Ecourile timpului la Dofteana

Dofteana, comuna cuprinsa din doua parti de munti, prin despartitura carora isi poarta undele apa Trotusului, este o localitate de mare faima inca din secolele XVI-XVII cand s-au gasit aici surse de titei. Dar faima sa este data si de vastul parc dendrologic de la Haghiac, “unul din cele mai bogate din intreaga tara in exemplare botanice de exceptionala raritate, adunate din toate colturile lumii. Aici sunt arbori exotici care ar face cinste oricarei gradini botanice de anvergura si se cuvine amintit si rolul de pepiniera pe care il joaca aceasta rarisima colectie vegetala, de unde pornesc spre exploatarile forestiere numerosi puieti din specii valoroase pentru regenerarea padurilor”, dupa cum nota un infocat calator in localitatile de pe Valea Trotusului – Victor Barladeanu. Cu un climat destul de bland, zona fiind protejata de inaltimile mai inalte, Dofteana este si locul unde oamenii preparau, din coaja de mesteacan o unsoare denumita “dohot”, pe care o foloseau la ungerea osiilor de lemn la carute iar mai tarziu si in cismarie.
In prima duminica a lunii decembrie, comuna Dofteana a trait sub semnul unei sarbatori de cinstire si recunostinta pentru invatatorul Ilie Savescu. Cronicarii timpului ar spune ca “fost-a acest invatator, nascut la 21 septembrie 1898 in satul bardului Vasile Alecsandri (Mircesti – jud. Iasi), din parinti saraci, de la 9 ani orfan de tata intre 8 frati, un mare iubitor al cartii. In anul 1920 intra in invatamant ca invatator si de la 1 septembrie 1930 pana la 1 septembrie 1945 a activat la Scoala elementara mixta Larga (com. Dofteana), alaturi de sotia sa, Elena Savescu. Din banii stransi la serbarile scolare a ajutat la construirea si infiintarea scolilor din Cerdac – Slanic Moldova si Poieni – Tg. Ocna. Intre 1945-1955 a fost invatator si director la Scoala «Nicolae Balcescu» din Roman iar in anul 1955 a fost transferat la Targu Ocna cu misiunea de a infiinta aici un muzeu de istorie, fiind pasionat al istoriei vechi a Romaniei. El a facut numeroase cercetari arheologice in zonele Podei, Tg. Ocna si Mastacan (Tg. Trotus) precum si in zonele invecinate si cu materialele pe care le-a adunat a deschis in anul 1957 Muzeul de Arheologie din «orasul sarii», pe care l-a condus un an fara a fi salarizat. In anul 1961 acest muzeu a fost transferat in Onesti. Ilie Savescu a reconstituit razboiul de tesut, cu greutati de pamant din perioada neolitica si a tesut cu acest razboi diferite tesaturi. In anul 1936 a scris piesa «Cumetria» si lucrarea «Alimentatia, o problema nationala» iar in anul 1937 a publicat volumul de povestiri vanatoresti «Vataful padurarilor». S-a stins din viata la 30 ianuarie 1987 iar in anul 2010, la 23 de ani de la moartea sa, a aparut romanul «In lupta dreapta cu Zimbrul», actiunea romanului fiind plasata in zona Dofteana – Targu Ocna, ceea ce surprinde in mod foarte placut”. Demn de remarcat este faptul ca in pleiada dascalilor din comuna Dofteana, in constiinta oamenilor acestor locuri este ca un exemplu si invatatorul Nicolae Verdes, care in anul 1932, ca “director al scoalei” scria intr-o monografie: “comuna Dofteana poate fi pusa alaturi de cele mai vechi comuni din tara, care s-a gandit la educatia fiilor ei”.

