Când stralucirea zapezii de pe intinsul covor alb este o adevarata desfatare, te intrebi cu mirare ce muzica poate insoti caderea fulgilor de nea in asternerea lor, care cuprinde totul? Iar când intâlnesti o stralucita interpreta a cântecelor populare de pe meleagurile trotusene, cum este Elena Lucaci Vasiliu, ce isi retraieste frumoasele amintiri din urma cu peste patru decenii si pâna la aparitiile in spectacole si emisiuni din anii trecuti, totul devine o adevarata magie! Luând din stralucirea clipelor de iarna “albul sideral”, Elena Lucaci Vasiliu (in fotografie cu sora sa, Silvia), ne-a dovedit ca urmele sale impletesc viata cu cântecul, care isi are un licar ascuns in ceea ce este frumusetea destinului omului. Aparenta tacere este rupta de primele sale amintiri, dintr-un sat “de nord de tara” – Lisna, comuna Suharau, din judetul Botosani (aflat la 17 km de târgul Darabani), retraite cu un farmec deosebit de Elena Lucaci Vasiliu: “La vârsta de trei ani cântam de rasuna gradina cântecul «Cucule cu pana sura». Pâna la a merge la scoala imi amintesc ca paseam prin praf pe drumul spre biserica satului. In clasa a intâia, asa micuta cum eram, vazând ca imi place foarte mult cântecul popular invatatoarea Ecaterina Tincu m-a pus pe mine sa dirijez atunci când formatia corala a clasei cânta melodia «Colo-n vale, in poienita». Dupa patru clase in Lisna, ne-am mutat cu familia la Moinesti deoarece pentru a merge la scoala la Suharau trebuia sa strabat pe jos 8 kilometri, trecând si printr-o padure… In anul 1957 tata s-a angajat ca sondor la Modârzau si eu am urmat la Moinesti clasele a V a, a VI a si a VII a. M-am remarcat si la scoala din Moinesti, dar aici am intâlnit pentru prima data spiritul de competitie, pe care il simteam si-l vedeam la tot pasul. Cu corul scolii am urcat din nou pe scena la Tazlaul de Sus (Zemes). In anul 1959 am venit la Onesti si am facut parte din prima promotie de laboranti profesionisti, pentru platforma petrochimica ce se construia la Borzesti”. De aici, din orasul scaldat de apele Trotusului incepe cel mai frumos moment al activitatii in slujba cântecului popular, ce a dus-o pe Elena Lucaci Vasiliu pe treptele consacrarii. Fiorii acelor clipe parca ii retraieste cu o mare intensitate, ea marturisind: “Am participat la un concurs interscolar, intre Grupul Scolar de Chimie si Liceul nr. 1 (actualul colegiu Grigore Moisil). Era prin vara anului 1962, pe vremea cântecului «La Cabana Trei Brazi» iar concursul a avut loc la vechea Casa de cultura a Onestiului (amplasata in capatul din apropierea Aleii Parcului de azi). La acest concurs au fost probe de muzica corala, dans, muzica usoara si populara. Desi am interpretat o melodie de muzica usoara, prin imprejurari neprevazute Grupul Scolar de Chimie nu avea inscris concurent la proba de muzica populara si astfel riscam sa pierdem aceasta intrecere. Cunoscând si melodii populare am salvat onoarea scolii pe care o reprezentam si am interpretat un cântec! Cred ca din ziua aceea, in care am obtinut locul I, m-am hotarât sa merg pe calea cântecului popular si sa iubesc folclorul! Cea care m-a incurajat foarte mult in anii aceea a fost prof. Doria Bele iar mai apoi prof. Izu Stainberg mi-a dat primele notiuni de dictie muzicala. Am fost printre fondatorii Ansamblului «Doina Trotusului». Acesta facea repetitii la Clubul Rafinariei Borzesti. Dirijorul Constantin Silvestru Lacatusu realiza niste aranjamente muzicale deosebite. Ansamblul avea vreo 40 de instrumentisti iar când pleca in turneu erau necesare 5 autobuze!”
