Din municipiul de pe Trotus la 7750 kilometri departare

Aceste zile deosebit de frumoase de primavara ne cuprind uneori cu nostalgie dar si cu profunde ganduri pline de intelepciune, care insumeaza experiente dintre cele mai inedite. “Cu clipele din viata ta sa faci la fel cum face toamna – le amesteca in toate nuantele si culorile!” Cu acest gand cald al unei prietene s-a minunat onesteanca Dana Ioana Obrinteschi (in foto), care obisnuita cu “banalul drum” Onesti – Brasov (unde urmeaza a doua facultate), a primit bucuria ca va reprezenta Romania in indepartata Indie. Despre acest moment declara cu o ascunsa mandrie:” Am ajuns in aceasta tara printr-un program AIESEC pentru un schimb intercultural. Jobul meu a fost de Trainer al Culturii Romane la Ryan International School. Scoala era cu clase de la 1 la 9, cursurile se tin in limba engleza iar orele sunt de 40 de minute incepand de la 8. Dar la 7.30 toata lumea era prezenta pentru dans, cantec si rugaciune… Stiu ca e o combinatie ciudata dar asa se intampla aici insa mai ciudat este ca nu se pun absente si nici un profesor nu atrage atentia elevilor cand lipsesc, dar daca nu canta la adunarea de dimineata… e jale. In timpul cantecului elevii sunt in curtea scolii asezati pe clase, in sir bineanteles Indian, de la mic la mare iar dirigintii lor se plimba cu urechea aplecata spre ei, nu cunva doar sa se prefaca si de fapt sa nu cante. Cei care mimeaza sunt scosi in fata si certati”. Prima zi la aceasta scoala i-a adus Danei Obrinteschi, care a desfasurat o prestigioasa activitate la Ryan International School din Mumbai si o frumoasa surpriza, despre care ne-a marturisit: “Mi s-a intamplat un lucru foarte dragut pe care l-am constientizat abia in ziua urmatoare. O fetita mi-a dat o poza cu Gandisha (o zeita din religia hindusa, cu corp de om si cap de elefant)… Ea este zeita la care hindusii se roaga la inceputul oricarei activitati pentru ca se spune ca inlatura obstacolele”. Prezentand in Mumbai ( cel mai mare oras din India, care are o populatie de peste 22.800.000 de locuitori), elevilor obiceiurile si traditiile din tara noastra, vorbindu-le acestora despre Romania, pe diferite teme, de la asezarea geografica si clima la obiectivele turistice, Dana Obrinteschi a constatat ca ei au fost incantati ca sa afle cat mai multe lucruri despre bucataria romaneasca dar si despre personalitatile romanilor. “Am avut surpriza ca sa constat ca elevii din India au auzit de Dracula din Transilvania dar nu stiau ca Transilvania este parte a Romaniei!”, a declarat onesteanca ce s-a a aflat la 7750 kilometri departare de Onesti, in orasul Mumbai din India, timp de doua luni, in cadrul unui schimb intercultural. Ea si-a amintit si de atmosfera placuta din ultima zi de curs cu elevii indieni, mentionand: “Am facut «good bye lesson» la toate clasele pentru ca a fost ultima mea zi de scoala in India. Le-am dat copiilor bomboane, am primit scrisori pentru a-mi aduce aminte de ei iar cand a venit ora 12.40 si soferul a aparut pentru a ma duce pentru ultima data de la scoala acasa, m-a apucat plansul. N-am sa uit niciodata holul scolii plin de elevi mici si mari mergand dupa mine pana la lift. Printre ei se inghesuiau si 5 profesoare de care am fost mai apropiata. Toti imi faceau cu mana si imi spuneau sa revin in India si in scoala lor. Cand usa liftului s-a inchis iar ei au ramas de partea cealalta, am simtit un frig in tot corpul pe care nici cele 40 de grade de afara nu l-au atenuat. La el a contribuit si vorbele directoarei «acum faci parte din familia Ryan School Chambor, oricand vrei sa revii la noi in scoala esti binevenita». Am iesit uitandu-ma inapoi si pe drumul spre casa nu mi-am putut stapani lacrimile!”

