Spre desfatarea unei lecturi placute – a volumului “La mia odissea”, semnat de onesteanca Emilia Frunza Bota – pornim de la câteva cuvinte rasfirate in primele pagini: ”Creeaza in cuvinte imagini vii, incarcate de lumini si umbre, regasite in atmosfera trecutului, bogate in trairi zbuciumate cu amestec de simtaminte in bucurii, tristeti, sperante, esecuri, reusite… O socheaza Iubirea, o surprinde Ura, intreaba Divinitatea, se intreaba pe sine – de ce? Este o carte cu multe Intrebari dar si Speranta, cu multa deschidere spre Adevarul vietii noastre, atât cel trecut cât si cel ce cu siguranta va veni”. In asteptarea plutirii “pe un frumos câmp cu slove” intâlnim si versurile autoarei: ”Ma simt ca o pasare / In zbor spre cer, / Cu stele ce pier / In zori de dimineti cu ceti. / Ma simt ca o ploaie / Curata si dantelata / De vara, spre seara, / Venita sa te – mbratiseze / Si sa danseze ametitor si-naltator”. Destinul autoarei acestei carti a fost purtat de multe valuri ce au amestecat razele de soare cu frigul intunericului, astfel ca intâlnirea cu fotografia mamei (ce a murit la nasterea sa, in urma cu 56 de ani), a fost un fapt ce a incurajat-o: ”Mi-am zis «deci existi, esti aici in casa cu mine! Am unde sa alerg ori de câte ori va fi nevoie!» Doar ca fotografia aceea era prea mica si nu ma putea strânge in brate… Era pentru prima data când noi doua ne gaseam una in fata celeilalte, fara nici un martor si atunci s-a declansat in mine o mare de intrebari, ca o avalansa pornita dintr-un vârf de munte inundat de o caldura inexplicabila. Inotam in ele, erau atât de multe ca aproape ma sufocau si, in timp ce desenul meu prindea contur, am inteles ca odata plecat in eternitate, din tine mai ramâne doar un gând frumos si curat ca o lacrima in sufletele celor dragi”. Cu o puternica traire autoarea recentei aparitii editoriale noteaza: ”Mama era de o frumusete simpla si curata ca un câmp de maci la o margine de sat, ca un izvor pornit de acasa cu limpezime de cristal”. Si prima calatorie cu trenul, a aratat in viata Emiliei Frunza Bota ca “se inchidea un capitol ca sa se deschida un altul, caci pâna la urma asta este viata, o succesiune de capitole, fiecare cu surprizele lui… Vedeam o multime de necunoscuti in jurul meu, care mai de care cufundati in propriile gânduri, cine stie de unde veneau si unde se duceau. Incercam sa descifrez dupa chipurile lor cine sunt si ce fac; intotdeauna mi-a placut sa ma joc cu fetele oamenilor. In fata mera statea o femeie, ar fi avut vreo 55 de ani, plina de riduri adânci si expresive. Mi-au cazut ochii pe mâinile acelea muncite, care probabil au imbratisat si au mângâiat, dincolo de o sumedenie de munci. M-am bucurat pe ascuns ca sunt departe de anii ei. Printre saci si papornite, de toate dimensiunile, pline cu bunatatile pamântului mi s-a oprit privirea asupra unui cos de nuiele in care era legata o gâsca. M-a cuprins o mila de neexplicat, biata pasare isi pierduse libertatea. M-am uitat si la omul acela si l-am vazut urât si schimonosit, pentru ca luase dreptul la viata unei creaturi care trebuia sa sfârseasca in vreun cuptor. Ce copil eram daca o imagine ca aceea reusise sa ma induioseze pâna la lacrimi sau poate sensibilitatea mea era cea care nu tolera astfel de situatii! Aveam sa-mi confirm pe parcursul vietii ca a fi sensibil inseamna de foarte multe ori a suferi”. Dupa absolvirea unui liceu de arta pe meleagurile pitestene, in orasul cu parcul Trivale, incadrata fiind la o fabrica de ceramica, ce nu s-a dovedit a fi ceea ce isi dorea, Emilia Frunza Bota a trebuit “sa isi strânga lucrusoarele”, intrebându-se: ”oare de câte ori in viata va trebui sa plec dintr-o parte in alta? Eram libera si puteam sa imi construiesc alte vise. Ce bine ca sperantele si visele nu sunt inghesuite prin vreun sertar ca sa iti fie teama ca le poti termina!”