Pentru multi muntele este atractia turistica numarul 1, ce ofera un peisaj natural de exceptie, nemaivazut. Muntele este locul energiilor uriase, binecuvantat de relieful mirific dar si spatiul fericirii si linistii depline, unde sufletul isi gaseste o iluminare si o tainica luminita a constelatiei vesniciei. Asemeni unui poet ce este in cautarea unui “banchet fantastic de cuvinte inmiresmate”, iubitorul muntilor este calatorul cararilor si potecilor batute ori deopotriva virgine, care neobosit, nu se opreste din drum stiind ca acesta este esential pentru atingerea celui mai inalt pisc. Profesorul onestean Gheorghe Vidrascu este, de mai multe decenii, un impatimit iubitor al muntelui iar cuvintele sale despre aceasta continua pasiune sunt edificatoare, ele urmand aevea drumul vietii sale: “Cand eram copil si adolescent, parintii mei isi petreceau vacantele la Manastirea Varatec (din judetul Neamt). Acolo fusese Alexandru Vlahuta, George Toparceanu, Mihail Sadoveanu si pe acolo am urcat culmile spre manastirile Sihla, Sihastria, Neamt, Horaita. La aceasta manastire a stat in exil Regele Carol al II-lea si am avut fericirea de a vedea trapeza manastirii, sa innoptez acolo. Mai maricel fiind, am fost impreuna cu parintii pe Muntele Ceahlau, fapt ce mi-a adus «ca un virus» dragostea pentru munte. Timp de 10 ani am fost asistent universitar la Bucuresti si venind in Onesti am vrut ca impreuna cu profesorii de aici sa mergem in muntii Romaniei. Intai am dorit sa cunoastem muntii din apropierea Onestiului. Impreuna cu profesorul de educatie fizica Valeriu Bohalteanu (nascut in Poiana Sarata) am fost in muntii Nemirei iar cu Victor Manole, din Slanicul Moldovei, am urcat pe varful Sandru, pe toate coclaurile. Mentorul nostru pentru organizarea unui grup de iubitori ai muntelui in zona a fost inginerul Emil Catrintasu, nascut in Slanic Moldova. Desi avea 70 de ani nu te puteai tine de el pe cararile muntelui. Alaturi de profesorul Aristotel Pilipauteanu am format un grup, pe care l-am numit «Al – Poni», cu membrii acestui grup facand foarte multe drumetii. In anii 1991-1992 am fost «nasul» infiintarii actualului club de turism montan si ecologie «Sandru», care s-a format in acea perioada. Grupul acesta a participat la toate concursurile turistice”, si-a inceput prof. Gheorghe Vidrascu sirul amintirilor. Despre zona montana apropiata municipiului Onesti, acest impatimit al muntilor ne-a declarat: “Este o zona minunata si e foarte apropiata. Aici se afla intalnirea a trei mari masive: Muntii Nemira, cu varful Sandru, Nemira Mica (ce are varful Tiganca) si Nemira Mare. Trecand de varfurile Farcu Mare si Farcu Mic ajungi la lacul Poiana Uzului. Un alt masiv din zona este la Intarcatoare (in com. Manastirea Casin). De aici am urcat la Fantana lui Ferdinad – Soveja si apoi la Lepsa. In muntii Vrancei (cu varful Lacauti), am fost pe aproape toate culmile. Pe «drumul de fier» spre Miercurea Ciuc, in zona Agasului, am fost pe varful Carunta – cel mai mare din zona si la Cotumba (o denumire mai haioasa). In apropiere sunt Muntii Tarcaului iar un alt masiv catre Agas poate fi urcat de la Halta Tarcau. Aici incep Muntii Hasmasului, unde este si o cabana celebra – Piatra Singuratica (Piatra Unic). Aici sunt Cheile Bicazului si Lacu Rosu. Daca esti «om de munte», aici se deschid niste privelisti unice dar daca esti «om de biliard», stai si joci acest joc! Cine vrea sa se ocupe de munti si are aceasta placere, are unde merge”.
