Rafo Onesti, considerata “motorul orasului” – odinioara supranumita “capitala industriala a Moldovei” -, traieste clipe in care nu o mai incanta promisiunile si asteapta timpurile in care lucrurile sa fie puse pe fagasul asteptat de miile de onesteni. Acestia vad clipa de clipa cum municipiul Onesti prinde in patina timpului imaginea unui loc ce a fost infloritor, in apropierea caruia a functionat o mare platforma industriala. Despre Rafo oricine poate spune ca a fost amplasata intr-o zona strategica a Romaniei la nivelul anilor 1955-1960 iar prin implementarea unei rafinarii complet modernizate, in cadrul perimetrului existent, la nivelul anilor 1979-1982 unitatea a functionat pe criterii de performanta si eficienta. Despre situatiile prin care a trecut Rafo dupa anul 1989, liderul Sindicatului Rafinorul, Ion Marian (foto), a declarat: “In vara anului 1997, Rafo a fost cotata drept cea mai performanta unitate de prelucrare a titeiului din Romania. Atunci insa factorul politic a dispus ca Rafo sa nu faca parte din SNP – Petrom, din acest moment dorindu-se ca unitatea sa dispara din segmentul economic al zonei si al Romaniei, factorii decizionali ai puterii insistand prin masuri directe si declaratii sa grabeasca inchiderea unitatii. In decembrie 1999, Ministerul Finantelor a executat silit unitatea, lasand-o fara capital de lucru si cu datorii catre firmele Glencore si Masffield, fapt ce a condus la oprirea totala a unitatii. Din ianuarie 2000 si pana in octombrie 2001 unitatea a fost una cu capital integral de stat si a functionat doar trei luni, statul roman neavand niciun interes sa sustina existenta societatii. Intre octombrie 2001 – mai 2004, Rafo a fost unitate cu capital privat si a functionat la 50 la suta din capacitate, ramanand fara capital financiar de lucru in mai 2003, cumulat cu inregistrarea unor imense datorii. Din mai 2004 si pana in iunie 2010 unitatea a functionat periodic ca societate comerciala aflata in insolventa si sub incidenta unui Plan de reorganizare. In aceasta perioada au fost momente in care factorul decizional politic si mediul economic au sperat ca vor scapa de Rafo, prin intrarea societatii in faliment si valorificarea ei la fier vechi. Printr-un noroc nesperat de nimeni, si cu atat mai mult de catre cei care au fortat lichidarea unitatii, in vara anului 2006 a fost preluata unitatea de catre «Petrochemical Holding», prin persoana domnului Iakov Goldovsky”.
Implementarea noului proiect, singura sansa
Noua perioada traversata de Rafo Onesti nu a fost insa una in care aceasta sa revina in centrul atentiei, liderul sindical Ion Marian mentionand: “Noul actionar si-a propus si si-a asumat raspunderea cu privire la inchiderea Planului de reorganizare, fara ca unitatea sa intre in faliment, in acest sens achitand integral, in conformitate cu legea, toate creantele creditorilor inscrisi la masa credala dar si datoriile imense catre bugetul de stat. In paralel a lucrat la o noua strategie de functionare a unitatii, plecand de la situatia existenta, societatea comerciala Rafo avand evidentiate pierderi din exploatare pe de-o parte si in raport cu conditiile de pe piata, care ar fi provocat pierderi in continuare daca unitatea ar fi functionat preponderent ca producatoare de benzina si motorina (practic, 75 la suta din titeiul prelucrat, pierderi anuntate de atunci si pana astazi de catre toate unitatile de prelucrare a titeiului din Romania si nu numai). Din aceste considerente, dupa un set de studii tehnice realizate de mai multe firme din Marea Britanie, SUA, Israel si Franta precum si un studiu economico-financiar realizat de compania CRS International si a studiilor particulare realizate de catre banca dispusa sa finanteze proiectul Rafo (respectiv Goldman Sachs), in conditiile in care statul roman acorda garantie de stat, actionarul majoritar si administratia Rafo au hotarat in luna aprilie 2008 oprirea totala a societatii in scopul implementarii noului proiect, cu posibilitati reale demonstrate in baza unor documentatii de revigorare a segmentului petrochimic romanesc plecand de la proiectul Rafo si noua structura de materii prime realizate. Momentul a fost bine gandit, asteptandu-se inchiderea Planului de reorganizare, avand in vedere rezolvarea tuturor aspectelor prevazute prin prevederile acestui plan. Pentru a fi implementat programul (Planul de reorganizare fiind inchis in iunie 2010), Rafo trebuia sa contracteze un credit de 330 milioane euro, credit care nu putea fi obtinut din cauza crizei financiare mondiale decat numai prin existenta unei garantii de stat. In martie 2009, premierul Romaniei, Emil Boc, a fost informat cu privire la programul Rafo si necesitatea acordarii unei garantii de stat iar in lunile urmatoare a inceput verificarea situatiei financiare la Rafo. Guvernul Romaniei a aprobat Memorandumul cu privire la acordarea garantiei de stat, iar presedintele Traian Basescu a fost intr-o vizita la Rafo in septembrie 2009. Cu toate ca in privinta Memorandumului s-au exprimat Ministerul Economiei, Ministerul Finantelor Publice si, cu toate aceste realizari, dupa inchiderea celui mai greu si mai complex Plan de reorganizare judecat in Romania, iata ca acum, dupa trecerea primei luni a anului 2011, Rafo are parte doar de analize si promisiuni si parca nimeni nu mai doreste sa vorbeasca si sa sustina aceasta mare unitate economica”.
Tergiversarile unei lungi asteptari
Liderul Sindicatului Rafinorul se intreaba impreuna cu sindicalistii care ar putea fi motivele, factorii influenti ce inca mai doresc ca Rafo sa fie mentinuta inactiva, pentru un raspuns la aceasta tema fiind asteptat si sprijinul institutiilor de presa. “Sigur, exista forte din domeniul politic si economic ce mentin voit Rafo in blocaj si dorim sa aflam motivul real pentru care, acum cand, prin noul actionar, societatea poate deveni un pion principal al petrochimiei romanesti, ea nu este sprijinita si agreata”, a mai declarat Ion Marian, care a cerut zilele trecute sa fie primit in audienta de premierul Emil Boc.
Demn de mentionat este faptul ca in luna decembrie a anului trecut (conform presei centrale), a fost facut cunoscut ca Memorandumul prin care Guvernul Romaniei a aprobat garantii de stat pentru Rafo a fost modificat si va avea nevoie de avizul Uniunii Europene (aceste garantii fiind asimilate ajutoarelor de stat). Pana acum autoritatile romane nu au putut face demersurile specifice la Bruxelles, statul roman trebuind sa demonstreze Uniunii Europene ca Rafo este o societate de importanta strategica pentru economia nationala. In Onesti insa rafinorii sunt intrigati de stagnarea lucrurilor si se intreaba mereu “de ce se intampla asa?”, orasul intrand pe zi ce trece in anonimat, ramanand doar cu amintirea vremurilor de odinioara, in care platforma petrochimica de la Borzesti era cunoscuta in zeci de tari ale lumii prin produsele fabricate aici.
George Petrescu
#3 : 29/02/2012, 17:13
#2 : 16/02/2011, 06:01
#1 : 10/02/2011, 03:50