“Expresie fara leac” a romanului, cantecul popular este de o neobisnuita bogatie iar cunoasterea sa ne pune in stapanirea unor date cuceritoare, pe calea civilizatiei satesti, a sufletului si maiestriei. “Covorul” atat de nuantat si inflorit al cantecului popular romanesc duce catre bogata traire a sufletului de roman. Etnografii considera ca “este atat de adanca si fireasca legatura intre muzica si poezie, incat este cu neputinta sa fie despartita; ele alcatuiesc o unitate reala, vie, pornita sa implineasca rosturile sale interioare si sociale. Cantecul popular nu este numai o expresie ce poate fi analizata liber, dupa gustul nostru, este un fenomen, cu toate insusirile si consecintele din acest fel de a fi. El este un chip frumos, alcatuit din prinosul sufletului unui neam, la care oricat ar fi lipsa materiala si durerea, indemnul catre o viata inaltata si armonioasa, nu-i lipseste niciodata”. Acestor ganduri dorim sa alaturam marturia de o viata a interpretului onestean de muzica populara Ion Udrea, care are peste 5 decenii de ani de activitate artistica.
Vorbind de anii de inceput, primele ganduri sunt cele indreptate satului sau natal, Jevreni (Viisoara), dupa marturisirea sa, “un sat cu oameni gospodari, ca tot satul de razesi, cu biserica, scoala si camin pentru tineret, unde se faceau activitati artistice. Satul Viisoara, cu oameni muncitori, buni si veseli, este asezat in amfiteatru, la poale curge raul Trotus, pe malurile caruia sunt campii imbelsugate. Apoi in trepte sunt livezile, viile si dealuri impadurite”. Dragostea pentru cantecul popular a “descoperit-o” de cand era mic copil: “Nu ma mai saturam sa ascult lautarii de prin imprejurimi iar primele sfaturi mi le-a dat mama (ai carei frati erau renumiti pe vremuri in arta cantecului popular). De mic, cantam la sezatorile de prin sat cantecele folclorice ale inaintasilor iar la absolvirea clasei a IV-a am cantat prima data pe scena. La scoala din sat, pe o scena improvizata am interpretat romanta «Mama», spectatorii au batut din palme, ceea ce a facut ca mama sa fie mandra iar eu simteam mereu cum imi tremurau picioarele. Urmand Scoala profesionala miniera (metal) la Comanesti, am participat la multe activitati artistice. In aceasta scoala m-am ridicat prin talent si am cantat intai solo in cor apoi si la fanfara miniera, chiar si la instrumentul corn, la Clubul 1 Mai – Zavoi. Pentru serviciul militar am mers la o unitate din Bucuresti (la Cotroceni) si aici am avut realizari frumoase. M-am specializat si mai mult in arta populara, am dat spectacole prin unitati militare si am cunoscut mai multi artisti”.
Ion C. Udrea a lasat in urma viata de recrut si la eliberarea din armata s-a angajat la Combinatul Petrochimic Borzesti ca sudor autogen.
Panoplia succeselor
Cu “pecetea primei calitati”, intre 1962-1965 a urmat cursurile Scolii de maistri iar succesele sale pe taramul folcloric romanesc s-au inmultit de la an la an, doar retrairea acestora aducandu-i azi o bucurie launtrica in suflet: “Am participat la multe concursuri si festivaluri, la palpitantele «Dialog pe aceeasi scena» (unde, la Piatra Neamt am obtinut maximum de puncte – 120) si «Dialog de la distanta», unde, dupa merite, eram premiat. Din anul 1962, cand a luat fiinta Ansamblul folcloric «Doina Trotusului», am participat la sute de spectacole, atat in tara cat si in strainatate, pregatiti fiind cu specialisti invitati din Bucuresti. Am fost astfel la festivalurile «Cantecele Oltului» de la Ramnicu Valcea, «Argesule, plai de dor», de la Pitesti, «Cantecele Muntilor» Sibiu, «Marul de aur» de la Strunga (jud. Iasi) precum si la «Toamna culturala bacauana» si «Retorta de cristal» de la Onesti. De asemenea am evoluat la Festivalul Mondial de Folclor de la Costinesti iar tot pe litoral, timp de o luna am sustinut spectacole alaturi de Ansamblul «Crisana» din Oradea si cu «Doina Trotusului» (programul artistic fiind in parteneriat)”.