Frumusetile Nemirei
Muntii Nemira ofera si unele lucruri “imprevizibile”, pe care ni le-a mentionat prof. Gh. Vidrascu: “Acesti munti sunt «salbatici», ei nu sunt marcati. Fata de Muntii Bucegi, unde sunt marcate toate traseele turistice, in Nemira fara harta si busola ai sansa sa te ratacesti. Ei nu au cabane amenajate pentru turisti. Au cabane silvice insa fara «adeverinta» de la ocolul silvic nu poti intra in ele; sunt cabane de vanatoare, dar tot nu poti intra in ele! Acesta este un dezavantaj. Nu au locuri de popas si trebuie sa mergi cu cortul. Au si un avantaj totusi, prin faptul ca nu vezi mizerie. Fata de muntii de pe Valea Prahovei, care fiind mereu strabatuti au devenit «un fel de bulevard», in muntii Nemira nu sunt nici macar poteci… Nemira iti ofera prilejul sa vezi natura salbatica, nu cea infrumusetata de oameni”. Asemenea unei provocari “pe povarnisul” acestor zile, prof. Gh. Vidrascu scoate in evidenta si un aspect inedit: “Zona muntilor Nemira este fantastica si eu gasesc ca Onestiul, ce din punct de vedere economic nu prea mai are perspective, daca ar avea niste investitori seriosi si gospodari deosebiti, ar avea mari sanse cu turismul. Orasul din zi in zi decade si ceea ce nu imi explic este prezenta in numar mare a supermarketurilor. Moastele Fericitului Ieremia, aflate la Sanctuarul Diacezan din Onesti ar fi un punct de pelerinaj pentru crestinii catolici si ar trebui ca acestia sa gaseasca hoteluri cu preturi mai modeste. In plus, in zona sunt foarte multe schituri si manastiri: Magura, Bogdana, biserica de la Borzesti. Si prin munti sunt schituri (schitul Oituz, Bolohanu, Schitul Poieni), la Manastirea Casin. Mai este Manastirea «Sfantul Stefan cel Mare», din preajma Slanicului Moldovei, schitul Poiana Ciresului, aproape de Dragugesti. Ele sunt mentionate in cartile scrise de profesorul Corneliu Stoica (din Targu Ocna). Pe urma, muntii acestia ai Nemirei… Este un inceput si la Slanic Moldova, la Poiana Sarata si la Harja prin crearea de pensiuni agro-turistice, dar acestea sunt putine fata de potentialul zonei. Daca s-ar pune treburile acestea pe roate Onestiul ar reinvia pas cu pas! Daca ar fi fost niste sasi in zona, ar fi fost alta treaba! Un exemplu in acest sens sunt zonele montane ale Brasovului si Sibiului, unde sunt foarte multe cabane in munti”. Despre muntii Nemira, mentionam ca ei se intind in judetele Bacau si Covasna, culmea principala fiind chiar linia de “granita” a acestor judete. Pe muntii Nemira durata medie de stralucire a soarelui este de 75-80 de zile pe an iar temperatura medie anuala oscileaza intre 3 grade si minus 7 grade Celsius. Pe culmea acestui munte persista o temperatura sub zero grade aproape sase luni pe an, primul inghet fiind in luna septembrie iar ultimul la inceputul lunii mai. Anotimpul rece dureaza in jur de 160 de zile iar in timpul verii, temperatura medie este de 17 grade Celsius, la altitudinea de peste 1000 de metri. Apele care izvorasc din muntii Nemira (Uzul, Barzauta, Dofteana, Slanicul si Oituzul – care are 57 km lungime), sunt tributare raului Trotus. Recent, la poalele muntilor Nemirei, la Slanic Moldova au ajuns profesorii de religie romano-catolica din zona Bacau intr-o actiune inedita, numita “Calatorie de o zi spre rai”. Parintele Ioan Balan, inspector pentru invatamantul religios din zona Bacau a subliniat ca “pasii siguri spre rai sunt prietenia, iubirea si iertarea, ei putand fi parcursi daca suntem constienti de greselile si neputintele noastre, daca iertam pe cei ce ne-au gresit si daca avem incredere in Dumnezeu. La poalele Nemirei, piscurile reliefului inalt pe care se sprijinea clopotul boltii ceresti, ne-au dat sentimentul ca ne aflam intr-o mareata catedrala, pe bolta careia soarele de primavara stralucea ca un candelabru, brazii verzi si ceilalti arbori se inaltau spre cer ca niste faclii iar trilul vioi al pasarilor padurii era acompaniat de caderea zgomotoasa a apei Slanicului”, a marturisit prof. Teodora Herciu, participanta la aceasta actiune.
In privinta atractiei catre drumetiile montane, profesorul Gh. Vidrascu este la fel de transant: “Romanilor nu prea le place sa faca sport. Ascensiunea muntilor cere o conditie fizica, in timp ce mergi la pas pe traseele turistice. Si cere si un mod modest de a privi viata. Cand am fost in Muntii Piatra Craiului (care sunt foarte greu de strabatut, cu stanci si prapastii), am intalnit nemti care, cu copii de 4-5 ani erau pe munte! Acolo vezi moartea cu ochii daca nu esti atent! Am strabatut multi din muntii tarii si sotia mea este amatoare.
Am avut doi prieteni deosebiti cu care am «urcat» muntii, pe Ghita si Lili Mocanu, iar multe lucruri le-am invatat de la medicul onestean Dorin Sperantia. In muntii Retezat am vazut o imagine foarte frumoasa. De asemenea, si de pe varful Sandru, o data am avut prilejul unei imagini deosebite: intr-o parte se vedeau muntii Bucegi si Crucea de pe Caraiman, muntii Ciucului in fata cu varful Zaganul (zimtat) si muntii Ceahlau, cu varfurile Toaca si Cusma Dorobantului. Rar se poate vedea o asemenea priveliste si din acest fapt cred ca daca te urci pe muntele Ceahlau poti ca sa vezi Marea Neagra. Eu nu am simpatie pentru mare si imensitatea acesteia, ce bate in verzuliu. Muntele este o pasiune, un «hobby»… Sa ai impresia, la un moment dat ca tu esti stapanul pamantului! Fiul meu duce mai departe aceasta pasiune si intr-un viitor apropiat doreste sa escaladeze muntii din Elvetia”.
Ion Moraru
