Iarmarocul din Onesti este un loc care isi pastreaza in orice anotimp pitorescul sau. Oamenii care au trecut de varsta de 70-80 de ani vorbesc “coplesiti cu multe amintiri” de iarmarocul “de peste vale” (aflat, pana in vremea trecerii Onestiului de la sat la oras – prin anii 1950 – peste raul Casin inainte de confluenta sa cu Trotusul). In amintirea batranilor Vaii Trotusului sunt vii inca fantana cu cumpana si pravaliile cu covrigi, perne si plapumi intinse pe sfoara, aflate in apropierea oborului onestean. Mai mult, ei isi aduc aminte ca in aceasta zona a Vaii Trotusului se organizau mari targuri de marfuri dar si cu fel de fel de distractii, la mijlocul verii si in toamna, fiind foarte cunoscute cele de la Casin (in luna august), Radeana (la 8 septembrie), Onesti (de “Ziua Crucii”, la 14 septembrie) si in alte localitati.
Desi “timpurile s-au schimbat”, onestenii si locuitorii satelor de pe vaile Trotusului, Oituzului, Casinului, Tazlaului, Bogdanei si Pralei au ramas cu aceeasi mare atractie fata de iarmaroc. In fiecare sambata sute de oameni ajung pe malul Trotusului, intr-un loc imprejmuit pe mai multe hectare, la oborul Onesti. “Apropierea” de iarmaroc o intrezaresti dupa zecile de carute, autoturisme si camioane, dar si de sirurile lungi de oameni, ce se strecoara pe podurile de peste raul Trotus. Mai mult decat in oricare oras al Moldovei, “atmosfera” iarmarocului onestean este cunoscuta de toti cei care tranziteaza municipiul daca sambata “au norocul” ca bariera drumului de cale ferata Adjud – Ghimes sa fie lasata in jos la trecerea trenurilor de marfa ori de persoane, timp in care randul autovehiculelor ajunge la cateva sute de metri, pana in zona cunoscuta sub numele “la Monument”.
Targovetii de pe Valea Muntelui
Lasand soseaua ce merge spre Bacau in dreptul unor culmi ce urca spre dealul Perchiu, cand ajungi in iarmarocul onestean simta ca patrunzi intr-o lume a fascinatiei. Alaturi de locuitorii municipiului, prezenti inca de la primele ore pentru a vedea “pulsul”, aici intalnesti oameni ai muntelui cu material lemnos de vanzare, crescatori de animale ce fac posibila aici “o mare harmalaie” de vite, cai, oi, capre si purcei precum si “targovetii” moderni, proprietari de societati ce se ocupa cu comertul. Dar nu numai ei dau vigoare acestui targ saptamanal, ci si vanzatorii de vechituri (care ocupa acum o parte insemnata a terenului ingradit), comerciantii cu produse agricole si materiale de constructie, producatorii de mobilier, vanzatorii ambulanti, cu tot felul de obiecte. In iuresul si vanzoleala iarmarocului nu e de mirare ca esti intampinat de cei care au maturi de nuiele de vanzare ori de cei care ofera “caciuli botosenene” (din blana de miel), seminte de produse agricole aduse din Basarabia ori de vanzatorii de “kurtos-kolacs” (colaci secuiesti pregatiti de o firma din Targu Trotus). Aproape, te imbie si mirosul tarabelor cu arome de mici si vin fiert, unde se fac auzite si indemnurile “hai la iefteneala”, a vanzatorilor de haine second-hand. Ele sunt rascolite fara incetare de onesteni, in cautarea unui halat, a hainelor de piele ori de confectii din bumbac nemaifiind nici o reticenta din partea cumparatorilor. In preajma acestui sector in care se intalneste si incaltamintea, amestecata, incat gasirea unei perechi de ghete ori de pantofi e mai dificila si decat “o iesire din labirint”, se afla “mesterii” cu tot felul de scule si piese. Pe unii ii recunosti in “oamenii sfatosi”, gata de a gasi o solutie oricarei probleme electrice ori de uz casnic. Altii, in schimb sunt din cei carora lipsa banilor pentru a acoperi nevoile familiei ii fac sa-si aduca la iarmaroc lucruri de care se despart cu greu (carti, tablouri, ilustrate, obiecte realizate cu migala). Demn de mentionat este faptul ca in jurul lor se aduna si multi curiosi, care “trec in revista” lucrurile aduse la vanzare, unii gasind aici numeroase obiecte utile.
[ad#stire] Locul care aduna cei mai multi privitori, de dimineata si pana la “spartul targului” este cel unde sunt incercate puterea de tractiune a cailor dar si “arta de a struni” aceste animale. Caii, adusi in acest targ din multe zone (din Vrancea, Bretcu, jud. Covasna si din intinderea vailor Trotusului si Tazlaului), sunt pusi la proba tragerii greutatilor, ce sunt pietre sau mari bucati de beton. Incordarea cu care caii trag din rasputeri aceste greutati, aduc proprietarilor lor un pret mai bun de vanzare. Desi aici cauta sa iasa in evidenta etnicii rromi, care au o adevarata pasiune pentru cresterea si comercializarea cailor, “mirajul” acestei probe este dat de faptul ca multi carausi vor ca sa se convinga ce greutati poate duce un cal. Un fapt elocvent este acela ca generatia tanara preia de la oamenii in varsta “stafeta” de a struni caii si de a umbla cu atelajele trase de acestia. Fiind ca un loc unde “calul bun isi gaseste stapanul”, in iarmarocul de la Onesti sambata de sambata, comercianti veniti tocmai din Bistrita Nasaud ofera spre vanzare hamuri trainice si tot felul de accesorii pentru acest bun prieten al omului, calul, sporind pitorescul acestui targ.
George Petrescu