La fel de scumpe-i sunt “baiatului lui Costica Udrea” (dupa cum e cunoscut in satul sau, Viisoara – Jevreni) si amintirile anilor 1970-1985, despre indragitele spectacole “Zambete si amintiri”, la care era “la inaltimea talentului sau frumos… o voce placuta si un zambet cuceritor, ce au trecut dincolo de rampa” (dupa cum nota presa locala a timpului) dar si clipele in care a fost membru al juriului unui concurs muzical, alaturi de Angela Moldovan si prezentarea melodiilor sale in programele radio de revelion. Colaborarea cu marii dirijori Radu Voinescu, Florian Economu, Paraschiv Oprea, George Sarbu, Aurel Iancovici (de la Orchestra “Plaiurile Bistritei” din Bacau si altii precum si cu Radiodifuziunea Romana este rodul faptului ca Ion Udrea a cules folclor autentic, pe care l-a prezentat in spectacole si l-a imprimat.
„Cautatorul de comori”
“Am explorat de la Ghimes Palanca si pana la Adjud, toate localitatile, in cautarea folclorului autentic. Pe vaile Tazlaului, Oituzului si Casinului, am cules folclor cat am putut, acest lucru fiindu-mi foarte drag. In satul Prajoaia (com. Livezi), am cunoscut un mos de-al renumitului viorist Ion Dragoi, prin toate localitatile pe unde am mers am cautat batrani, pastratori ai cantecelor vechi. A dat Dumnezeu si prin munca am reusit. Numai prin munca obtii ceea ce iti doresti… Paralel cu culegerea de folclor, faceam si serviciu si mergeam si la cursuri serale. Dar cantecele culese (pe cate 4-5 ciorne) «Mugur, muguras», «Vantule de primavara», «Cat ii Valea Casinului», «Canta-un cuc si-o turturea», «Dorule, de unde vii», «Cantecul Trotusului», au trecut prin comisii de specialitate la Bucuresti fiind apreciate de Alexandru Fabian, Teodora Popescu si de seful comisiei, prof. etnograf Alexandru Tiberiu. Sunt foarte multumit de viata care mi-a fost data de Dumnezeu, pe care il iubesc. Prin credinta Dumnezeu ne da de toate”, a marturisit indragitul interpret onestean de muzica populara, ce pastreaza de peste 60 de ani o icoana in argint, adusa in copilaria sa de un mocan din Harja.
Cu “fiorul tanar” al vocii sale Ion Udrea a tinut ca sa murmure un cantec al meleagurilor trotusene: “Carpatii-n brau, cingatoare / Vetrile cu dulci izvoare / Ne-a lasat Stefan cel Mare / Rauri din munti izvorasc / Si spre Onesti clipocesc…” Intre solistii consacrati ai folclorului romanesc alaturi de care s-a aflat pe aceeasi scena onesteanul Ion Udrea mentionam pe Lucretia Ciobanu, Ion Dolanescu, Maria Ciobanu, Elena Roizen, Ion Onoriu, Gheorghe Rosoga, Aneta Stan iar clipele care i-au rascolit sufletul au fost acelea cand a avut in preajma sa in spectacol pe Faramita Lambru si… pe Nea Marin (Amza Pellea). In lumea aceasta mirifica a cantecului popular (despre care marturiseste ca “este o lume a mea”), Ion Udrea reverbereaza si la evocarea succeselor avute peste hotare, ca mesager al folclorului romanesc, destainuindu-ne: “Pentru noi, romanii nu este aurul asa cum este folclorul romanesc. In Anglia, din 27 de tari care au participat la un festival international de folclor, Romania i-a impresionat pe toti. Am fost in turnee de 4 ori in Franta si de cateva ori in Olanda si Anglia, in Germania precum si in Italia. In Olanda, desi publicul asculta in liniste orice melodie pe care o interpretam, la sfarsitul fiecarui cantec se ridica in picioare toata sala si aplauda. Acum cand revad fotografiile stranse intr-un album, cu imagini din marile orase pe unde am trecut (Londra, Paris, Venetia si multe altele), sunt coplesit de frumusetea acelor clipe”.
La capitolul “prezent”, Ion Udrea ne-a declarat: “Am iubit si iubesc cantecul popular, lumea satului si a orasului, care m-au iubit si ma iubesc. La varsta de 72 de ani am fost rasplatit cu o diploma de excelenta pentru munca mea artistica, prestata timp de peste 50 de ani dar si cu titlul de «Cetatean de onoare» comunei Caiuti, acordat de primarul acestei comune Iulian Durlan. Acestea sunt «Oscar»-urile mele. Acum, ca un continuator cu experienta meseriei pe care eu «am furat-o», activez la Ansamblul folcloric «Calutul» din Caiuti (condus de coregraful Francisc Enasel), impartasind secretele artei folclorice, micilor artisti. Am cantat si cant cu drag si din pasiune, cu convingerea ca «am secerat graul», rod al folclorului romanesc”.
Ion Moraru