Moment de cinstire

Duminica 5 decembrie, prof. Daniela Chitigoi impreuna cu celelalte cadre didactice ale Scolii Larga au organizat la Centrul cultural Dofteana o manifestare omagiala inchinata memoriei invatatorului Ilie Savescu. Imboldul acestei activittati a fost ca in urma cu 80 de ani, in satul Larga venea un dascal tanar, care dorea sa-i invete pe copii tainele scrisului si cititului. Invatatorul Ilie Savescu s-a atasat de locuitorii acestui sat indragind meleagurile doftenene si imprejurimile iar peste ani din aceste motive a scris un frumos roman, numit “In lupta dreapta cu Zimbrul”. Primarul comunei Dofteana, Ioan Bujor a mentionat la manifestarea culturala ce s-a desfasurat in aceasta localitate ca “in memoria invatatorului Ilie Savescu se vor face demersuri ca strada pe care se afla Scoala Larga sa-i poarte numele iar in viitor, un bust al acestui invatator sa fie ridicat in fata scolii”. Manifestarea omagiala a inceput cu prezentarea, de catre prof. Daniela Chitigoi a romanului “In lupta dreapta cu Zimbrul”. Cu mult patos ea a declarat: “Sufletul oricarui doftenean simte mandrie si placere la lecturarea acestui roman, in care aflam de ocupatiile stramosilor nostri din vremurile indepartate ale istoriei”. Cadrele didactice, prescolarii si elevii Scolii Larga si-au inceput programul artistic de omagiere a personalitatii invatatorului Ilie Savescu cu o parada a celor 12 luni ale anului, realizata de elevii claselor V-VIII. Educatoarele Maria Manea si Nicoleta Adam au pus piticii de la Gradinita Larga la treaba pentru a prezenta momentul artistic “Vin sarbatorile” iar invatatoarea Mihaela Breaban a angrenat elevii clasei a intaia la un concurs de istetime. Insotiti de invatatoarea Mioara Vasiloiu, elevii clasei a II-a au pasit in lumea povestilor iar o trupa de dans modern (instruita de inv. Gabriela Tutuianu), a continuat programul artistic. Melodii din folclorul frumoasei zone de munte a Doftenei, unde natura incanta in tot locul cu splendorile ei au fost interpretate de Andreea Munteanu, Samuel Bucur, Ionela Merchez si Petrut Bucur iar Valentin Munteanu a cantat despre “Iarba verde de acasa”. Cum cantecul si dansul popular sunt nedespartite, cei mai mici locuitori ai satului Larga, pregatiti de invatatorii Gabriela Tutuianu si Vasile Gatu), au aratat ca le este drag jocul romanesc, fiind gata de a duce mai departe traditiile folclorice. Manifestarea a fost completata de o expozitie (coordonata de prof. Florentina Draghicescu). Ineditul acestei expozitii, ce a fost numita “Toamna cea bogata si iarna mult asteptata” a fost dat de faptul ca toate lucrarile au fost realizate de elevi numai din seminte, frunze si flori.

Strasnicia generatiilor

Realizarea acestei manifestari cultural-artistice la Dofteana arata ca stafeta generatiilor de invatatori de pe aceste meleaguri, din urma cu multe decenii, este purtata cu strasnicie de dascalii de azi, ce, ca inca un miracol al acestei frumoase asezari, majoritatea sunt oameni ai locului. In aceasta privinta invatatoarea Ana Hanganu a marturisit: “Incerc sa aduc la cunostinta elevilor traditiile satului care erau specifice fiecarui anotimp si folclorul – aceasta fantana cu apa vie in care regasim valorile morale si spirituale ale neamului nostru. Invatatorul este persoana cea mai potrivita care poate aduce la cunostinta copiilor elementele folclorului doftenean, pentru a fi cunoscut si dus mai departe. Daca «vesnicia s-a nascut la sat», consider ca se impune reantoarcerea la obarsii, la doine, la balade, la frumusetea povestilor bunicilor, la intelepciunea pe care batranii satului ne-au pastrat-o cu truda de-a lungul veacurilor. A pastra traditiile inseamna a ne iubi tara, neamul si graiul dulce romanesc. Trebuie sa gasim calea de a redefini cuvantul «patriotism» intr-o forma in care elevii sa inteleaga ca a fi patriot inseamna dragoste fata de seamanul tau. Traditia trebuie sa existe in constructia unui om pentru ca ea ne ajuta sa ne autodefinim”. Din acest “ungher” putem aminti o coplesitoare traire ce a cuprins-o pe prof. Daniela Chitigoi (coordonatoare a spectacolului artistic inchinat memoriei invatatorului Ilie Savescu), care a amintit un tulburator fapt de viata de pe meleagurile doftenene. Bunica sa a implinit in luna august 98 de ani si la acest prag al varstei cu glas stins a raspuns cuvenitelor urari: “Am muncit mult si am crezut in Dumnezeu toata viata mea.

L-am descoperit pe Dumnezeu la varsta de 4 ani, cand am ramas orfana si de atunci a fost cu mine mereu si la bine si la greu… Sa nu spui niciodata unui om la 98 de ani «La multi ani». Asa sa spui: «sfarsit crestinesc!»… iar intr-o tacere in care fiecare gandea la lucruri total diferite, tacerea a fost rupta, pentru a spune cum se simte. Cu o tristete blanda, izvorata din ochii ei albastri a spus: «samt ca a uitat Dumnezeu de mine»”. Iar in comuna Dofteana, care are peste 12.000 de locuitori, traditiile si cinstirea oamenilor care au inraurit constiinta comunitatii vor fi mereu prezente pe aceste meleaguri, care de la confluenta Trotusului cu Dofteana, urca spre muntii Nemirei de-o parte si ai Berzuntiului, in alta.