiind mai multe, dar credem ca principalul motiv a fost acela de a face mai usor transportul drobilor de sare de la «Ocnele de pe Trotus», una dintre dovezi fiind costul acestuia: «un kertic domnesc de 2000 oca sare». In acelasi timp, domnitorul cunostea bine zona, petrecandu-si acolo buna parte din copilarie, pe mosia de la Borzesti a tatalui sau, viitorul domn Bogdan al II-lea. Este posibil ca tanarul Stefan sa fi trecut des spre herghelia domneasca de la Caiuti si sa se fi impotmolit vreo data in acel loc, cum este, la fel, posibil ca in anii 1493-1494, cand s-a construit Biserica din Borzesti «spre pomenirea raposatilor stramosilor si parintilor lor» (cum scrie in pisanie), localnicii, ori cei care transportau sarea, sa-i fi solicitat construirea podului. Doctorul Constantin I. Istrati, cercetand podul in anul 1904, in studiul Biserica si podul de la Borzesti arata ca: «podul este construit din piatra cu mortar de var gros, bolta, de asemeanea, construita cu bolovani rotunzi, iar capetele boltii care se vad sunt lucrate gros tot din bolovani rotunzi». Traditia locala spune ca mortarul s-a realizat din var si albus de ou. De-a lungul timpului podul a suferit unele transformari si adaugiri. O renovare majora a avut loc in timpul domniei lui Mihail Sturdza (aprilie 1834 – iunie 1849). Tot atunci «s-a ridicat un mic monument spre pomenirea cladirii podului, dar el a fost distrus cu ocaziunea constructiei liniei caii ferate. Bine ca cel putin a scapat podul!», remarca cu tristete doctorul Constantin I. Istrati. O alta refacere s-a facut in anul 1873, cand s-a construit soseaua Adjud-Onesti si aceasta a fost asezata in dreptul primei cornise, la 5,30 m deasupra radierului, avand ca parapet inaltimea dintre cele doua cornise de 1,20 m, dar cu timpul soseaua s-a inaltat si a ajuns la cornisa a doua, la 6,50 m deasupra radierului. Cea mai importanta refacere a fost realizata, conform celor afirmate de C.I. Istrati, in anii 1902-1903. Peste acest pod trecea, pana in anul 1959, Drumul National 11 A, constructia demonstrandu-si soliditatea mai ales in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand pe deasupra sa au trecut tancuri si alte masini grele, precum si dupa razboi, pe acolo fiind traseul masinilor grele de utilaj petrolier, care faceau «naveta» intre Ploiesti si zona petroliera Moinesti. Modernizarea si betonarea drumului respectiv in anul 1959 a configurat un nou traseu soselei, scurtandu-l, dar mai ales renuntandu-se la una din cele doua bariere, aflate la cateva sute de metri una de cealalta, peste calea ferata Adjud – Ciceu, podul ramanand in afara soselei. Prin anii ’70-’80 ai veacului trecut s-a incercat ridicarea unui bust al voievodului langa pod, dar din proiectul initial s-a realizat doar soclul. Desi nu mai este folosit pentru traficul auto, podul de piatra din secolul al XV-lea este inca una dintre marturiile vocatiei romanilor de a construi lucruri care sa dainuiasca in timp, infruntand vicisitudinile naturii, razboaie si chiar nepasarea oamenilor. In prezent podul de piatra al lui Stefan cel Mare are lungimea de 14 m, latimea de 8 m, inaltimea de 11 m, iar deschiderea boltii este de 5,80 m”. Printre mentiunile care dovedesc ca este necesara punerea in circuitul turistic ale acestui pod notam in finalul acestui articol pe cea exprimata de o bucuresteanca, iubitoare a monumentelor istorice: “Printre mostenirile inca «in viata» ale lui Stefan cel Mare nu se numara doar lacasuri religioase si ruine de cetate fortificata. Se mai numara si un obiectiv turistic foarte important, dar despre care nu se stie mai nimic: podul de piatra de la Garbovana, care, din punctul meu de vedere, are o valoare arhitecturala deosebita, daca stam sa ne gandim ca a ramas in picioare dupa mai bine de 500 de ani si numeroase provocari. Podul de la Garbovana nu este deloc tratat ca un obiectiv turistic. Cautand acest monument istoric am ajuns pe o ulita mica, ce isi croia drum timid in dreapta soselei, peste o sina de cale ferata. Din dreapta ulitei imi apar in fata ochilor casutele sarmane ale unui catun rupt parca dintr-o poveste plina de tristetea saraciei lucii… La capatul ulitei, drumul se pierde prin iarba, insotind sina de cale ferata si soseaua undeva intr-un camp ce nu duce nicaieri. In poiana napadita de tufe si miros de camp verde, am descoperit un monument de piatra lipsit si el de orice identitate. Nu scria nimic pe el, dar domnea de unul singur intr-o pustietate intrerupta doar de pascutul cailor. M-am speriat, crezand ca e poate tot ce a ramas din podul lui Stefan cel Mare, dar nu era cazul. Din partea opusa sinei de cale ferata, venea un vag vuiet de apa. Am pornit pe urmele lui. Cand tufele inalte s-au rarit, s-a aratat si apa: paraul Garbovana. Eram chiar pe podul lui Stefan cel Mare, fara sa stiu”. Mentionam ca beneficiarii acestei puneri in valoare a Podului lui Stefan cel Mare sunt locuitorii din zona (care beneficiaza nu de mult timp de apa curenta si canalizare), elevi, studenti, profesori pasionati de cultura si de monumente, aici pe langa un popas al grupurilor aflate in excursie putandu-se realiza lectii demonstrative, studii de cercetare privind constructia zonei, organizarea de serbari si momente comemorative pentru Stefan cel Mare si Sfant. Ion Moraru