. Reintoarcerea de atunci la Onesti da prilej autoarei sa realizeze unul din cele mai frumoase tablouri descriptive ale cartii “La mia odissea”, unde a notat: ”Era o toamna superba, un amestec de culori ca daca ai fi pus pe cel mai celebru peisagist din perioada impresionismului s-o picteze, nu ar fi reusit sa transmita ceea ce natura reusea. Toamna isi revarsa belsugul in inima mea! Câta maretie! Cât de fericiti ar trebui sa fim ca ne putem strecura printre anotimpuri, cu toate splendorile lor! Si ce ne impiedica sa ne incarcam privirile si sufletele cu frumuseti care ne-ar lumina? Natura e atât de bogata si de grandioasa ca ne-ar putea cuprinde pe toti in spatiul ei, doar noi sa vrem. Iar noi ne risipim intre nimicuri, ne gasim vini ca sa ne alungam unii pe altii si sa facem loc raului in inimile noastre. Ma intrebam ce o fi dincolo de viata, poate perfectiunea la care visam e in cealalta lume, desi am avea si aici pe pamânt toate conditiile plecând de la realitatea ca ne nastem curati ca o lacrima! Dar de ce nu ramânem asa? De ce pe parcursul vietii ne murdarim, unii dintre noi ne inecam in mlastini si noroi ?! In mod sigur intervin multi factori, in primul rând aluatul din care suntem plamaditi, apoi mediul in care ne formam si cred ca foarte importanta ramâne dorinta si forta de a ne pastra intacti, doar ca de cele mai multe ori destinul ne pune in fata unor realitati care pot fi determinante, care ne pot infrânge sau ne pot inalta”.
O lansare cu deschidere spre frumos
La lansarea volumului Emiliei Frunza Bota “La mia odissea”, care a avut loc in fata a numerosi iubitori onesteni ai lecturii la Biblioteca Municipala “Radu Rosetti”, prof. Elena Serbu – directorul institutiei a mentionat: ”Din filele acestei carti razbate increderea in sine, fara de care nu ai puterea de a fi invingator. Versurile «presarate» in carte au o particularitate deosebita, poezia se «imbraca» succesiv in intrebari fara raspuns. Versurile sale ajung pe o culme a spiritualitatii si gasim similitudini cu poemele scrise de Lucian Blaga («La curtile dorului»). Emilia Frunza Bota ne vorbeste in scrierea sa de prezenta stramosilor, despre lumina raiului, despre iubire si frumos, trecut si viitor”. Prof. Elena Serbu, ce a marturisit ca nu ar fi vrut ca sa fie asa emotiva la aceasta lansare de carte, a mai declarat ca “volumul pare scris dintr-o rasuflare, asa cum se si citeste… Este un text plin de prospetime, o confesiune sincera si curata, prin care autoarea impartaseste experienta unei vieti deloc usoare, pline de dificultati convertite in tot atâtea provocari de a evolua, de a se dezvolta, de a patrunde misterul existentei umane”. Cuvintele Emiliei Frunza Bota la lansarea cartii sale au fost asemeni semintelor ce sunt aruncate in aceasta vreme in pamântul reavan pentru un rod bogat. Prin ele a fost impartasita adevarata chintesenta a vietii: ”Mai sunt câtiva cei care mai cred ca mai exista o forta ce ne ridica. Ne pierdem in nimicuri si traim o perioada in care suntem interesati