Moara de apa din Brusturoasa a fost renumita pe toata Valea Muntelui. Concurenta zdrobitoare, dar si inundatiile din 2005 au stricat afacerile Doinei Adomnicai. Morarita se jura ca mamaliga de acum nu mai are gust.
- Zeitgeist rip
A fost femeie zdravana la timpul ei. Insa acum, la 67 de ani, Doina Adomnicai, pe care toata lumea din Brusturoasa o stie de amorarita”, se plange de dureri de spate si de neputinta. Timpul a lasat urme adanci pe chipul femeii muncite de la tara. Insa tanti Doina recunoaste ca sufletul ii este tanar ca la19 ani, cand s-a maritat si a inceput sa munceasca la moara de apa pe care o detinea socrul ei. aEra tare renumita moara aceasta, spune nostalgica tanti Doina. Veneau oameni de pe toata Valea Muntelui sa macine la ea. Iesea dintre pietre o faina ca un praf de aur. Si mamaliga era gustoasa tare. Iti venea sa o mananci goala, si alta nu”. O perdea de apa acopera ochii caprui, obositi, ai femeii. Cu dosul palmei, morarita isi sterge iute lacrimile care coboara hoteste pe fata. Inca nu a uitat orele cand muncea pe branci la moara, ridica zeci de saci cu graunte si-i rasturna in cos. Potrivea clopotul care sa o avertizeze ca treaba aproape-i mantuita, dupa care dadea fuga la gospodaria ei situata langa moara pentru ca nu cumva, seara, sa o prinda cu lucrurile neispravite. aCat timp faceam treaba prin curte, stateam cu urechea ciulita sa aud daca suna clopotul. Cand auzeam semnalul, lasam totul balta si fugeam la moara. Doamne fereste sa fi rasnit pietrele fara graunte! Praful se alegea de ele”, spune morarita.
JFK ipod Mamaliga fara gust
Dupa 1990 multe lucruri s-au schimbat. Desi renumita moara din Brusturoasa nu si-a inchis portile, clientii au inceput sa se rareasca. aIn piata gaseai de toate, inclusiv faina. Oamenii preferau sa cumpere de acolo decat sa se mai chinuie cu sacii pe la moara. Apoi, mamaliga a inceput sa fie inlocuita cu paine”, isi varsa amarul morarita. Au venit si inundatiile din 2005, iar firicelul de apa care invartea paletele morii s-a transformat intr-un suvoi care a antrenat tot felul de balarii si aluviuni. Canalul s-a infundat, iar moara s-a oprit. Doina Adomnicai a simtit ca i s-a oprit si ei inima. Dar nu a avut ce face. aNu mai aveam putere sa o iau de la capat si atunci i-am dat moara ginerelui meu. El a decolmatat canalul si a pus din nou in functiune moara. Dar afacerea nu mai era rentabila. Era mai multa munca decat castig. Acum a ajuns piesa de muzeu”, spune suparata tanti Doina. Intr-adevar, roata morii s-a intepenit de cativa ani, iar incaperea de unde altadata ieseau zeci de saci plini cu faina a ajuns acum magazie pentru tot felul de lucruri. Morarita se uita in jur si zambeste amar. aNu am cum sa intorc timpul. Ma doare sufletul cand vad moara in paragina, dar nu se merita sa o pornesc iarasi. Eu sunt vaduva. Apoi nu mai pot ridica saci ca in tinerete. Deja am niste dureri de spate cumplite. Apoi, la magazine gasesti tot felul de specialitati. Oamenii cumpara de acolo malai. Recunosc, chiar si eu cumpar din piata. Fac cate o mamaliga, e frumoasa ca aspect, dar parca nu are gust”, spune trista morarita.
Lili Adochitei
