Pe soseaua Bacau-Onesti, in comuna Sanduleni, o casa joasa, cu cerdacul impodobit cu muscate, atrage privirea. Poarta larg deschisa asteapta oaspeti. Intram in curtea insorita, colorata de flori si pazita doar de o bisericuta cu acoperis de sindrila. Usile casei sunt date de perete. Cand ochii reusesc sa treaca de la lumina orbitoare a zilei de vara la umbra odailor, descoperim o lume de comori.
Paznicul si stapanul ei este parintele Puiu Daniel, preotul satului. Ne prezinta fiecare lucru, pana si pe cel mai marunt, ca pe un copil al sau. aPrima piesa din colectie este aceasta icoana, sculptata de un tigan care facea linguri. Este unicat. Cand a murit tiganul, mi-a vandut-o nepotul lui, pe 25 de lei. Aveam 13 ani.” Langa icoana fara asemanare s-au adunat incet, in peste 20 de ani, alte si alte minuni. Peretii sunt intesati de icoane vechi, pe lemn si pe sticla, de tablouri si fotografii ingalbenite de vreme. aIn aceste poze sunt membrii unei familii de boieri pe care i-a mostenit mama mea, care era fina lor. A ingrijit-o pe boieroaica. A murit la peste 100 de ani, intr-un apartament din Moinesti. O parte din lucrurile ei vechi sunt aici, in colectia mea”. Paturi cu capatai sculptat, dulapuri cu usi masive sustinute de stalpi inflorati, o pendula, jilturi, toate spun parca povestea acelei familii din care un singur urmas mai trece pe aici o data pe an. Din rama pozelor in galbui si cafeniu privesc spre vizitatori femei elegante si domni batosi. Tanarul boier este intins in cosciug, mort la 20 de ani intr-un accident. Batista lui din panza fina cu monograma arata la fel de proaspata ca in ziua in care si-a aranjat-o pentru prima data la piept. In casuta cu doua odai si un chiler s-au intalnit doua lumi: a boierilor si a taranilor. Printre piesele de mobilier cu stil stau fara sfiala lucrurile traditionale ale gospodariei traditionale moldovenesti: roata, vartelnita, sucala, sistarul de lapte, oalele si polonicele, scoartele si stergarele, mastile de sarbatori. Soba veche, cu vatra, se reflecta frumos in cristalul pretios al oglinzilor boieresti. Fiecare coltisor expune o comoara. In fiecare cui este o poveste de viata. aPriviti ce iesea din mainile inaintasilor nostri, spune cu mandrie parintele-colectionar. Si se mai spune ca inainte lume era proasta. Nimic mai gresit. Si ce simt al frumosului aveau!”. Fascinat de lumea veche, taraneasca, parintele si-a sporit colectia cu fiecare zi. aLe mutam de colo-colo. Preuteasa a spus aGata, fa ceva cu ele!a. Si le-am construit o casa. Am cumparat acest teren, pe care au fost candva iazurile boierului Grigoriu”. De aceea, muzeul se numeste aCurtea Boiereasca”. Pe un perete, un sir de icoane pe lemn sunt creatia parintelui, premiata la multe expozitii. Cum icoanele vechi pe lemn si sticla, hainele preotesti si alte obiecte bisericesti cereau un spatiu special, parintele a construit si o bisericuta. Intr-o zi a vazut intr-o carte de povesti poza unei troite mai deosebite. Nu a dormit trei nopti cu gandul la ea. Troita, cu icoana care coboara spre a fi sarutata si urca apoi spre cer, este acum prima atractie a muzeului.
[ad#stire] Cu fiecare drum la garla sau la targ, colectia creste (chiar si un set vechi de chei ruginite, un felinar sau un ceasornic isi gasesc locul). In mintea parintelui a incoltit deja un gand care ii fura somnul. aVoi construi inca o casa, din lut, vopsita in alb si albastru. Greu se mai gasesc materialele vechi, traditionale si mesteri. Cu mult chin si cheltuiala am procurat sindrila pentru acoperisul bisericii. Totul se pierde”. Multi vizitatori au cantarit din ochi valoarea colectiei si au facut oferte. Parintele ar putea face bani frumosi. aPot sa-mi dea case, jeep-uri. Nu dau nimic. Nici pentru tot aurul din lume.”
Doina Mincu
Coneheads ipod The Assemblage of the Crystal Sphere: A D&D Story
#1 : 20/06/2010, 09:07