Onestiul era din ce in ce mai cunoscut in intreaga tara si pentru a ilustra acest fapt iata câteva rânduri din albumul ce prezenta Ansamblul artistic «Doina Trotusului»: “Tânarul oras a uimit intreaga tara. Coborând din timp Trotusul isi aduna puterile din venele de ape infipte in altita muntilor, pentru a inflori in licurici de stele, in valea de legenda a Borzestiului. Aici totul este nou si modern. Totul este din fier, beton si sticla”. Animat de cele mai mari dorinte de a se face cunoscut, ansamblul onestean a trait un miraj continuu de promovare si cinstire a cântecului popular iar in aceste vremuri in care uneori doar zâmbetul este singurul care ne face sa rezistam la toate lucrurile incrâncenate ale vietii, Elena Lucaci Vasiliu a gasit si ragazul amintirii celor care au dat elan si profunzime artistica pentru succesele Doinei Trotusului. Astfel, ne sunt amintiti Eugen Cosma, Nelu Weinberg (tobosar), Cristian Miluta, acordeonistul Gica Toma (autodidact si… translator in multe turnee ale ansamblului onestean), Aurel si Costica Gologan (doua caractere foarte puternice), Ion Bitoiu, Vasile Lucian, Ion Gaman, Vasile Gaman, George Moise precum si solistii Ion Purice, Nelu Udrea, Viorica Amarandei, Adriana Marcu, Nelu Seciu, Titi Cazan, Mihai Gogoneata si altii. Rostirea acestor nume de catre Elena Lucaci Vasiliu ne aduce in privire lumina pretuirii prietenesti pe care o poarta fiecaruia si leaga tainic sirul succeselor pe care ea le-a obtinut, cucerindu-si astfel un loc in inima publicului.
Un palmares impresionant
In lumina zilei impovarata de iarna, cu bratele pline de diplome, medalii, fotografii si semne din presa acelor ani Elena Lucaci Vasiliu este pusa in incurcatura de a ne arata care sunt cele mai pretioase distinctii din cele pe care le-a obtinut de-a lungul anilor. Si sunt destul de multe acestea: medalia de bronz pe tara, obtinuta in 1977, la a 30 – a aniversare a republicii, diploma de la Concursul National al Formatiilor Muzicale, Teatrale si Coregrafice (cucerita in iulie 1974 la Bucuresti), locul 1 la Concursul solistilor de muzica populara la Festivalul Slanicului, premiul II la Festivalul de Folclor Bacau (“parintele” Toamnei Culturale Bacauane). De asemenea Elena Lucaci Vasiliu a mai fost distinsa cu premiul I la primul Concurs judetean pentru coruri, fanfare si brigazi artistice (care a avut loc la Bacau in primavara anului 1970), premiul I la Festivalul Chimiei dar foarte mult pretuieste cupele unicat cucerite la Festivalul “Retorta de cristal”, manifestare emblematica ce s-a desfasurat in municipiul Onesti (in anul 1968 ea obtinând pentru prima data trofeul manifestarii, performanta pe care a reeditat-o din nou câtiva ani mai târziu). La acest festival, care s-a desfasurat in fata a mii de onesteni ce au umplut la refuz tribunele cochetului teren de handbal “Carom”, in luminile reflectoarelor au fost prezenti in municipiul de pe Trotus solisti de muzica populara si usoara care s-au lansat in prestigioasele concursuri ale Televiziunii Române “Floarea din gradina “ si “Steaua fara nume”, dar si personalitati ale vietii muzicale, mari dirijori si artisti -invitati cum ar fi Vasile Donose, Sile Dinicu, Grigore Vasiliu Birlic, Nicu Constantin, Alexandru Lulescu, Horia Caciulescu, Ionela Prodan, Cornel Constantin, Eva Kiss, Angela Ciochina si multi altii. La sectiunea de folclor a “Retortei de cristal” participau solisti de muzica populara din intreaga Moldova iar la editia la care Elena Lucaci Vasiliu a cucerit pentru prima data trofeul acestui festival ea a interpretat melodia “Ma gatii sara de nunta” si doina “La fereastra de uiaga”, bucurându-se de aprecierea juriului, intre concurenti fiind si bacauanul Vasile Maxim (interpret al unei foarte fredonate melodii – “Polobocul”). Ca o mândrie a implinirilor acestei soliste onestene este ca la Festivalul “Retorta de cristal” dupa ce a cucerit de doua ori trofeul ea a evoluat ca invitata in spectacolele concursului precum si aceea de a fi prezenta in spectacole alaturi de mari nume ale scenei. “Am avut cinstea sa cunosc si sa cânt alaturi de Faramita Lambru, Ion Cristoreanu, Maria Lataretu, Ilie Udila, Maria Bararu, Mina Pâslaru, de Aurelia Fatu Radutu, Mariana Câmpeanu (de la Opera Româna Bucuresti), de Irina Loghin, Sofia Vicoveanca, Maria Macovei si altii. Am fost invitata in foarte multe spectacole unde erau dirijori Paraschiv Oprea, Ion Budisteanu si Ionel Predescu iar la Bacau am fost prezentata la un spectacol de catre omul si profesorul cu o deosebita caldura sufleteasca – Mihai Florea (prezentator de concursuri la radio si la televiziune). Cu Ansamblul artistic «Doina Trotusului» am evoluat intr- un spectacol deosebit numit «La nunta pe Trotus», ce a fost prezentat si la sosirea victorioasa de la Olimpiada de la Montreal, in 1976 a Nadiei Comaneci. Am fost angajata si la Orchestra populara «Valurile Dunarii» din Galati, am cântat alaturi de Ansamblul «Junii Sibiului» si timp de 11 ani am fost prim-solista la Corala «Armonia – Ion Cuntan» din Onesti, si la aceasta fiind una din membrele fondatoare”, ne-a declarat cu bucurie in glas Elena Lucaci Vasiliu, amintind si faptul ca in anul trecut a fost prezenta la o emisiune tv cu “varul Sandel” (la postul de televiziune Favorit). Din “inima Moldovei” la aceasta emisiune au participat tânara interpreta Madalina Fânaru, primarul comunei Livezi, Gioni Craciun iar Elena Lucaci Vasiliu a concurat in fata unui juriu format intre altii de cunoscutii interpreti Nicolae Furdui Iancu, Margareta Clipa si publicistul Aurelian Preda. Solista onesteana a prezentat in aceasta emisiune frumoase cântece populare pline de farmec si cu dragostea de a cânta ea a interpretat si o doina, intregul moment artistic fiind apreciat cu multa pretuire de membrii juriului, care au vazut in Elena Lucaci Vasiliu, colega lor de scena. In luna august a anului trecut ea a fost aplaudata la scena deschisa la Onesti, in concertul aniversar prilejuit de implinirea a 50 de ani de la infiintarea Ansamblului artistic “Doina Trotusului”, condus in prezent de coregraful Francisc Enasel.
Când de sub stresini din turturii ca niste ornamente câte o picatura se risipea pe intinderile acoperite de zapada ale orasului iar vântul, venit de departe se straduia sa fie curat peste tot, nici mai târziu si nici mai devreme decât ne-am fi asteptat, cuprinzând intr-un dulce melos totul, a rasunat vocea Elenei Lucaci Vasiliu. Asa cum a cântat mereu cântecele tineretii sale, asa cum a cucerit intotdeauna publicul. O doina izvorâta din adâncul sufletului sau a fost interpretata ca o rugaciune de aceasta reprezentativa voce a Ansamblului “Doina Trotusului” – Elena Lucaci Vasiliu! Ba la un ritm al altei melodii a pornit in aceeasi cadenta si susurul vocii sotului sau, Vasile Vasiliu. “Amândoi ne -am intâlnit in momente foarte grele ale vietii noastre. Au trecut de atunci 43 de ani, ne aducem aminte când ne uitam la cartea de identitate!”, declara cu calde emotii Elena Lucaci Vasiliu in timp ce vocile celor doi soti se rasfira intr-un “fuior al armoniei!” Si in melodia sa cântecul spune:”Inima de ce te zbati? / Suflete, de ce ma arzi?/ Treci dorule pajistea / Sa nu-ti mai gasesc urma…”
Ion Moraru