Revelatiile Indiei

Din India si din marele oras Mumbai, unde “incepe sa se lumineze pe la 6.30 iar soarele rasare tarziu, pe la 7, se ridica lenes de dupa zgarie norii din cartierul Bandra si la nicio ora de la nastere prinde putere si ne termina pe toti cu caldura lui”, Dana Obrinteschi are numeroase amintiri: “Ciudatenii sunt la tot pasul, tara asta te socheaza zilnic daca esti european. Poate ca turist as fi luat mai putin contact cu oamenii dar ca angajat a trebuit sa ma supun regulilor lor (in pauza am fost nevoita sa beau ceai negru cu lapte, mi-au spus ca refuzul unui ceai e lipsa de politete si ar fi fost inutil sa le explic ca nu vreau, pentru ca mintea mea asociaza gustul ceaiului negru cu lapte cu imaginea celui din cana caruia am baut prima oara combinatia asta…” Momentele a doua vizite pe care le-a efectuat in aceasta imensa tara – India, sunt traite parca de onesteanca noastra cu o puternica profunzime, ea impartasindu-ne in acest sens: “Cum as putea descrie desertul, cand tot ce stiam despre el din descrierile altora, s-a anulat cand l-am vazut cu ochii mei? Am simtit un gol in stomac, acela pe care cu totii il simtim cand suntem intr-o situatie noua, speciala, plina de emotii pozitive. A fost prea frumos sa framant nisipul neanceput, sa ma arunc din varful dunelor, sa ma tavalesc si sa ma rostogolesc pe topoganele fierbinti, create magistral de vantul care suera fara oprire. Camilele asezate la odihna completau peisajul rupt dintr-un film pe care eu il vedeam prima oara. Nisipul nu e ca cel de mare, e diferit, parca mai fin si contine si mici particule negre. Are un miros specific. L-am strans in palma si l-am dat vantului in timp ce il vanturam, l-as fi luat pe tot acasa, sa-l pot vedea de cate ori vreau si sa-l arat celor dragi, care nu pot ajunge atat de departe sa-l vada. Mi-as fi dorit sa am in ochi camere de luat vederi, sa pot inregistra tot ce vad, nu numai cat incape in memoria aparatelor mele foto si video dar cand am vazut filmarile mi-am dat seama ca e inutil sa-mi doresc sa surprind si sa inchid cumva ceea ce traiesc pentru a revedea mai tarziu. Sunt moment unice care nu pot fi captate decat cu ochii, mintea si sufletul. Tehnologia, oricat de avansata ar fi, e neputincioasa in situatia asta… Am fost si la Goa, o fosta colonie portugheza, timp de mai bine de 400 de ani, pana in 1960 si asta face ca acolo aerul sa aduca putin cu cel din Europa. Putin… In prima zi am ajuns in Maracao si de acolo am ales plaja Colova, una din cele de top in Goa cu nisip alb, palmieri de jur imprejur si multe optiuni de divertisment pe plaja. A doua zi am inchiriat o motocicleta cu tot cu motociclist si am mers sa vizitez bisericile crestine din Old Goa apoi am ajuns in orasul Canacona si de acolo pe plaja Palolem. Aceasta este supranumita «plaja paradisului” iar cand am ajuns acolo intr-adevar, in fata ochilor mei a aparut paradisul. Parca special ca toata frumusetea pe care am vazut- o acolo sa ramana numai pentru mine, al 2-lea aparat foto a refuzat sa se mai deschida (primul s-a stricat din desert). M-am plimbat pe toata plaja de 2 km si am incercat sa imi imprim cat mai bine in memorie acest loc de o frumusete rara si sa ma incarc pozitiv de la soarele care la ei nu rasare ci apune in mare (datorita pozitiei geografice, Marea Arabiei e la vest )”.
Vorbind despre experienta pe care a trait-o in India si despre aceasta tara Dana Ioana Obrinteschi a mai declarat: “Este greu sa descrii India. Trebuie sa o vezi, este mult prea diferita sa ti-o poti imagina! Trebuie sa simti mirosul aerului de acolo, sa gusti mancarurile foarte condimentate ale acesteia, sa te inghesui in trenurile cu compartimente separate pe sexe, sa privesti mahalalele in care locuiesc zeci de oameni ori la copiii care joaca criket printre gunoaie si sunt mai fericiti decat cei ai europenilor. India este o lectie de supravietuire si un test de adaptare pe care ma bucur ca l-am trecut deja!”. Mentionam ca Dana Ioana Obrinteschi are 27 de ani, a absolvit in 2010 Facultatea de Arhitectura din Bucuresti iar in prezent urmeaza cursurile Facultatii de Sociologie si Comunicare din Brasov.
Ion Moraru