de goliciune, de ceea ce altii au si noi nu avem. Eu cred ca noi oamenii, suntem niste mine de aur sau stropi de roua. Ca ne-am impiedicat, ne-am impotmolit si ne-am murdarit, cei mai multI am tinut sa pastram stafeta. La intrebarea «de ce nu am scris mai devreme aceasta carte?» pot raspunde ca trerbuie sa se acumuleze multe trairi si sa se aseze lucrurile. Sunt o persoana care am depasit tot ceea ce mi-a fost dat, in masura sa ma bucur de faptul ca pot sa inteleg tot felul de situatii. Ceea ce cer este sa va regasiti in intrebarile mele fara raspuns. Am adus lumini de culoare si multa lume m-a incurajat ca sa ajung la acest moment al lansarii cartii. Voi continua sa scriu viata si intâmplarile unui român in strainatate, unele situatii fiind traite de mine si pe care nici nu le-am gândit inainte de plecarea din România. In Italia nu am avut o viata stralucita. Consider ca daca credem in noi, avem puterea sa ne ridicam. Noua carte pe care o scriu se vrea o lectie pentru cei mai tineri ca noi si tinerii debusolati vor gasi mesajul ca orice este posibil”. Despre aceasta carte mai consemnam doua opinii: ”Cuvintele incarcate de semnificatie transmit atâta emotie si sensibilitate pe parcursul acestei calatorii interioare, in care te vei regasi si tu si te vei confrunta cu eterna dilema existentiala: revolta sau acceptarea destinului. M-am intâlnit cu durerea, tristetea, violenta si nefericirea dar si cu placerea, bucuria, blândetea si fericirea, cu urâtul, minciuna, fatarnicia dar si cu frumosul, adevarul, sinceritatea si dragostea. Am realizat ca binele poate exista chiar si când se intâmpla lucruri rele” (prof. Violeta Tipisca). Mihail Balaca, autor al unei frumoase carti aparute cu mai multi ani in urma (ce asteapta o noua aparitie editoriala), evidentiaza faptul ca noul volum este “mai inainte de toate o imortalizare prin scris a trairilor autoarei, tinute pâna acum sub cheia unei cuviincioase rabdari”.
Reintorcându-ne la rasfoirea paginilor cartii “La mia odissea”, gasim si rândurile Emiliei Frunza Bota despre Revolutia din 1989 – “daca aia a fost revolutie! Cine stie câti dintre noi asteptam ziua aceea, fericiti ca eram martori la un eveniment care devenea istorie. Intre tacanituri de pusti si chiote de bucurie, intre oameni zdrobiti si copiii care isi cautau mamele, am ratacit asa vreo saptamâna, pâna au venit altii care ne-au promis ca nu o sa ne mai calcam in picioare pe la cozi, ca nu o sa mai citim la lumina lumânarilor, ca o sa ne imbracam in blugi si o sa ne zbenguim ca mieii prin Europa. Cât de naivi am fost sa credem ca astfel de schimbari sociale se fac ca in gara, unde daca vrei sa schimbi trenul este foarte simplu, traversezi una sau mai multe cai ferate si pleci in alta directie!… Au venit minerii sa ne «arate» cum sa ne comportam in asemenea situatii si primii straini ca sa ne invete cum sa devenim capitalisti si am visat toti la o lume mai bogata, la vile cu piscine si la câini de rasa, de parca nu ne ajungeau vagabonzii din jurul nostru”. Puntea intre cele doua lumi, ce aevea o traversam cu fiecare fila intoarsa a acestei carti, arata – vorba Emiliei Frunza Bota, ca “niciodata nu poti sterge trecutul, ce face parte din viata ta… acolo sunt radacinile tale pornite din adâncul tau, sunt primele vise si sperante, primele iubiri… Acolo ai prins contur si ti-ai format caracterul, ca sa te pregatesti pentru ce va fi”.
Ion Moraru
#1 : 23/05/2012, 14:31
